BCR pierde inca un proces cu un client

BCR pierde inca un proces cu un client

 

BCR pierde inca un proces cu un client

Curtea de Apel Bucureşti a decis, într-un proces deschis de către un client al BCR împotriva instituţiei de credit, că dobânda pe care acesta trebuie să o plătească este formată din marja fixă de 1,5%, stabilită iniţial în contract, la care se adaugă dobânda interbancară la nivel european (EURIBOR).

Instanţa a hotărât că practicarea unei dobânzi de referinţă variabilă reprezintă o clauză abuzivă, motiv pentru care a dispus înlocuirea acesteia cu EURIBOR+1,5%.

De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a mai constatat şi caracterul abuziv al clauzei cuprinse în anexa contractului de credit, care permite băncii să declare scadenţa anticipată a creditului, în cazul în care valoarea garanţiilor pe care clientul le-a constituit ar scădea sub valoarea creditului rămas de plată.

BCR are dreptul să facă recurs în termen de cincisprezece zile de la comunicarea deciziei instanţei.

Tribunalul Municipiului Bucureşti a decis, pe data de 9 martie, că perceperea unui comision de acordare a creditului, în cuantum de 2,5%, şi a unui comision de administrare, de 0,05%, reprezintă clauze abuzive ale contractului de credit, constatând nulitatea absolută a acestora şi obligând BCR să restituie clientului sumele plătite în baza acestora, precum şi să îi plătească suma de 3.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.


Clientii catre banci: curatarea contractelor de credit de clauzele abuzive va reda increderea in banci

Clientii catre banci: curatarea contractelor de credit de clauzele abuzive va reda increderea in banci

 

Clientii catre banci curatarea contractelor de credit de clauzele abuzive va reda increderea in banci

Ca replica la scrisoarea Asociatiei Romane a Bancilor (ARB) trimisa BNR in care cere sprijinul pentru modificarea unor prevederi ale Legii 193/2000 privind eliminarea clauzelor abuzive din contractele de credit, pe motiv că acest lucru ar putea genera pierderi pentru bănci de peste 600 milioane euro, reprezentantii clientilor bancilor au trimis si ei o scrisoare in care isi prezinta pozitia.

„Clienţii bancari din România iau act cu îngrijorare de faptul că Asociaţia Română a Băncilor (ARB) încearcă, încă o dată, să influenţeze puterea legislativă din România, practicând o activitate de < lobby > pentru ca anumite modificări aduse Legii nr.193/2000 să fie eliminate din conţinutul acesteia”, potrivit unui document semnat de peste 1.000 de clienţi ai bancilor înaintat BNR, Parlamentului şi Guvernului.

In scrisoare se arata că prevederile Legii 193/2000 vin atât în sprijinul consumatorului, cât şi al băncilor. Prin menţinerea prevederilor Legii 193/2000 se stopează afluxul de procese care consumă resursele consumatorului şi ale băncii, iar ţara noastră va avea o practică unitară.

„După cum se specifică şi în scrisoarea ARB, în momentul de faţă există în piaţă un curent de opinie defavorabil băncilor inclusiv din cauza aces­tor clauze abuzive care există în contractele aflate în desfăşurare. Credem că încrederea este cel mai important capital al unei bănci. Drept urmare, având un contract < curăţat > de clauzele abuzive, cetăţenii României ar putea investi din nou în bănci cu încredere, realizându-se astfel o relaţie de parteneriat între client şi bancă, aşa cum ne-am dori să fie, aceasta putând duce inclusiv la creşterea activităţii de creditare.

Consumatorul avea la dispoziţie prea puţine instrumente pentru a face faţă situaţiilor cu potenţial abuziv, iar modificările Legii 193/2000 ar remedia tocmai acele neajunsuri care sunt de neconceput în celelalte ţări comunitare, România fiind singura ţară din Uniunea Europeana în care nu există o lege a falimentului personal.

Insis­tăm asupra faptului că iniţiatorii aces­tui demers, clienţi buni platnici ai instituţiilor bancare din România, nu urmăresc reducerea datoriilor proprii angajate prin semnarea contractelor de credit, ci strict dobândirea drepturilor pe care le conferă statutul de cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. Bineînţeles, considerăm ca îndreptăţite aceste drepturi atât pentru noi, cetăţeni informaţi, cât mai ales pentru consumatorii lipsiţi de acest avantaj”.

Asociaţia Română a Băncilor a trimis o scrisoare către BNR şi Minis­terul Justiţiei prin care a solicitat sprijinul pentru modificarea unor prevederi din Legea 193/2000 care urmează să intre în vigoare la 1 februarie 2013 şi care ar putea pune în dificultate industria bancară.

Legea 193/2000 prevede că în cazul unui contract bancar, dacă o instanţă din România constată că documentul conţine o clauză abuzivă, atunci aceasta poate dispune eliminarea clauzelor din toate contractele similare.


Romanii au cea mai putina incredere in banci printre tarile din zona

Romanii au cea mai putina incredere in banci printre tarile din zona

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/BnsRdYLELcS

Romanii au cea mai putina incredere in banci printre tarile din zona

Romanii au mai putina incredere in banci decat locuitorii tarilor vecine, cele mai frecvente reclamatii fiind legate de pretul produselor si serviciilor bancare, precum si clauzele abuzive din contractele de credit, releva un studiu.

Cercetarea, realizata pe un esantion reprezentantiv, a vrut sa afle, printre altele, care sunt cele mai de incredere 20 de institutii in care populatia din tarile din Europa de Est are cea mai mare incredere.

In Romania si Austria bancile se bucura de cea mai mica popularitate, fiind clasate pe locul 8 dintr-o lista de 20 de alte institutii, precum biserica, armata, spitalele, justitia sau scolile. Firmele de asigurari se bucura de o incredere mai mica decat bancile.

Cum apreciaza bancherii romani aceste rezultate? „Daca ne comparam cu alte institutii, suntem undeva la mijloc, locul 8 nu e nici rau, dar nici bun, mai ales ca locuitorii altor state au o incredere mai mare in banci. In Austria increderea e scazuta, ca la noi, pentru ca acolo populatia are un simt critic foarte dezvoltat. Insa in alte tari din zona, sistemul bancar ocupa locuri mult mai bune, intre 4 si 6, iar in Slovacia e chiar pe primul loc”, a spus Sorin Mititelu (foto), directorul produselor de retail la BCR, la Conferintele Pietei Financiare Florin Petria.

„E clar ca daca ne comparam cu alte tari, nu suntem intr-o pozitie favorabila, ceea ce inseamna ca avem de lucru la acest capitol. In ce fel, e de discutat. Cred ca ar trebui sa acordam mai multa atentie acestui lucru, pentru ca vedem ca increderea in economie se imbunatateste, insa in banci, nu. Asadar, cred ca e nevoie de un efort mai degraba din partea bancilor decat din partea publicului pentru ca acesta sa-si recastige increderea in institutiile de credit”, a adaugat el.

Intrebat care ar fi solutiile pentru imbunatatirea increderii populatiei in banci, Mititelu a spus ca problema ar trebui sa se rezolve prin tratarea cu mai multa atentie a celor mai comune situatii din relatia banci-clienti, prin mai multe explicatii si o comunicare mai intensa.

O buna parte din reclamatiile clientilor sunt legate de pret si de clauzele abuzive, adauga Mititelu, de aceea subiectul clauze abuzive necesita o discutie mai detaliata, pentru ca publicul sa inteleaga despre ce este vorba in realitate, intrucat exista ratiuni pentru tot ce s-a facut.

„Subiectele tratate in comunicarea publica in privinta clauzelor abuzive, pritr-o analiza mai detaliata si mai multe informatii, ar putea ajuta in primul rand bancile”, spune Mititelu.

El considera ca bancile nu au informat si explicat suficient. „Trebuie sa explicam mult mai bine de ce am luat deciziile pe care le-am luat”.

O problema in clarificarea acestei dispune este faptul ca pentru marea majoritate a consumatorilor prevaleaza de foarte multe ori imboldul unui castig imediat, chiar daca exista informatii corespunzatoare, lucru ce nu este cea mai potrivita solutie.


BCR castiga un nou proces cu clientii care o acuza de clauze abuzive in contractele de credit

BCR castiga un nou proces cu clientii care o acuza de clauze abuzive in contractele de credit

 

BCR castiga un nou proces cu clientii care o acuza de clauze abuzive in contractele de credit

Decizia instanței supreme confirmă alte cinci decizii anterioare care sustin că nu există nici o egalitate între dobanda de referință variabilă a bancii și indicele Euribor. Cele șase decizii definitive și irevocabile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție susțin poziția băncii în ceea ce privește validitatea contractelor de credit și metoda de determinare a dobânzii.

Clienții băncii au cerut instanței să schimbe metoda de calcul a dobânzii, care constă din dobânda de referință a băncii și marja fixă ​​procentuala prevăzuta în fiecare contract de credit. Acest lucru ar fi dus la o dobanda substantial mai mică, până la un punct în care ar fi putut ajunge la 2% -3%, ceea ce ar fi însemnat că ar fi existat o modificare a costului creditului convenit anterior.

„Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție stabilesc linii de conduita ferme pentru părțile unui contract si elimina anarhia contractuala. Contractele sunt încheiate, modificate și derulate în conformitate cu voința părților iar instanta de judecata intervine numai în situații excepționale și limitate. Ca orice drept reglementat, dreptul consumatorilor conține indrumari și limitări; aceste reguli, cu toate acestea, trebuie să fie rezonabile și echitabil interpretate și aplicate, fără a depăși cadrul legal general. Înalta Curte de Casație și Justiție a fost prompta și corecta în sancționarea tentativei de a abuza de acest drept „.


Volksbank pierde un proces colectiv cu clientii la Judecatoria sectorului 2, dar decizia nu este definitiva

Volksbank pierde un proces colectiv cu clientii la Judecatoria sectorului 2, dar decizia nu este definitiva

 

Volksbank pierde un proces colectiv cu clientii la Judecatoria sectorului 2, dar decizia nu este definitiva

Volksbank România a pierdut un proces colectiv la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti cu 600 de clienţi care au reclamat clauze abuzive in contractele de credit, insa decizia nu este definitiva, banca urmand sa faca recurs la o instanta superioara.

De altfel, aceasta decizie vine la scurt timp după ce la finele lunii noiembrie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat câştig de cauză băncii într-un proces cu doi clienţi care au cerut constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind perceperea comisionului de risc dintr-un contract de credit.

Judecătoria Sectorului 2 a obligat Volksbank să restituie reclamanţilor sumele încasate cu titlu de comision de risc (după caz, redenumit comision de administrare credit), de dobândă majorată şi de comision rezervă minimă obligatorie, de la data încheierii convenţiei de credit la zi.

Judecatorii au mai dispus ca banca sa plateasca reclamanţilor suma de 217 lei, pentru fiecare reclamant din tabel care nu a renunţat la judecată şi nu a încheiat tranzacţie, cu titlu de cheltuieli de judecată.


Se va infiinta un tribunal specializat pentru clauzele abuzive si insolventa

Se va infiinta un tribunal specializat pentru clauzele abuzive si insolventa

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/1E4k84fphDV

Se va infiinta un tribunal specializat pentru clauzele abuzive si insolventa

Guvernul a aprobat, in urma cu 2 saptamani, o lege pentru infiintarea unui Tribunal specializat în domeniile societăţi, registrul comerţului, concurenţă neloială şi insolvenţă la nivelul municipiului Bucureşti şi care ar putea primi şi competenţa de soluţionare a clauzelor abuzive, dupa ce legea prin care se pot denunta toate aceste clauze va intra in vigoare din 1 octombrie, a anuntat Ministerul Justitiei, intr-un comunicat.

Comunicat de presă referitor la intrarea în vigoare a unor dispoziţii legale privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori:

Începând de la data de 1 octombrie 2013 vor intra în vigoare dispozitiile art.12 şi 13 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Aceste dispozitii se refera la posibilitatea reprezentanţilor împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau a asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor (constituite în anumite condiţii prevazute de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor) de a chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune ce conţin clauze abuzive, pentru instanţa ca să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

Aplicarea acestor prevederi nu afectează dreptul consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conţine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie, în condiţiile legii, în contextul unor acţiuni individuale la care avea dreptul şi potrivit reglementării în vigoare la acest moment.

„Instanţa competentă să soluţioneze acest gen de cauze este tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, iar impotriva hotărârii astfel pronunţate se poate exercita numai calea de atac a apelului care va fi judecat de către curtea de apel.

În urmă cu două săptămâni, la propunerea Ministerului Justiţiei, pregătind intrarea în vigoare şi a acestor prevederi, Guvernul a aprobat cadrul legal care să permită înfiinţarea unui Tribunal specializat în domeniile societăţi, registrul comerţului, concurenţă neloială şi insolvenţă la nivelul municipiului Bucureşti şi care ar putea primi şi competenţa de soluţionare a acestei categorii de cauze.

Degrevarea Tribunalului Bucureşti de cauze care au ca obiect societăţi, registrul comerţului, concurenţă neloială, insolvenţă, etc., este o necesitate, la fel ca şi soluţionarea acestui tip de acţiuni în timp cât mai scurt. Vreau să salut adoptarea în procedură accelerată de către Camera Deputaţilor a acestui proiect de lege şi sper ca şi Senatul să urmeze acest exemplu, astfel încât trecem cât mai repede posibil la înfiinţarea efectivă a acestei instanţe”, a declarat ministrul Justiţiei, Robert Cazanciuc.


Liber la legea care ar putea duce la eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele de credit

Liber la legea care ar putea duce la eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele de credit

 

Liber la legea care ar putea duce la eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele de credit

De la 1 februarie intra in vigoare a noului Cod de procedura civila si modificarile aduse uneia dintre cele mai importante legi pentru protectia consumatorilor – legea 193/2000. De la aceasta data, procesele pornite de Protectia Consumatorilor ar putea duce la eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele. Data fiind istoria ultimilor ani de procese dintre clienti si banci, bancherii nu au motive sa doarma linistiti, scrie Economica.net.

Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori este temeiul de drept pe care s-au castigat procesele impotriva bancilor in ultimii ani.

Textul de lege defineste in ce fel o clauza poate fi considerata abuziva de catre instanta si organele de control, recte Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), si in ce conditii aceasta se inlatura. Legea transpune directiva europeana 93/13/CEE si are un puternic caracter de protectie a consumatorilor.

Legea de punere in aplicare a noului Cod de procedura civila intareste si mai mult legea 193/2000 in favoarea consumatorului. Se adauga articole noi care permit ANPC ca, in cazul in care constata ca un profesionist (noul termen pentru comerciant) are clauze abuzive in contractele preformulate, sa ceara in instanta obligarea acestuia la eliminarea acestor clauze din TOATE contractele, fie ele in derulare. Aceasta inseamna ca acei profesionisti care de-a lungul timpului au inserat in contracte anumite clauze considerate abuzive vor trebui sa indrepte situatia pentru TOTI clientii afectati, fara ca acestia sa fie nevoiti sa initieze vreo proceduta juridica.


Bancherii doresc sa fie sa protejate in egala masura atat interesele clientilor, cat si ale bancilor

Bancherii doresc sa fie sa protejate in egala masura atat interesele clientilor, cat si ale bancilor

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Gxvwe3LgHsn

Bancherii doresc sa fie sa protejate in egala masura atat interesele clientilor, cat si ale bancilor

Asociatia Romania a Bancilor (ARB) anunta ca este de acord cu infiintarea la Bucuresti a unui tribunal specializat pentru clauze abuzive si insolvente si își exprimă disponibilitatea de a sprijini eforturile autorităților pentru buna organizare și funcționare a acestuia.

Totodată, în condițiile în care comunitatea bancară va ajunge la concluzia că nu se creează cadrul protejării, în egală măsură, a intereselor clienților și instituțiilor de credit, Asociația Română a Băncilor va continua să susțină și să promoveze propunerile inițiale ale sistemului bancar, astfel încât instanța de recurs să fie Înalta Curte de Casație și Justiție.

Comunicatul ARB:

Asociația Română a Băncilor (ARB) a luat notă de decizia Guvernului de a nu amâna intrarea în vigoare, de la 1 octombrie 2013, a dispozițiilor art.12 şi 13 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și de Comunicatul de presă al Ministerului Justiției privind înfiinţarea unui Tribunal specializat la nivelul municipiului Bucureşti în domeniile societăţi, registrul comerţului, concurenţă neloială, insolvenţă şi care ar putea primi şi competenţa de soluţionare a acestei categorii de cauze.

Comunitatea bancară va urmări cu atenție procesul înființării Tribunalului specializat și își exprimă disponibilitatea de a sprijini eforturile autorităților pentru buna organizare și funcționare a acestuia.

Totodată, în condițiile în care comunitatea bancară va ajunge la concluzia că nu se creează cadrul protejării, în egală măsură, a intereselor clienților și instituțiilor de credit, Asociația Română a Băncilor va continua să susțină și să promoveze propunerile inițiale ale sistemului bancar, astfel încât instanța de recurs să fie Înalta Curte de Casație și Justiție.


Bancile cer ca procesele privind clauzele abuzive sa ajunga pana la Inalta Curte de Casatie

Bancile cer ca procesele privind clauzele abuzive sa ajunga pana la Inalta Curte de Casatie

 

Bancile cer ca procesele privind clauzele abuzive sa ajunga pana la Inalta Curte de Casatie

Bancile cer modificarea legii astfel incat judecarea clauzelor abuzive din contractele de credit sa nu fie limitata la doua instante de judecata ci sa ajunga la curtea suprema, cea care urmeaza sa ia o decizie definitiva in aceste cazuri. Motivul: evitarea cazurilor in care instantele inferioare iau decizii contradictorii sau chiar eronate in aceleasi cazuri.

Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, a declarat astazi in cadrul unei conferinte gazduita de BNR ca a cerut Ministerului Justitiei modificarea Legii nr.193 privind clauzele abuzive, care limiteaza la doua instante, pana la Curtea de Apel, judecarea cazurilor, astfel incat bancile sa-si poata apara cauza si la instanta suprema, Inalta Curte de Casatie si Justitie, cea care ar trebui sa ia o decizie definitiva.

„Noi am cerut sa nu fie limitata judecarea unei cauze pana la Curtea de Apel, asa cum se prevede acum in lege. De ce? Pentru ca vrem sa fie reguli foarte clare si care sa nu lase nicio portita in interpretarea legii si modul in care un complet intelege sa dea un verdict, astfel incat sa ne trezim in situatia in care Romania sa aiba un sistem bancar slabit, fara o motivatie foarte clara”, a spus Ghetea.

„Vrem ca legea sa intre in vigoare de o maniera foarte clara, sa nu apara situatia neplacuta ca o hotarare a unei instante inferioare sa fie executorie si sa fie aplicata asa cum exista interpretari acum, chiar si retroactiv, chiar si asupra creditelor in derulare sau care s-au rambursat.

Legea sa fie suficient de clara si sa permita bancilor sa poata sa mearga si sa se apare pana la ce mai inalta instanta din Romania, pentru ca nu ne putem permite ca o instanta inferioara sa dea o anumita rezolutie si a doua zi sa fie luata ca exemplu de altii”, a spus seful ARB.

„Interesul este ca sa nu ajungem in situatii hilare provocate de o hotarare mai putin inspirata a unui complet de judeata. Daca nu aveti exemple despre cum lucreaza justitia in anumite situatii, in anumite cazuri, va pot da eu exemple, fara niciun fel de probleme”, a adaugat Ghetea.

Exemplul sau insa nu s-a referit la un caz privind clauzele abuzive dintr-un contract de credit, ci la un proces dintre CEC Bank, banca pe care o conduce, si un fost angajat:

„Va dau un exemplu ce pur si simplu te sidereaza. In urma cu cativa ani, un salariat a contestat in instanta aprecierea anuala a CEC. Hotararea a fost ca banca trebuie sa anuleze aprecierea anuala! Cum or fi reusit judecatorii sa ajunga la concluzia asta, nu stiu. Sigur ca ne-am dus la o instanta superioara si am castigat. Asta dorim noi: ca lucrurile sa fie foarte clare, sa nu dea loc la interpretare, in niciun caz nu dorim sa mentinem, si o spun cu toata responsabilitatea, in numele comunitatii bancare, nu dorim sa avem clauze abuzive in contracte.

Dar nu dorim in acelasi timp ca oricine si la orice moment si cum doreste un complet de judecata oarecare sa poata spune in Romania: aha, asta e o clauza abuziva, hai sa o declaram abuziva. Pentru ca pot exista inerpretari, si daca o instanta superioara din Romania va decide ca este o clauza abuziva, va garantez ca banca respectiva se va alinia imediat, chiar daca va ramane cu impresia ca nu e OK. Nu am vazut banca care sa nu respecte legea sau o hotarare judecatoreasca, dar trebuie ca aceste lucruri sa fie facute cu mare atentie, pentru ca altfel vorbim de impact ce poate fi foarte daunator intregului sistem bancar si intregii economii romanesti, si ne referim inclusiv la efectele ce apar asupra populatiei, cea care ar creea aceasta disputa. Cum va arata articolul, daca se va schimba formularea, e altceva”, a spus Ghetea.

„Nu vrem sa pastram clauzele abuzive in contractele de credit”

Ghetea a precizat ca la 1 iulie urmeaza sa intre in vigoare Legea nr. 193 privind clauzele abuzive, lege amanata pana la aceasta data la recomandarea FMI, decizia de amanare fiind un semnal ca sunt nişte probleme ce trebuie rezolvate.

Radu Ghetea: „Este un subiect deosebit de serios, pe care-l tratăm fără pasiuni şi partipriuri, o problema care trebuie să preocupe pe toată lumea.”

„Dorinţa noatră este de a proteja sistemul bancar, dar in niciun caz nu dorim prin aceasta sa creăm impresia că vreo bancă sau asociaţia băncilor, comunitatea bancara, avem intenţia să menţinem clauzele abuzive în contracte. E total eronat să se interpreteze astfel. Dar daca lasam o instanta inferioara, pana la Curtea de Apel, sa decida ca exista o clauza eronata, fara sa ajunga la Inalta Curte de Casatie si Justitie o problema atat de serioase cum este declararea unei clauze ca fiind abuziva şi apoi sa o extindem la intregul volum de credite acordate, unii spun ca si la cele din trecut, rambursate deja, e probabil prea mult şi nu ne putem permite la nivelul sistemului bancar să acceptăm astfel de lucruri.

Dorinta noastra este de a proteja sistemul bancar, dar in niciun caz nu ne dorim prin aceasta sa promovam clauzele abuzive si sa le mentinem in contracte. Dar daca o instanta superioara din Romania considera ca o clauza este abuziva si pierde procesul, dar nu la o instanta inferioara, atunci lucrurile trebuie respectate.”

Bancile mai cer ca legea sa fie modificata astfel incat asociatiile clientilor sa nu mai poata face sesizari cu privire la existenta clauzelor abuzive din contracte.

Radu Ghetea: „Se vorbeşte în lege si de asociaţii de clienţi, dar noi avem o Autoritate Naţională pentru Protecţia Consumuatorilor. De acord ca aceasta sa isi însuşeasca si la simpla sesizare a unui client că există o clauză abuzivă, atunci mergem în instantă, pentru ca e dreptul tuturor, inclusiv a bancilor, sa se apere, până la instanţa supremă.

Dacă pierdem, schimbăm contractul din cap până in picioare. Dar dacă lăsăm decizia la o instanţă inferioară şi la solicitarea unei asociaţii cu 3.000 de membri, ati vazut ce usor se fac asociatii de 3.000 de nemultumiti, nu cred că este bine.

Imi pare foarte rau ca a trebuit sa fiu foarte direct si sincer in ceea ce am vrut sa spun. Ştiu ca nu este pe placul tuturor şi nici nu poate fi. Dar asa cum este normal ca un client sa-si apare interesul, asa este normal ca si o banca sa-şi apere propriul sau interes. Cred ca ar trebui sa lasam un pic la o parte vechile diferende de opinie, vechile antipatii. Ati vazut acum câteva luni ca un celebru fotbalist francez îndemna lumea să-şi scoată banii din bancă, să puna sistemul bancar pe butici, să vada ce se intampla. Bine, punem sistemul bancar pe butuci, sau Doamne Fereste!, sistemul bancar romanesc, dar cui foloseşte acest lucru? Daca cineva crede ca foloseste cuiva, cred ca se inseala.”

„Noi consideram ca atat tip cat exista ANPC, ce se poate sesiza si la cererea unei singure persoane, e mult mai eficient decat la sesizarea unei asociatii de 3.000 de persoane, ce se asociaza de la nemultumirea unora, si au sanse mai mari sa piarda decat ANPC”, a mai spus Ghetea.


Dobanda de referinta a BCR sau cum au incercat unii sa nu mai plateasca nimic pentru un credit

Dobanda de referinta a BCR sau cum au incercat unii sa nu mai plateasca nimic pentru un credit

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/285kpTEXMJf

Dobanda de referinta a bancii si modul ei de calcul ar fi trebuit cunoscute de clienti

Dupa comisionul de risc, o alta clauza din contractele de credit devenita celebra si apreciata de unii drept abuziva a fost dobanda de referinta variabila stabilita de banca, diferita de indicele de referinta Euribor, Libor sau Robor. Este cazul celor mai multe procese initiate impotriva BCR.

Ca si in cazul comisionului de risc, procesele au aparut si in acesta speta odata cu implementarea OUG 50 din 2010, prin care au fost interzise alte tipuri de dobanzi in afara celor stabilite dupa formula: marja fixa plus indicele de referinta Euribor, Libor sau Robor.

Bancile au facut atunci o mare greseala, care i-a infuriat, pe buna dreptate, pe clienti, si anume au schimbat propriile dobanzi variabile cu noile tipuri de dobanzi stabilite in lege, adica marja plus indicele de referinta Euribor, dar fara sa modifice costul total al creditelor, cu toate ca intre timp valoarea indicilor de referinta, in functie de care bancile isi calculau propriile dobanzi, scazusera puternic dupa criza. De exemplul, Euribor a scazut de la 4-5% inainte de criza la 0,5%-1% ulterior.

In acest context, in care clientii au descoperit ca bancile, in loc sa le scada dobanzile, conform evolutiei Euribor, dimpotriva, le-au mentinut sau chiar le-au majorat, din diverse motive, precum cresterea costului de finantare, rascoala publica si in justitie a fost fireasca si putea fi anticipata cu usurina de bancherii din banci si BNR. Daca ei ar fi avut atunci un gram in plus de intelepciune si unul in minus de aroganta, si ar fi apelat, de exemplu, la consultanti din afara sistemului inainte de a lua o decizie, probabil ca ar fi decis sa reduca nivelul dobanzilor cu scopul de a se intelege cu clientii si a evita procesele. Din pacate, n-au facut-o, iar acum trebuie sa traga ponoasele.

Unele instante au decis ca dobanda e abuziva…

Astfel ca, influentati de avocati ahtiati dupa celebritate si bani, oamenii au ajuns in fata judecatorilor cu cerinte extreme: de exemplu, ca in loc de o dobanda de 10%, sa plateasca una de 1% sau chiar 0%, motivand, fireste, ca dobanda de 10% este abuziva pentru ca banca nu a scazut-o odata cu indicele Euribor.

Unii, de exemplu un procuror din Oradea, despre care s-a scris in presa, au si reusit sa convinga judecatorii si sa obtina dobanda 0 la credit.

…alte instante ca e legala

Altii, despre care presa nu a mai scris, pentru a incerca sa fie obiectiva, asa cum i-ar sta bine, au pierdut procesul, intrucat instanta, Curtea de Apel Bucuresti, a constatat ca dobanda in sine, fiind un cost al unui credit, nu poate fi considerata abuziva si pur si simplu eliminata. In schimb, au precizat judecatorii, in mod just, consumatorii se pot considera prejudiciati de faptul ca banca nu a redus dobanda, odata cu indicele Euribor, si pot cere instantei recuperarea prejudiciului, insa in baza altei legi, si nu a clauzelor abuzive. 

De asemenea, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis in 2011, in doarul nr.788/103/2010, ca dobanda de referinta a BCR nu poate fi interpretata ca fiind abuziva, intrucat a fost exprimata in mod clar si inteligibil si a fost negociata, iar “aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu pot privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei”.

Un client a cerut sa se inlocuiasca dobanda de referinta cu Euribor

Un alt proces pe aceeasi tema a fost pierdut de clienti definitiv, tot la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Procesul a inceput la Tribunalul Valcea, clientii bancii cerand sa se inlocuiasca “dobanda de referinta variabila” a BCR, in jur de 10%, cu dobanda Euribor, de 0,5%, la care sa se adauge marja de 1,5%, astfel ca noua dobanda sa fie de 2%.

Este vorba de un credit la care dobanda era initial fixa pe un an, respectiv de 7,4%, iar ulterior variabila, stabilita de banca, respectiv 10%.

Iata ce spun judecatorii in motivarea deciziei in favoarea BCR: “Reclamanţii precizează că după expirarea perioadei de dobândă fixă au avut surpriza constatării unei dobânzi considerabil mai mari, fără ca pirita (banca) să prezinte în concret un calcul sau o altă formulă de calcul decât cea din contract, ajungându-se practic la o dobânda de 10%.

Faţă de această împrejurare, reclamanţii au comunicat băncii că nu înţeleg să achite decât dobânda Euribor, la care se adaugă marjele convenite, în condiţiile în care indicele de referinţă Euribor a scăzut la cca. 1%.

Având în vedere situaţia de fapt expusă mai sus, reclamanţii au înţeles să precizeze că nu solicită instanţei modificarea sau revocarea convenţiei, ci doar interpretarea unei clauze contractuale, şi anume a art. 5 cu privire la sintagma „dobânda de referinţă variabilă”, pe care banca o consideră ca dobânda de referinţă variabilă BCR, iar reclamanţii consideră că se referă la indicele Euribor.

Reclamanţii menţionează că, prin comparaţie, se observă că prin aplicarea indicelui Euribor, aceştia ar plăti mai puţin, iar potrivit dispoziţiilor art. 983 C. civ., acest indice devine aplicabil prin interpretare, principiu de altfel reluat şi de prevederile art. 1 alin. (2)) din Legea nr. 193/2000 (în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze comerciale, acestea se interpretează în favoarea consumatorului).”

Judecatorii: nu se poate confunda dobanda de referinta a BCR cu indicele Euribor

Tribunalul Valcea a respins insa cererea si a dat dreptate bancii, motivand ca aceasta a oferit mai multe tipuri de imprumuturi, dintre care clientii au avut de ales, fiind astfel constienti de conditiile creditului in privinta dobanzii, astfel ca nu se poate confunda dobanda variabila a bancii cu indicele Euribor:

Ce au spus judecatorii: “Din analiza comparativă a clauzelor din contracte şi a celor din anexele la contracte, adică din „Condiţiile generale”, se observă că pârâta a avut de oferit, pentru creditele în moneda euro, două produse bancare, şi anume credite cu dobândă variabilă stabilită în funcţie de o dobândă de referinţă SC B. SA (2.10 – a) şi credite cu dobândă variabilă stabilită în funcţie de indicele de referinţă E. (2.10 – b), aşa cum sunt identificate în Condiţiile generale.

În cazul contractelor din prezentul litigiu clauza contractuală prevede că dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR, la care s-au adăugat sau nu puncte procentuale.

Noţiunea de „dobândă de referinţă variabilă” trebuie raportată la cea de „dobândă (variabilă) de referinţă BCR” menţionată în anexa la contract – Condiţiile generale, iar nu la noţiunea de „dobândă variabilă stabilită în funcţie de indicele de referinţă Euribor”, concluzie care se impune şi prin comparaţia clauzelor cuprinse în contractele din litigiu şi cele ale contractului depus la fila 247 vol. II dosar.

Prin urmare, prin interpretarea coordonată a clauzelor contractuale, unele prin altele, instanţa a concluzionat că cele 6 contracte de credit semnate de reclamanţi au privit primul tip de produs bancar, şi anume cel prin care dobânda variabilă a fost stabilită în funcţie de dobânda de referinţă BCR, nefiind vorba despre o clauză îndoielnică, în sensul art. 983 C. civ.”

Decizia a fost confirmata si de Curtea de Apel Pitesti iar Inalta Curte de Casatie si Justitie a emis o decizie definitiva in favoarea bancii.

Cum motiveaza Inalta Curte de Casatie si Justitie decizia in favoarea BCR: este mai mult decât evident că nu există identitate între dobânda de referinţă BCR şi indicele de referinţă Libor/Euribor

Motivatia Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care a dat dreptate BCR in privinta dobanzii de referinta:

„În contractele de credit se precizează expres formula de calcul a dobânzii creditului, fiind dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR, la care se adaugă o marjă procentuală de 0 până la 2%. Pe de altă parte prin art. 2.10 – a şi 2.10 – b din condiţiile generale de creditare este atestată în mod clar existenţa a două produse de creditare, fiind mai mult decât evident că nu există identitate între dobânda de referinţă SC B. SA şi indicele de referinţă Libor/Euribor.

Prin urmare, prin interpretarea coordonată a clauzelor contractuale, unele prin altele, se constată că, contractele de credit au privit dobânda variabilă stabilită în funcţie de dobânda de referinţă BCR, nefiind vorba despre o clauză îndoielnică, în sensul art. 983 C. civ.”

Trebuie mentionat ca in acest proces judecatorii nu au dezbatut daca aceasta dobanda este abuziva sau nu, ci doar cererea clientilor de substituire a celor doua tipuri de dobanzi.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a dezbatut, insa, intr-un alt dosar, si daca dobanda BCR este sau nu abuziva, in urmatorul caz.

Inalta Curte de Justitie si Casatie a dezbatut si daca dobanda BCR este abuziva sau nu

Procesul s-a deschis la Tribunalul Neamt. Este vorba de un credit imobiliar de 176.300 de euro cu o dobanda fixa initiala de 7,4% in primul an si variabila ulterior, formata din dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile BCR, la care se adauga 1,5 puncte. Dobanda Anuala Efectiva (DAE) la data semnarii contractului a fost de 8,7% pe an.

Mai intai, Tribunalul da dreptate BCR…

Clientul bancii a cerut instantei sa constate ca dobada variabila a fost abuziva, fiindca a majorata nejustificat ulterior, insa cererea a fost respinsa de tribunal din urmatoarele motive:

“Potrivit dispoziţiilor art. 2.16 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, este considerată clauză abuzivă, clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorilor şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Or, în cauză nu se poate aprecia că reclamantul a fost în imposibilitate de a negocia clauzele cu privire la dobânda aplicabilă creditului contractat.
Reclamantul a optat pentru acest credit deşi în oferta băncii se regăseau şi alte tipuri de credite cu condiţii diferite în ceea ce priveşte dobânda.

Deşi condiţiile creditării pentru produsul acceptat de reclamant erau prestabilite de bancă, reclamantul a avut cunoştinţă de clauzele contractului, dovadă şi faptul că a optat pentru o dobândă fixă în primul an de rambursare şi variabilă ulterior, contractul propus de pârâtă fiind adus la cunoştinţa reclamantului, conform dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 193/2000.

În ceea ce priveşte formula după care se calculează variaţia dobânzii, instanţa a constatat că au fost respectate dispoziţiile prevăzute de art. 9 lit. g) pct. 3 din O.G. nr. 21/1992 care stabilesc că această formulă trebuie indicată în mod expres în contract, iar la art. 4.2 şi art. 4.3 din anexa la contract, s-a stabilit că pe parcursul derulării creditului, nivelul dobânzii curente variabile se modifică în funcţie de evoluţia dobânzii variabile de referinţă B.C.R./indicelui de referinţă LIBOR/EURIBOR/BUBOR, dobânda rezultată aplicându-se la soldul creditului existent la data modificării.
În consecinţă, condiţiile în care survine modificarea ratei dobânzii au fost indicate în mod expres în anexa ce face parte integrantă din contract.”

…dar Curtea de Apel Bacau a fost de partea clientilor, inlocuind dobanda de referinta cu indicele Euribor

Clientul a contestat decizia la Curtea de Apel Bacau, aceasta instanta admitandu-i apelul iar hotararea primei instante a fost modificata in parte. Aceasta instanta a constatat ca dobanda de referinta a BCR este nula si a inlocuit-o cu indicele Euribor si marja fixa de 1,5%, asadar in jur de 2%, iar banca a fost obligata sa restituie clientului diferenta de dobanda de pana la 7% incasata pana in acel moment.

De ce a considerat instanta ca dobanda BCR este abuziva: pentru ca nu exista o definitie a dobanzii de referinta, iar componentele din care se compun acestea sunt neclare, ambigue

Iata de ce a considerat aceasta instanta dobanda ca fiind abuziva:

“In privinţa art. 5 şi art. 6 din contractul bancar că nu se specifică în condiţiile generale că în dobânda variabilă sunt incluse costurile de lichiditate ori cele aferente rezervei minime obligatorii, iar pe de altă parte nu se foloseşte conjuncţia „şi” care să arate că, aşa cum se susţine în apel de către intimată, dobânda va conţine atât indicele EURIBOR, cât şi costurile de lichiditate ori cele cu rezerva minimă obligatorie, iar în condiţiile generale de creditare (care completează contractul de credit) nu există o definiţie a dobânzii variabile de referinţă, astfel cum aceasta este prezentată de intimată cu ocazia litigiului.

S-a reţinut că apelantului nu i-au fost aduse la cunoştinţă la momentul încheierii contractului elementele din care era compusă dobânda variabilă de referinţă, ori că cel puţin lipsa conjuncţiei „şi” din cuprinsul art. 4.2 din condiţiile generale nu poate duce rezonabil la concluzia că împrumutatul a ştiut sau ar fi trebuit să ştie din ce este compusă dobânda la care s-a angajat, clauzele cuprinse în art. 5 din contractul de credit şi cele din art. 4.2 din condiţiile generale de creditare fiind cel puţin neclare, dacă nu chiar ambigue, în ce priveşte componenţa dobânzii de referinţă variabile.

„În această situaţie devin aplicabile regulile de interpretare actus non potest operari ultra intentionem agentos

Judecatori: „Împrumutatul nu ştia şi nici nu putea şti în mod rezonabil decât faptul că dobânda curentă este variabilă în funcţie de indicele EURIBOR, LIBOR sau BUBOR, dar nu putea şti şi că aceasta ar cuprinde şi alte elemente nespecificate clar în contract.

În această situaţie devin aplicabile regulile de interpretare actus non potest operari ultra intentionem agentos, conform căreia obligaţia împrumutatului nu poate cuprinde decât ceea ce se poate presupune rezonabil că a acceptat la momentul încheierii contractului, adică indicele EURIBOR şi dobânda fixă de 1,5 procente, indiferent de folosirea termenului general de „evoluţia dobânzii variabile de referinţă B.C.R.”, confuzie creată şi de faptul că ambele dobânzi sunt variabile (atât cea curentă cât şi cea de referinţă) şi ambele sunt stabilite de B.C.R. şi afişate la sediile acesteia.

Aceasta cu atât mai mult cu cât deşi nu exista o prevedere expresă la momentul semnării contractului care să oblige banca să arate nivelul maxim până la care poate fi majorată, aceasta nu însemnă că banca nu ar fi putut majora acest nivel peste un anumit nivel maxim la care s-ar fi aşteptat în mod rezonabil împrumutatul atât timp cât la data semnării contractului erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 296/2004 privind Codul consumatorului care consideră abuzivă, având deci o cauză ilicită, orice clauză care creează dezechilibru financiar semnificativ în cazul contractelor preformulate.

Judecatori: banca nu poate invoca profitul pe care trebuie sa-l obtina din credit, daca acesta este ilicit

S-a mai reţinut, de catre judecatori, că banca nu poate invoca în avantajul său legat de profitul pe care ar fi trebuit să-l obţină decât convenţia şi garanţia pentru care a semnat împrumutatul şi, nicidecum gestiunea propriului patrimoniu, influenţele economice externe, etc., deoarece profitul trebuie să fie întotdeauna licit, iar câştigul nu poate avea la bază decât legea.

S-a stabilit totodată, că nu poate fi primită apărarea intimatei (BCR), reţinută de prima instanţă, potrivit căreia clauzele au fost negociate, întrucât reclamantul a avuta de ales între mai multe oferte.

Poziţia băncii impunea redactarea clară a clauzelor contractuale, aceasta acţionând în calitate de profesionist, iar ambiguitatea clauzelor contractuale, lipsa definiţiei dobânzii variabile de referinţă ori diferenţele dintre clauzele privind aceiaşi termeni după cum aceştia sunt redactaţi în contractul de credit propriu-zis sau în condiţiile generale de creditare pot primi şi interpretarea că s-a dorit de către intimată încheierea a cât mai multe contracte de credite în detrimentul concurenţei, promiţând oferte avantajoase clienţilor ce doreau să se împrumute, însă care ulterior pot fi interpretate ambiguu şi unilateral în detrimentul celor împrumutaţi, putându-se deduce rezonabil că aceştia nu ar mai fi contractat dacă ar fi avut în cunoştinţă întinderea reală maximă şi posibilă (prin aplicare de majorări) a obligaţiei de plată a dobânzii.

În acest sens se observă că banca îşi întemeiază comportamentul şi raportează buna sa credinţă la prevederile art. 1) din Lista privind Anexa la Legea nr. 193/2000, însă nici aceste susţineri nu pot fi primite, din moment ce pentru a fi aplicabil textul de lege sunt necesare două condiţii cumulative, anume să existe o motivaţie întemeiată şi clientul – împrumutat să poată rezilia contractul, ambele condiţii lipsind din speţa de faţă; în ce priveşte prima condiţie, nu se explică de către intimată faptul că indicele EURIBOR a suferit fluctuaţii, dar dobânda a suferit numai majorări, dar nu şi atenuări a acesteia în funcţie de condiţiile de piaţă, transformând cuvântul variabil în termenii de creştere invariabilă a dobânzii, iar în ce priveşte cea de-a doua condiţie se observă că această condiţie este interpretată de intimată în sens strict formal, anume acela ca o parte să poată cere rezilierea uni contract de împrumut, făcând abstracţie de interpretarea după scopul avut în vedere de către legiuitor, anume posibilitatea efectivă, de altfel rezultată din lege, ca împrumutatul să poată returna împrumutul său băncii creditoare, adică să dispună de lichidităţile necesare rambursării restului de credit.”

Ce a sustinut BCR in apararea sa

BCR a facut recurs la Inalta Curte de Casatie, pe care l-a motivat astfel:

“În mod greşit instanţa de apel a intervenit în mecanismul contractual şi a modificat modul de calcul al dobânzii, chiar în lipsa unei cereri exprese în acest sens din partea intimatului – reclamant.

Nici dispoziţiile comunitare, nici legislaţia naţională nu permit instanţei ingerinţe în determinarea preţului contractului, în acest sens, prin preluarea dispoziţiilor art. 4 paragraful 1 al Directivei nr. 93/13/CEE, pe calea Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, legiuitorul român reglementând la rândul său excluderea clauzelor privind preţul contractului de la controlul de excesivitate prin art. 4 alin. (6).

Or, clauzele referitoare la dobândă sunt elemente ce determină costul total al creditului, conform art. 3 lit. g) şi i) din Directiva nr. 2008/48 şi acest cost împreună cu marja de profit a băncii, formează preţul contractului de credit, componenta esenţială a obiectului contractului de credit, de consum.

În mod greşit instanţa de apel a reţinut faptul că, în speţă contractul de credit nu a fost încheiat cu respectarea tuturor exigenţelor impuse de actele normative aplicabile referitoare la informarea consumatorului cu privire la dobânda aplicabilă.

Sub acest aspect a arătat că instanţa de apel trebuia să aibă în vedere că dispoziţiile la care părţile contractuale s-au raportat sunt cuprinse în legislaţia civilă, financiar – bancară şi cea privind protecţia consumatorului.

În acest sens, prin art. 1 din Legea nr. 193/2000 se trasează două obligaţii ce incumbă comercianţilor şi implicit băncii în contractarea cu consumatorii, respectiv: obligaţia pozitivă de transparenţă şi cea negativă de a nu stipula clauze abuzive.

Or, în cazul primei obligaţii reclamantul nu a invocat niciodată neînţelegerea contractului din această perspectivă legală, după cum nici faptul că nu ar fi negociat contractul.

Art.5 din contract stipulează că dobânda curentă este variabilă în funcţie de dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediul băncii şi se calculează în funcţie de costul resurselor de creditare ale băncii, incluzând ca element atât indicele de referinţă Euribor/ Libor, costul cu rezerva minimă obligatorie şi costurile de lichiditate şi nu se confundă cu dobânda variabilă în funcţie de indicele de referinţă Euribor sau Libor.

Cum a motivat Inalta Curte de Casatie faptul ca dobanda de referinta a BCR nu este abuziva

Inalta Curte de Casatie a gasit recursul BCR ca fiind fondat si a dat dreptate bancii, motivand astfel:

„Astfel, nici prin acţiunea introductivă nici prin cererea de apel reclamantul nu a solicitat stabilirea de către instanţa de judecată a unei dobânzi convenţionale după formula Euribor + 1,5 %, fiind astfel încălcat principiul disponibilităţii din perspectiva cerinţei ca instanţa de judecată să se pronunţe numai asupra ceea ce s-a cerut, or potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. judecătorii sunt ţinuţi a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

În cauză, stabilirea caracterului abuziv al unor clauze contractuale trebuia făcută în limitele cererii reclamantului.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală este abuzivă dacă sunt neîndeplinite cumulativ următoarele condiţii: lipsa negocierii directe şi dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei – credinţe.

În cauză, reclamantul nu a susţinut că nu ar fi negociat clauzele contractului şi nu ar fi fost informat, iar prin perfectarea unui contract cu dobândă în raport de dobânda de referinţă variabilă a B.C.R. – 8,7 la care s-a adăugat marja de 1,5 puncte procentuale reclamantul şi-a asumat riscul majorării dobânzii iniţiale în funcţie de costul resurselor de creditare ale băncii, semnând Convenţia de credit şi Condiţiile Speciale fără a rezulta din poziţia părţii că acordul acestuia a vizat o dobândă Euribor + 1,5 %.

Dobânda de referinţă variabilă nu este sinonimă şi nu se confundă cu indicele de referinţă Euribor pentru credite în euro şi Libor pentru credite în dolari SUA, or pct. 5 din contractul de credit prevede că dobânda curentă este variabilă în funcţie de „dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediul băncii, iar distincţia este evidentă potrivit Condiţiilor generale de creditare – Anexă la contract, instanţa de judecată prin soluţia pronunţată nesocotind chiar conţinutul contractului prin aplicarea greşită a normelor de interpretare a contractelor prevăzute de Codul civil în art. 973, art. 966, art. 970 şi art. 984.

Cât priveşte dezechilibrul semnificativ instanţa de apel trebuia să aibă în vedere obiectul contractului care îl constituie acordarea unei sume de bani pentru o anumită perioadă de timp în schimbul preţului, care în cauză este format din dobândă şi comision.

Pe de altă parte, clauzele referitoare la dobândă sunt elemente care determină costul total al creditului şi împreună cu marja de profit a băncii formează preţul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu pot privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil – aşa cum rezultă în cauză în acest sens fiind dispoziţiile Legii nr. 193/2000 [art. 4 alin. (6)] care au transpus Directiva nr. 93/13/CEE.”


Ministrul Justitiei nu a venit la BNR sa discute despre clauzele abuzive din contractele de credit

Ministrul Justitiei nu a venit la BNR sa discute despre clauzele abuzive din contractele de credit

 

Ministrul Justitiei nu a venit la BNR sa discute despre clauzele abuzive din contractele de credit

Ministrul Justitiei, Mona Pivniceru, nu a venit la colocviul organizat in aceasta dimineata de BNR pe tema Legii nr.193 privind clauzele abuzive din contractele de credit, desi aceasta figura in programul distribuit invitatilor, astfel incat nici guvernatorul Mugur Isarescu, care urma sa deschida conferinta, nu s-a mai prezentat.

Ministrul nu a trimis nici un reprezentant pentru a-si exprima opinia cu privire la legislatia discutata.

La conferinta nu a fost invitat nici avocatul Gheorghe Piperea, cel care sustine in instante majoritatea grupurilor de clienti care au dat in judecata bancile, Volksbank si BCR adunand majoritatea plangerilor.

Cei mai multi invitati la colocviu sunt reprezentantii firmelor de avocatura care reprezinta bancile in procesele cu clientii, alaturi de firme de consultanta financiara si reprezentanti ai BNR, care au sustinut, fireste, cauza bancilor in prezentarile facute.

Singurul reprezentant al „celeilalte parti” este Mihai Meiu, din partea Autoritatii pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), institutia care are abilitatea legala de a actiona in justitie bancile care incalca drepturile clientilor.

Colocviul a fost inaugurat de catre viceguvernatorul Bogdan Olteanu, care a sustinut punctul de vedere al reprezentantilor bancherilor prezentat in urma cu o saptamana tot la BNR, potrivit caruia procesele privind clauzele abuzive sa ajunga pana la Inalta Curte de Casatie, astfel incat sa existe decizii unitare in aceste cauze.

In prezent, in aceleasi cauze exista decizii diferite ale instantelor de judecata, unele dand dreptate clientilor, altele fiind de partea bancilor. Mihai Meiu a spus, intr-o discutie cu ziaristii, intr-una din pauzele colocviului, ca sustine noile prevederi ale codului de procedura civila care impun bancilor sa elimine clauzele abuzive din toate contractele de credit, daca o instanta a constatat intr-un singur caz existenta acestora.

Daca in acelasi caz exista doua decizii diferite ale justitiei, respectiv daca o instanta a constatat ca o clauza este abuziva iar alta ca aceasta este legala, Meiu a spus ca ar fi de preferabil sa se aplice principiul conform caruia are prioritate existenta a cel putin unei decizii in favoarea consumatorului.

Nu de aceeasi parere a fost insa reprezentantul BCR, Alexandru Berea, seful departamentului juridic, care considera ca in aceste cazuri cu decizii contradictorii, Inalta Curte de Casatiei si Justitie trebuie sa decida care este solutia corecta.

Reprezentantul BCR a sustinut insa ca toate procesele privind clauzele abuzive ar trebui sa ajunga la instanta suprema, care sa pronunte decizii irevocabile, pentru a se evita cazurile in care Curtile de Apel ajung la decizii divergente in aceeasi cauza.

Berea a fost de acord, pe de alta parte, cu noile prevederi legale care permit eliminarea din toate contractele de credit a unei clauze abuzive, cu scopul de a proteja consumatorii.

Ana Diculescu-Șova, Senior Partner NNDKP, firma de avocatura care reprezinta BCR in procesele cu clientii, sustine ca prevederea din Legea nr.193 care permite unui judecator sa aplice o decizie pentru toate contractele de credit care au clauze abuzive este in contradictie cu prevederile din Codului Civil.

Pe de alta parte, exista o lege care transpune directiva europeana nr.22 prin care se permite corectarea tuturor contractelor cu clauze abuzive, insa doar pentru contractele de credit ce urmeaza a fi incheiate in viitor si nu pentru cele incheiate deja.

Alexandru Paunescu, directorul directiei juridice din cadrul BNR, a spus in final ca acest proiect de reglementare necesita imbunatatiri, nu pentru ca o cer bancile, ci pentru a avea aplicare, pentru ca altfel i-ar pune in dificultate atat pe judecatori cat si pe ANPC.

BNR valida normele de creditare interna doar din punct de vedere prudential si nu in ceea ce priveste a costurilor unui credit, a precizat Paunescu, raspunzand unei intrebari cu privire la responsabilitatea bancii centrale in a permite bancilor sa introduca in contracte clauze abuzive.


Dobanda de referinta a bancii si modul ei de calcul ar fi trebuit cunoscute de clienti

Dobanda de referinta a bancii si modul ei de calcul ar fi trebuit cunoscute de clienti

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/jnif4u7neDsDobanda de referinta a bancii si modul ei de calcul ar fi trebuit cunoscute de clienti

Una dintre prevederile contractelor de credit apreciate drept clauze abuzive de avocatii clientilor bancilor este dobanda variabila a bancii, care intra in vigoare dupa o perioada de 6 sau 12 luni, mai mare decat dobanda fixa platita in primii ani, care era de regula una promotionala, practicata de banci in goana lor dupa atragerea a cat mai multor clienti.

Multe credite s-au acordat in perioada 2007 si 2008, inaintea crizei, cand lumea avea si bani si rate mici la credite, datorita acelor dobanzi promotionale, care insa erau valabile doar 6 luni sau un an, adica exact pana in momentul in care a venit criza, moment in care oamenii s-au trezit si fara bani si cu rate mai mari la credite.

Aceasta situatie, favorizata si de modificarile OUG 50/2010, a reprezentat un filon de aur pentru avocati, dupa cum recunoastea chiar unul dintre cei care au ajuns celebri datorita proceselor colective dintre clienti si banci. Ei au speculat aceasta situatie, reclamand faptul ca majorarea dobanzilor ar fi fost abuziva, in principal pentru ca dobanzile variabile ale bancilor nu erau cunoscute de catre clienti, iar modul lor de calcul nu era transparent.

Este adevarat ca, in unele cazuri, precum cel al BCR, netransparenta dobanzii variabile a permis bancii sa o majoreze, probabil, nejustificat, desi indicele Euribor, care intra in calculul dobanzii variabile, scazuse abrupt dupa criza.

In alte cazuri insa, precum cel de fata, banca nu a majorat dobanda variabila, sau cel putin clientul nu a reclamat acest fapt. Problema clientului acestei banci, Banca Romaneasca, este faptul ca nu si-a mai putut achita ratele dupa ce a expirat dobanda promotionala, mai mica decat cea variabila a bancii, care a intrat in vigoare dupa 6 luni, in martie 2009, adica exact dupa venirea crizei.

El a cerut judecatorilor sa constate ca dobanda de referinta a bancii este abuziva, intrucat atat valoarea ei, cat si modul de calcul, nu i-au fost comunicate la incheierea contractului. Un motiv justificat, dupa parerea noastra, intrucat clientul trebuia sa stie cat va plati ulterior, dupa expirarea perioadei cu dobanda promotionala. Nu inseamna ca daca ar fi stiut, nu ar mai fi luat creditul – oamenilor nu prea le pasa atunci cat costa creditul, pentru ca erau siguri ca veniturile le vor creste in permanenta – dar, corect ar fi fost ca pretul creditului sa fie cat mai transparent, inca de la inceput.

Nu de aceeasi parere au fost si instantele care au judecat acest caz. Toate cele trei instante care au judecat acest caz, inclusiv Inalte Curte de Casatie si Justitie, care a dat decizia irevocabila in favoarea bancii, au apreciat ca banca nu era obligata sa-i comunice clientului valoarea dobanzii variabile si modul ei de calcul, fiind suficient ca acesta a fost constient de faptul ca dobanda se va modifica. Cu aceasta abordare nu putem fi de acord, dupa cum am spus, intrucat orice client trebuie sa stie de la inceput, macar orientativ, care va fi dobanda dupa 6 luni sau 1 an.

Judecatorii au apreciat insa ca a fost suficient pentru client sa stie ca dobanda i se va schimba, iar daca voia sa stie care este nivelul dobanzii variabile si modul de calcul, ar fi trebuit sa ceara asta bancii. O decizie destul de controversata, desi, dupa cum vom vedea, este irevocabila.

Care este problema cu creditul

Inalta Curte de Casatie si Justitie, in dosarul nr.7234/1285/2010 a emis, in februarie 2012, o decizie irevocabila in favoarea Bancii Romanesti, membra a National Bank of Greece (NBG), care a fost data in judecata de catre un client dupa ce acesta nu si-a mai platit integral ratele la un credit si a fost raportat la Biroul de Credit, motivand ca banca i-a majorat abuziv dobanda.

Este vorba de un credit in valoare de 37.000 de euro obtinut in septembrie 2008, in a carui contract se arata, la art.6, ca dobanda este fixa in primele 6 luni, dupa care clientul va plati dobanda variabila a bancii, compusa din dobanda de referinta a bancii la care se adauga marja fixa de 4,85%, dobanda fiind revizuibila in functie de evolutia dobanzii de referinta a bancii.

In contract se mai arata ca aceasta dobanda este comunicata prin intermediul graficului de rambursare, specificandu-se faptul ca imprumutatul renunta la orice reclamatie ulterioara cu privire la faptul ca aceasta metoda a fost nepotrivita si se considera ca a acceptat noul procent de dobanda.

Tribunalul a respins actiunea clientului bancii

Tribunalul Cluj a respins actiunea clientului, motivand ca aceste prevedere ale contractului nu sunt abuzive, deoarece reclamantul cunostea ca dobanda creditului are valoare fixa numai in primele 6 luni iar ulterior se aplica o dobanda variabila, avand posibilitatea reala de a solicita bancii sa-i comunice modul in care procedeaza la calcularea dobanzii de referinta si putand refuza incheierea contractului daca dupa verificarea acestor date considera ca acest contract nu corespunde nevoilor sale.

Tribunalul a mai precizat ca modificare nivelului dobanzii nu a fost unilaterala, deoarece reclamantul avea posibilitatea sa nu accepte nivelul dobanzii si sa restituie restul creditului sau sa accepte tacit aceasta modificare conform prevederilor contractuale.

Si Curtea de Apel da dreptate bancii

Clientul a contestat decizia Tribunalului, la Curtea de Apel Cluj, dar si aceasta instanta a dat dreptate bancii. Clientul bancii, au apreciat judecatorii, a fost constient de faptul ca dobanda fixa este valabila doar 6 luni iar ulterior se aplica dobanda variabila a bancii, ce urma sa se modifice in functie de referinta a bancii.

Iata cum au motivat judecatorii respingerea apelului:

“Curtea de Apel a respins susţinerile reclamantului referitoare la clauza abuzivă a dispoziţiilor contractuale şi a faptului că modificarea nivelului dobânzii nu este convenită de ambele părţi, constatând că aceste clauze contractuale au fost negociate în mod direct cu consumatorul potrivit art. 4 din Legea 193/2000 şi prin urmare, nu este o clauză abuzivă în sensul prevăzut de art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Instanţa de apel a apreciat că prin aceste dispoziţii convenite de comun acord între părţi, reclamantul cunoştea că dobânda este fixă pe o perioadă limitată şi expres prevăzută şi este variabilă pentru restul perioadei, iar cu privire la modificarea dobânzii reclamantul a cunoscut faptul că dobânda de referinţă a băncii este modificată şi prin urmare, urmează a se modifica potrivit clauzelor contractuale şi dobânda variabilă stipulată în contract.

Astfel, s-a constatat că acordul reclamantului a fost dat atât la momentul încheierii contractului cât şi prin faptul că nu a înţeles să restituie restul creditului angajat în termen de 10 zile de la data notificării, acceptând astfel modificarea contractuală a dobânzii potrivit prevederilor art. 6 pct. 4.”

Clientul Bancii Romanesti a contestat si aceasta decizie la Inalta Curte de Casatie si Justitie, motivand, printre altele, ca dobanda bancii se calculeaza fata de un singur element individualizat, si anume marja de 4,85%, dobanda de referinta a bancii fiind necunoscuta.

Instanta Suprema: nivelul dobanzii de referinta nu putea fi individualizat in momentul incheierii contractului

Instanta suprema a respins, la randul, sau, recursul clientului, motivand ca, desi in contract nu a fost indicat nivelul dobanzii de referinta a bancii, acesta nu putea fi individualizat in momentul incheierii contractului, fiind stabilit periodic in functie de anumite criterii, precum: “cheltuielile aferente constituirii rezervei minime obligatorii, cheltuielile aferente atragerii fondurilor, condiţiile dominante ale pieţei şi politica băncii de atragere a resurselor, precum şi alte criterii care ţin de activitatea specifică a unei instituţii de credit.”

O apreciere cel putin indoielnica, intrucat nivelul unei dobanzi se poate stabili, orientativ, si in momentul incheierii contractului, dovada stand modelele de contract de credit ale altor banci, in care, alaturi de dobanda fixa, se spune ca dupa perioada de dobanda fixa se va aplica dobanda variabila, care in acest moment este de …%, insa se modifica periodic.

Cum motiveaza Inalta Curte de Casatie si Justitie faptul ca dobanda de referinta nu este abuziva:

“Este adevărat că în contract nu a fost indicat nivelul dobânzii de referinţă a băncii, însă această dobândă este reprezentată de dobânda cea mai bună pe care banca o practică în relaţia de creditare cu clienţii săi, constituind referinţa pentru toate produsele care se raportează la acest indicator. Dobânda de referinţă se calculează de către bancă periodic, având în vedere cheltuielile aferente constituirii rezervei minime obligatorii, cheltuielile aferente atragerii fondurilor, condiţiile dominante ale pieţei şi politica băncii de atragere a resurselor, precum şi alte criterii care ţin de activitatea specifică a unei instituţii de credit.

Astfel, cum corect s-a apreciat nivelul dobânzii de referinţă a băncii nu putea fi individualizat în momentul încheierii contractului, acest nivel fiind stabilit periodic în funcţie de anumite criterii. Deoarece băncile au stabilite criterii în funcţie de care calculează dobânda de referinţă, nu se poate susţine că obiectul contractului de credit sub aspectul dobânzii nu este determinabil.

În situaţia în care reclamantul avea îndoieli asupra acestui aspect putea solicita băncii să-i comunice modul în care se calculează dobânda de referinţă, însă la momentul încheierii contractului a acceptat clauzele contractului fără rezerve, fiind neîntemeiată susţinerea conform căreia obiectul contractului nu este determinabil, fiind respectată condiţia de validitate impusă de art. 948 pct. 3 C. civ.

Nici susţinerea conform căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului referitor la conţinutul contractului respectiv la clauzele îndoielnice sau contradictorii făcând o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 978 şi art. 953 C. civ., nu poate fi reţinută, întrucât faptul că aceleaşi chestiuni de drept sunt reluate şi încadrate formal în motive de apel distincte, nu obligă instanţa să urmeze în considerentele hotărârii aceeaşi structură a expunerii cu atât mai mult cu cât instanţa de apel menţinând hotărârea fondului şi-a însuşit motivele de fapt şi de drept reţinute de prima instanţă.

De altfel, instanţa de apel în controlul exercitat a dat contractului de credit interpretarea corectă impusă printre regulile prevăzute de art. 978 şi art. 953 C. civ., neexistând îndoieli nici cu privire la consimţământul reclamantului şi nici cu privire la clauzele contractuale, reţinând corect că prin acordul reclamantului dat atât la momentul încheierii contractului cât şi prin acceptarea modificării contractuale a dobânzii potrivit prevederilor art. 6 pct. 4 când a înţeles să restituie restul creditului angajat în termen de 10 zile de la data notificării, reclamantul a cunoscut faptul că dobânda de referinţă a băncii este modificată şi prin urmare urmează a se modifica potrivit clauzelor contractuale şi dobânda variabilă stipulată în contract.”


De ce uram bancherii: pentru ca vor sa fie, din nou, mai presus de lege

De ce uram bancherii: pentru ca vor sa fie, din nou, mai presus de lege

De ce uram bancherii pentru ca vor sa fie, din nou, mai presus de lege Desi se plang ca au o imagine proasta in ochii consumatorilor si bat tot timpul toba apropierii in relatia cu clientii, bancherii, sau mai corect spus, reprezentantii lor, nu fac altceva decat sa infurie si mai mult publicul. Dovada clara a fost conferinta organizata ieri de BNR, pe tema legii privind clauzele abuzive din contractele de credit, care a umplut sala Mitita Constantinescu cu avocati lansati in pledoarii ca la bara in favoarea bancherilor. Fireste ca reflectarea evenimentului in presa a fost, in aceste conditii, predominant in defavoarea bancherilor si a BNR. Poate ca de aceea ministrul Justitiei, Mona Pivniceru, nu a mai venit la conferinta, desi figura in programul oficial, astfel incat guvernatorul Mugur Isarescu, ce trebuia sa deschida conferinta, o socotit ca nu mai este de rangul sau sa-si expuna opinia cu privire la razboiul dintre banci si public. Asa incat viceguvernatorului Bogdan Olteanu (foto), reponsabil cu legile la BNR, nu i-a mai ramas decat sa le tina isonul bancherilor si avocatilor, cerand, nici mai mult nici mai putin, decat schimbarea legii, astfel incat bancherii sa se bucure de exceptii precum judecarea proceselor lor doar la Inalta Curte de Casatie, transmitand astfel un mesaj nepotrivit de neincredere sau chiar de desconsiderare a instantelor de judecata din Romania. Bogdan Olteanu: „Vreau sa subliniez de la inceput cateva lucruri pe care le consider esentiale. Misiunea BNR este de a asigura functionarea sistemului, noi nu avem misiunea de a proteja banci sau actionari ai acestora si de altfel in Romania, cum bine am observat si cum bine cred ca ne-am bucurat in calitate de contribuabili: niciun ban public nu a fost folosit in acest scop. Atunci cand bancile au avut pierderi, acestea au fost suportate de catre actionari, atunci cand bancile au trebuit sa-si majoreze capitalurile, actionarii au fost cei care au adus acesti bani, si in perioada care a trecut au fost necesare si suportarea de pierderi si majorari de capital care au fost de fiecare data puse in aplicare, executate din proprie initiativa sau la cererea BNR, de catre actionarii bancilor. „Este extrem de important sa ne asiguram ca banii deponentilor se intorc inapoi din credite” Nu aceatsta este tinta BNR, ci alta, si tine de specificul activitatii bancare. Pentru ca banii pentru creditare provin in cea mai mare parte nu de la actionarii bancilor ci de la deponenti. Asa functioneaza o banca: strange depozite si acorda credite folosindu-se intr-o mare masura de banii din depozite. Ori pentru BNR este extrem de important sa se asigure ca banii care se iau sub forma de credit sunt dati inapoi nu pentru a-i ajuta pe actionari, pentru ca nu se dau inapoi actionarilor, ci pentru a proteja depozitele, intrucat din banii rambursati se pot restitui depozitele. Si as face aici un scurt comentariu: cand vorbim de consumatori in activitatea bancara vorbim de doua categorii. Numeric extrem de diferite, calitativ la fel de respectabile, pentru ca dupa ultimele date pe care le avem la BNR, in Romania exista cam 3,8 milioane persoane fizice debitori ai bancilor, exista 17,1 milioane depozite. Obligatia BNR este de a asigura stabilitatea sistemului, prin asigurarea faptului ca cei care depun bani la banca pot sa si-i recupereze in masura in care banca poate recupera creditele acordate din respectivele depozite. Si trebuie sa privim aceste lucruri impreuna. „OUG 50 nu a fost implementata bine” In privinta necesitatii dezbaterii acum, au fost discutii referitoare la momentul in care se face un studiu de impact, inainte sau dupa adoptarea unei legi, dar incerc sa nu fiu polemic. Am sa va dau insa un exemplu care a fost rezultatul unei evaluari post-factum a OUG 50. El se refera la mecanismul de stabilire a ratei dobanzii, faimosul Euribor plus rata fixa. Au fost atunci cateva opinii, dar n-au avut castig de cauza, care spuneau ca Euribor se afla si se afla in continuare in zona unui minim nu numai istoric ci si rational, fiind putin probabil sa gasim logic posibilitatea sa-l ducem mai jos, si care spuneau pe de alta parte ca marja fixa era maricica pentru ca includea costurile de funding al bancilor. CDS-urile erau la momentul respectiv, intamplarea face, la un nivel aproximativ dublu fata de cel de acum, dar marja ramane fixa, pentru ca asa e legea. Posibilitatea de a beneficia de pe urma acestor fluctuatii a credibilitatii economiei romanesti in fata pietei, uneori in bine alteori in rau, daca e sa ne raportam iarna acestui an la 2010 in bine, nu a fost suficient de eficient de elastic administrata prin OUG 50. De aceasta e util si mai eficient sa facem dezbateri mai multe si mai aprofundate inainte de a taia. Sigur riscul e ca daca tai inainte treci la carpit, te costa mai mult si arata mai rau. Speram ca de data aceasta sa masuram mai intai. „Nu cred ca cineva poate sustine mentinerea unei clauze abuzive” Dezbaterea sigur ca nu e usoara si inteleg pozitia bancilor. Dansii o vor reprezenta aici, nu noi. Nu e usor nici pentru dansii sa vorbeasca despre clauze abuzive care se gasesc in contracte. In primul rand pentru ca eu nu cred ca cineva poate sustine mentinerea unei clauze abuzive. Asa cum se numeste, asa este. O clauza abuziva nu trebuie sa se regaseasca intr-un contract. Cine defineste caracterul abuziv al unei clauze, asta trebuie sa rezulte dintr-o lege. In principiu poate fi desigur o instanta. Care e modalitatea practica prin care sa se ia aceste masuri, acesta este un lucru intr-adevar interesant. E un lucru de care vor beneficia atat clientii fara indoiala cat si bancile. Pentru ca cel putin din punctul de vedere al bancilor mentionand elementul reputational pe care-l cunoastem foarte bine, mai este un element care nu poate fi decat in interesul lor. Lucrul mai rau decat un pland de afaceri mai putin optimist este un plan de afaceri esuat. Modificari in cursul executarii unor contracte duc la modificari in evolutia unui plan de afaceri. Sunt convins ca orice bancher prefera sa-si faca un plan realist de afaceri decat unul optimist care sa esueze. Din punct de vedere al functionarii sale, al relatiei cu actionarii si fireste, cum spuneam, al reputatiei. „Niciun proiect de lege nu este exceptional, imuabil si fara perspectiva de modificare. Din acest motiv ne aflam aici” De aceea, concluzionez propriile remarci. E util si intelept sa gasim modalitatea de cuantificare, de stabilire a procedurilor in aceasta chestiune. E util sa gasim o modalitate unitara de decizie si poate ajungem ca decizia finala sa fie luata de exemplu la nivelul celei mai inalte instante judecatoresti din Romania. Pentru ca de aceea se face o lege, ca sa creeze reguli si exceptii, inclusiv posibilitatea apelului la Inalta Curte de Justitie si Casatie si aici aveti un punct de vedere al meu personal. Nu e nicio problema sa ai o prima instanta la tribunal si printr-o exceptie de la regula sa urci la inalta curte. De ce? Pentru ca dai o decizie care se aplica unui numar larg de cetateni din intreaga tara, si atunci e mult mai util sa existe un nivel unitar, nu unic, de luare a deciziilor. Asemenea lucruri pot rezulta dintr-o asemenea dezbatere. Pentru ca niciun proiect de lege nu este exceptional, imuabil si fara perspectiva de modificare. Din acest motiv ne aflam aici si va asigur ca noi suntem aici pentru a asculta punctele de vedere si sa incercam sa extragem din ele concluzii care sa faca proiectul de lege, legea intrata in vigoare, cu exceptia acelor cateva prevederi, si care va ajunge sa intre in vigoare la un moment dat, sa facem o lege functionala. Care sa beneficieze partilor si societatii.”

In cazul clauzelor abuzive, bancile ar trebui sa beneficieze de o exceptie de la regula legii

In cazul clauzelor abuzive, bancile ar trebui sa beneficieze de o exceptie de la regula legii

 

In cazul clauzelor abuzive, bancile ar trebui sa beneficieze de o exceptie de la regula legii

Viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, a declarat, in cadrul unui simpozion organizat de banca centrala, ca legea ar trebui modificata in favoarea bancilor, astfel incat procesele cu clientii pe tema clauzelor abuzive din contractele de credit sa ajunga pana la Inalta Curte de Justitie.

Bogdan Olteanu: „Vreau sa subliniez de la inceput cateva lucruri pe care le consider esentiale. Misiunea BNR este de a asigura functionarea sistemului, noi nu avem misiunea de a proteja banci sau actionari ai acestora si de altfel in Romania, cum bine am observat si cum bine cred ca ne-am bucurat in calitate de contribuabili: niciun ban public nu a fost folosit in acest scop. Atunci cand bancile au avut pierderi, acestea au fost suportate de catre actionari, atunci cand bancile au trebuit sa-si majoreze capitalurile, actionarii au fost cei care au adus acesti bani, si in perioada care a trecut au fost necesare si suportarea de pierderi si majorari de capital care au fost de fiecare data puse in aplicare, executate din proprie initiativa sau la cererea BNR, de catre actionarii bancilor.

„Este extrem de important sa ne asiguram ca banii deponentilor se intorc inapoi din credite”

Nu aceatsta este tinta BNR, ci alta, si tine de specificul activitatii bancare. Pentru ca banii pentru creditare provin in cea mai mare parte nu de la actionarii bancilor ci de la deponenti. Asa functioneaza o banca: strange depozite si acorda credite folosindu-se intr-o mare masura de banii din depozite. Ori pentru BNR este extrem de important sa se asigure ca banii care se iau sub forma de credit sunt dati inapoi nu pentru a-i ajuta pe actionari, pentru ca nu se dau inapoi actionarilor, ci pentru a proteja depozitele, intrucat din banii rambursati se pot restitui depozitele. Si as face aici un scurt comentariu: cand vorbim de consumatori in activitatea bancara vorbim de doua categorii. Numeric extrem de diferite, calitativ la fel de respectabile, pentru ca dupa ultimele date pe care le avem la BNR, in Romania exista cam 3,8 milioane persoane fizice debitori ai bancilor, exista 17,1 milioane depozite. Obligatia BNR este de a asigura stabilitatea sistemului, prin asigurarea faptului ca cei care depun bani la banca pot sa si-i recupereze in masura in care banca poate recupera creditele acordate din respectivele depozite. Si trebuie sa privim aceste lucruri impreuna.

OUG 50 nu a fost implementata bine

In privinta necesitatii dezbaterii acum, au fost discutii referitoare la momentul in care se face un studiu de impact, inainte sau dupa adoptarea unei legi, dar incerc sa nu fiu polemic. Am sa va dau insa un exemplu care a fost rezultatul unei evaluari post-factum a OUG 50. El se refera la mecanismul de stabilire a ratei dobanzii, faimosul Euribor plus rata fixa. Au fost atunci cateva opinii, dar n-au avut castig de cauza, care spuneau ca Euribor se afla si se afla in continuare in zona unui minim nu numai istoric ci si rational, fiind putin probabil sa gasim logic posibilitatea sa-l ducem mai jos, si care spuneau pe de alta parte ca marja fixa era maricica pentru ca includea costurile de funding al bancilor. CDS-urile erau la momentul respectiv, intamplarea face, la un nivel aproximativ dublu fata de cel de acum, dar marja ramane fixa, pentru ca asa e legea. Posibilitatea de a beneficia de pe urma acestor fluctuatii a credibilitatii economiei romanesti in fata pietei, uneori in bine alteori in rau, daca e sa ne raportam iarna acestui an la 2010 in bine, nu a fost suficient de eficient de elastic administrata prin OUG 50. De aceasta e util si mai eficient sa facem dezbateri mai multe si mai aprofundate inainte de a taia. Sigur riscul e ca daca tai inainte treci la carpit, te costa mai mult si arata mai rau. Speram ca de data aceasta sa masuram mai intai.

„Nu cred ca cineva poate sustine mentinerea unei clauze abuzive”

Dezbaterea sigur ca nu e usoara si inteleg pozitia bancilor. Dansii o vor reprezenta aici, nu noi. Nu e usor nici pentru dansii sa vorbeasca despre clauze abuzive care se gasesc in contracte. In primul rand pentru ca eu nu cred ca cineva poate sustine mentinerea unei clauze abuzive. Asa cum se numeste, asa este. O clauza abuziva nu trebuie sa se regaseasca intr-un contract. Cine defineste caracterul abuziv al unei clauze, asta trebuie sa rezulte dintr-o lege. In principiu poate fi desigur o instanta. Care e modalitatea practica prin care sa se ia aceste masuri, acesta este un lucru intr-adevar interesant. E un lucru de care vor beneficia atat clientii fara indoiala cat si bancile. Pentru ca cel putin din punctul de vedere al bancilor mentionand elementul reputational pe care-l cunoastem foarte bine, mai este un element care nu poate fi decat in interesul lor. Lucrul mai rau decat un pland de afaceri mai putin optimist este un plan de afaceri esuat. Modificari in cursul executarii unor contracte duc la modificari in evolutia unui plan de afaceri. Sunt convins ca orice bancher prefera sa-si faca un plan realist de afaceri decat unul optimist care sa esueze. Din punct de vedere al functionarii sale, al relatiei cu actionarii si fireste, cum spuneam, al reputatiei.

„Niciun proiect de lege nu este exceptional, imuabil si fara perspectiva de modificare. Din acest motiv ne aflam aici”

De aceea, concluzionez propriile remarci. E util si intelept sa gasim modalitatea de cuantificare, de stabilire a procedurilor in aceasta chestiune. E util sa gasim o modalitate unitara de decizie si poate ajungem ca decizia finala sa fie luata de exemplu la nivelul celei mai inalte instante judecatoresti din Romania. Pentru ca de aceea se face o lege, ca sa creeze reguli si exceptii, inclusiv posibilitatea apelului la Inalta Curte de Justitie si Casatie si aici aveti un punct de vedere al meu personal. Nu e nicio problema sa ai o prima instanta la tribunal si printr-o exceptie de la regula sa urci la inalta curte. De ce? Pentru ca dai o decizie care se aplica unui numar larg de cetateni din intreaga tara, si atunci e mult mai util sa existe un nivel unitar, nu unic, de luare a deciziilor. Asemenea lucruri pot rezulta dintr-o asemenea dezbatere. Pentru ca niciun proiect de lege nu este exceptional, imuabil si fara perspectiva de modificare. Din acest motiv ne aflam aici si va asigur ca noi suntem aici pentru a asculta punctele de vedere si sa incercam sa extragem din ele concluzii care sa faca proiectul de lege, legea intrata in vigoare, cu exceptia acelor cateva prevederi, si care va ajunge sa intre in vigoare la un moment dat, sa facem o lege functionala. Care sa beneficieze partilor si societatii.”


Seful ANPC ameninta ca va da bancile in judecata pe tema clauzelor abuzive

Seful ANPC ameninta ca va da bancile in judecata pe tema clauzelor abuzive

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/EqCZmUFMtoH

Seful ANPC ameninta ca va da bancile in judecata pe tema clauzelor abuzive

Bogdan Nica, seful ANPC, spune ca institutia pe care o conduce are procese cu toate bancile, mai putin una, probabil Volksbank, pe tema clauzelor abuzive din contractele de credit, procese pe care le va transforma in actiuni colective, conform noii legi privind clauzele abuzive, in vigoare din 1 octombrie.

Aceasta inseamna ca, in cazul unui proces castigat ANPC impotriva unei banci si prin care s-a constatat existenta unei clauze colective intr-un anumit tip de contract, se poate cere eliminarea respectivei clauze din toate contractele de acelasi tip ale respectivei banci.

„Mi se pare de bun-simţ, în temeiul legii, să notific instanţele, printr-o procedură pe care nu o discut eu acum, s-au invocat mai mulţi termeni juridici, să se înţeleagă juriştii, în mod cert ai mei sigur au înţeles şi vor folosi terminologia care trebuie, pentru că altfel nu câştigam de cinci ori mai multe procese decât am pierdut. Vom încerca să convingem instanţa că nu numai pentru persoanele pentru care am intervenit în justiţiei trebuie făcută dreptatea, ci pentru toţi cei care au clauza în contract la profesionistul respectiv”, a spus Nica, citat de Mediafax.

Ceea ce nu a precizat insa seful ANPC (sau nu a fost citat de agentia de presa) este cum anume va convinge judecatorii ca o anumita clauza este abuziva, in conditiile in care justitia a emis in cele mai multe cazuri decizii contradictorii pe aceleasi spete, dupa cum a relevat Bancherul.ro in cadrul campaniei de a explica, pe intelesul tuturor, clauzele abuzive din contractele de credit.

Întrebat cu câte bănci este ANPC în procese pe clauze abuzive, Nica a afirmat: „Mai simplu este să vă spun cu câte bănci nu mai suntem în proces. Este una singură. Una care a renunţat la acţiuni şi a solicitat consiliere în temeiul HG 700. Cu una. O bancă la nivel de ţară, nu am doar eu la nivel de ţară, au şi inspectoratele judeţene, regionale. O singură bancă dintre cele care erau mult hulite, care este în reorganizare, nu o să-i dau numele, şi a cerut consiliere cu o echipă de profesionişti ca să-şi remedieze toate aspectele”.
Preşedintele ANPC a menţionat că atunci când instituţia notifică o firmă să vină la discuţii, aceasta se prezintă imediat cu avocaţii şi de obicei se ajunge la o înţelegere pentru a ca nu se adresa instanţei.
„E greu când ai introdus o clauză abuzivă să demonstrezi că nu e abuzivă. E mult mai simplu să motivezi că e abuzivă”, a spus Nica.


Un site face reclama clientilor nemultumiti ai BCR care au pierdut procesul cu banca

Un site face reclama clientilor nemultumiti ai BCR care au pierdut procesul cu banca

 

Un site face reclama clientilor nemultumiti ai BCR care au pierdut procesul cu banca

Site-ul Economica.net, pe care BCR isi face reclama platita la noile sale produse, promoveaza gratis, presupunem, interesele unor clienti ai bancii care au pierdut in justitie procesul prin care reclamau existenta unor clauze abuzive in contractele de credit, iar acum fac presiuni la Parlament.

Site-ul titreaza ca „300 de clienti nemultumiti ai BCR ameninta cu greva bancara”, bazandu-se pe o scrisoare anonima a unei singure persoane care cere Parlamentului „investigarea activitatilor derulate de ARB, Guvernul Romaniei, FMI si BCR cu privire la derularea contractelor pe care subsemnatul le-am incheiat cu aceasta din urma institutie bancara”.

In articol se mentioneaza ca ar fi vorba de „327 de clienti ai BCR, care se considera abuzati de institutia de credit, cer parlamentarilor sa ia atitudine in problema contractelor de credit”, fara a se mentiona cine sunt respectivele persoane si daca exista in realitate.

Ziaristul Mihai Banita il crede insa pe cuvant pe autorul anonim al scrisorii, care sustine ca „alaturi de mine sunt alti 236 de cetateni romani care au luat credite bancare in perioada 2006-2009 de la cea mai importanta banca din sistem, BCR”.

Din acest punct de vedere, informatiile din articol sunt necredibile si vadit intentionate sa sustina interesele unor persoane anonime care au urmarit sa obtina in justitie, cu sprijinul unor avocati ahtiati dupa putere, conditii preferentiale pentru plata creditelor, mai exact o dobanda de doar 2%.

Mai ales ca, dupa cum rezulta chiar din scrisoare, respectivul autor anonim al acesteia mentioneaza ca a pierdut la Curtea de Apel procesul in care a acuzat BCR de existenta clauzelor abuzive.

Este clar, asadar, ca respectiva persoana, care pretinde ca ar vorbi si in numele altora, incearca acum, dupa ce a pierdut procesul cu BCR, sa faca presiuni la Parlament pentru a-si sustine in continuare cauza pierduta in justitie.

Spunem ca acesti clienti ai bancilor urmaresc sa obtina conditii preferentiale la plata creditelor pentru ca nici in articol si nici in respectiva scrisoare nu se spune cum au fost „abuzati” ei de catre banca. Care ar fi, concret, acele clauze considerate abuzive, despre care nici judecatorii nu au ajuns inca la un consens in aceasta privinta.

In scrisoare exista doar acuzatii nefondate, de genul „pentru ca nu am putut avea o discutie de la egal la egal cu partenerul din contractul de credit, banca, am ales sa actionez in instanta BCR pentru eliminarea clauzelor abuzive din contractul/contractele semnate si pentru a plati pretul corect al contractului, nu un pret abuziv, stabilit unilateral de catre banca.”

Dar respectivul „pret abuziv, stabilit unilateral de banca”, este, de fapt, pretul pe care acest client, precum si noi toti cei care avem credite, am fost de acord sa-l platim atunci cand am semnat contractul de credit.

Unde este, de fapt, abuzul? A modificat banca dobanda in mod gresit, nerespectand formula de calcul? A introdus noi comisioane, ce nu erau prevazute in contract? Nu stim, pentru ca nu ni se spune in respectiva scrisoare. Din aceasta rezulta doar ca ar fi vorba de un pret abuziv. De ce? Nu se stie.

Aflam insa, mai jos, ca respectivul client a cerut justitiei sa-i faca dreptate, insa instanta, respectiv Curtea de Apel Bucuresti, a constatat ca nu ar fi vorba de niciun abuz, astfel ca a respins cererea.

„De doi ani si jumatate am ales sa las instanta sa isi faca treaba, fara a fi influentata de articole in media. Acest lucru se opreste aici, ca urmare a deciziei luate de Curtea de Apel Bucuresti in cazul meu si a altor consumatori ce sunt parti a doua grupuri, prin care s-a respins atit apelul facut de noi, cit si apelul formulat de BCR, fapt ce a rezultat in respingerea cererii de chemare in judecata, apreciind-o ca neintemeiata. Aceasta decizie a Curtii de Apel a fost pronuntata in februarie 2013”, se arata in scrisoarea publicata pe site.

Autorul scrisorii pretinde insa ca decizia instantei a fost influentata de puterea executiva, intrucat ar exista o alta decizie judecatoreasca in favoarea clientilor bancii, in acelasi caz.

Este invocata drept argument pentru imixtiunea politicului in justitie o declaratie a premierului Ponta: Aceasta decizie a Curtii de Apel a venit la citeva zile dupa ce prim ministrul Ponta a declarat public „am citit si eu acele clauze si nu sint chiar atit de abuzive”.

Fireste ca acest argument nu poate fi luat in consideratie de o persoana serioasa, care stie ca in Romania exista un stat de drept iar judecatorii sunt inamovibili. Daca nu avem incredere in justitie, atunci nu mai putem avea incredere in nimic. Cu precizarea ca, si in justitie, ca peste tot, exista greseli, dar care se pot corecta. Insa nimeni nu trebuie sa isi permita ca atunci cand pierde un proces sa acuze judecatorii de diverse lucruri, precum influente politice sau faptul ca ar avea si ei credite.

Iar in final, pentru a impresiona un ziarist naiv, ceea ce s-a si intamplat, autorul ameninta ca va intra in greva bancara, prin achitarea ratelor cu o intarziere de 29 de zile.

Clauze abuzive in contractele de credit

Clauze abuzive in contractele de credit

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/jQ2DA5L4RhP

Clauze abuzive in contractele de credit

Trei banci au si acum contracte abuzive in contractele de credit, acuza Bogdan Nica, seful ANPC. El a refuzat insa sa nominalizeze respectivele banci, precizand ca acestea „incearca sa ascunda lucruri in contracte”.

„Există cel puțin trei bănci care în continuare încearcă să ascundă lucruri în contracte. N-o să vă spun ce bănci și câte procese sunt, pentru că vrem să le câștigăm pe toate. Cu cât mai mulți bancheri corecți, cu atât mai bine pentru țară. Vrem cât mai puțini aventurieri”, a a declarat joi Bogdan Nica, președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), citat de Agerpres.

El a adăugat că, de la 1 octombrie, a fost înființată o structură specializată în cadrul ANPC pentru a se ocupa de clauzele abuzive.

„Oamenii reclamau și până acum clauzele abuzive, diferența este de abordare în justiție. Noi vom introduce în toate procesele motivări în temeiul noii legi”, a mai spus Nica.

La rândul său, Radu Grațian Ghețea, președintele Asociației Române a Băncilor, a arătat faptul că, după aplicarea Ordonanței 50 privind contractele de credit pentru consumatori, nu este normal să existe astfel de clauze nici în contractele vechi, nici în cele care vor fi încheiate de acum înainte.

Pe de altă parte, Bogdan Nica a mai spus că acele clauze care până acum erau legale nu vor fi declarate abuzive peste noapte. „Nu se va întâmpla ca mâine sau poimâine să fie găsită abuzivă o clauză care înainte era legală”, a spus el.

Nica a adăugat că principiul potrivit căruia un verdict în cazul unei clauze se va aplica și la celelalte contracte este unul corect, european.

„Trebuie să fie un semnal pentru profesioniști să nu facă profituri din clauze abuzive”, a subliniat el.

Potrivit acestuia, până la constituirea unei instanțe comerciale care să se ocupe de aceste cazuri, atacarea unei clauze se poate face la tribunal, iar a doua instanță și ultima va fi Curtea de Apel. Instanțele vor fi cele din orașul unde are sediul social instituția dată în judecată.

Dispozițiile privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, modificate prin Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, au intrat în vigoare de la 1 octombrie 2013.

Aceste dispoziții se referă la posibilitatea reprezentanților împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau a asociațiilor pentru protecția consumatorilor (constituite în anumite condiții prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor) de a chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune ce conțin clauze abuzive, pentru ca instanța să dispună încetarea folosirii acestora, precum și modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

Aplicarea acestor prevederi nu afectează dreptul consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conține clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii, în contextul unor acțiuni individuale la care avea dreptul și potrivit reglementării în vigoare la acest moment.


Relatiile dintre banci si clienti

Relatiile dintre banci si clienti

 

Relatiile dintre banci si clienti

Asa cum aceasta publicatie – poate singura din tara care are o rubrica permanenta de educatie financiara – a mai spus-o recent, educatia financiara nu inseamna doar sa stii cum se calculeaza dobanda, cum sa compari doua credite (acesta ar putea fi chiar un deserviciu, pentru ca cel mai ieftin credit nu e si cel mai bun) sau cum sa folosesti corect un card de credit, adica sa detii cunostinte elementare despre finante.

Mult mai important, in aceste zile tulburi, este sa ai cei 7 ani de-acasa, adica bun simt si modestie, astfel incat sa poti judeca limpede niste fapte si lucruri destul de simple, pana la urma. Si sa invatam ceva, macar putin, din aceasta criza ce are deja o vechime de 4 ani.

Ce vrem sa spunem cu asta?

Sa luam ca exemplu recentele dispute dintre banci si clientii acestora, asa-zisii clienti nemultumiti care se plang ca au fost abuzati de banci prin majorari de dobanzi si diverse comisioane ascunse sau incorecte. (Si lasam la o parte faptul ca, incercand sa-si faca dreptate in justitie, acesti procesomani, sprijiniti de avocati fara scrupule in cautarea puterii si bogatiei, abuzeaza la randul lor de banci, cerandu-le dobanzi la credite mai mici decat depozitele, asa cum am scris recent.)

De fapt, daca ne gandim bine, bancile si-au atras oprobiul public peste tot in lume, nu doar in Romania, si nu doar din cauza respectivelor clauze abuzive. E o reactie fireasca a naturii umane: atunci cand ajungem la ananghie, de obicei altcineva e de vina, mai putin noi.

Asa si cu bancile: cand am vazut ca nu ne mai putem plati ratele, am inceput sa aruncam cu noroi in bancile vinovate de izbucnirea crizei: nenorocitele astea de banci care ne-au subjugat si ne-au exploatat si asa mai departe, dai inainte cu injuriile (uitati-va un pic la comentariile de la articolele populiste de pe site-uri ahtiate dupa trafic).

Parca nici n-au existat vremurile alea in care nu mai puteam de bucurie cand ne cumparam, cu banii de la banca, masini si case, frigidere si calculatoare, masini de spalat si altele. Cati dintre noi mai suntem recunoscatori bancilor austriece, franceze, grecesti, olandeze, chiar si americane si engleze, pentru ca in doar cativa ani am ajuns din saraci, bogati?

Va spunem noi. Suntem 80% dintre toti cei care au luat credite si care ni le platim la timp. O buna parte din restul de 20% au fost cei care au facut speculatii imobiliare cu banii bancilor si carora nu trebuie sa le ducem grija, o alta parte au beneficiat de intelegerea bancilor si si-au restructurat creditele, adica platesc rate mai mici sau pe perioade mai indelungate, iar altii nu au incotro si trebuie sa renunte la case sau la alte lucruri pentru a-si achita datoriile.

„Nu au incotro si trebuie sa-si achite datoria, chiar daca nu pot (si ameninta cu sinuciderea sau cu procesele, eventual)?” Indraznim noi sa spunem asta? Uite ca indraznim, pentru ca e ceva firesc si corect. Si va spunem si de ce.

Unii dintre noi avem credite, unii au chiar restante, in timp ce altii se afla „de cealalta parte a baricadei”, sunt fericitii care au depozite in banci. Si nu sunt putini. Ce se intampla daca noi, cei cu credite, nu le mai putem plati sau nu vrem sa la platim? Banca intra in faliment si Dumnezeu stie cand prietenul meu isi va mai putea recupera banii din conturile acesteia. Cu alte cuvinte, nu furam banca, ne furam intre noi. Ne furam singuri caciula, cum se spune.

De fapt, daca ne gandim bine, banca m-a imprumutat pe mine din banii din depozitele colegului, prietenului sau altor oameni, romani, austrieci, francezi, olandezi. Cat de cinstit ar fi ca eu sa nu-i mai dau acum banii inapoi, din diverse motive?

Unii spun ca bancile au bani destui, au facut profituri uriase iar bancherii au luat bonusuri enorme, asa incat se pot descurca si fara amaratii de bani luati de noi. Nu putem spune ca nu exista si adevar aici, doar nu degeaba autoritatile limiteaza acum castigurile bancherilor si impun bancilor mai mult capital. Insa nu trebuie sa uitam ca, in principal, bancile dau credite unora din banii altora. Iar daca unii nu dau creditele inapoi, de fapt nu le dau celorlalti.

Acesta este motivul pentru care „suntem obligati” sa ne platim creditele. La fel de firesc cum e sa-ti platesti orice datorie. Iar daca nu poti sa o faci, trebuie sa accepti cu demnitate situatia, ca in cazul oricarei infrangeri, sa accepti executarea silita si sa o iei de la inceput.

Si ziaristii au fost cuprinsi de populism

Din pacate, un astfel de comportament firesc a ajuns sa fie desconsiderat nu de catre oameni fara minte sau demnitate ci chiar de formatori de opinie, de mass-media, ba chiar de site-uri financiare care se autoproclama aparatoare ale drepturilor consumatorilor si in care bancile isi fac multa reclama (degeaba, zicem noi).

Intr-un articol recent, cu accente melodramatice, intitulat „O intrebare pentru bancheri: cat valoreaza viata unui om?”, se prezinta cazul unei persoane care a ajuns in situatia de a fi executata silit de o banca pentru ca nu si-a mai platit ratele la credit. Cata nedreptate, cata cruzime din partea bancii, sa dea afara un om care sta intr-o garsoniera de 15 metri patrati, dupa ce i-a mai si aplicat penalizari pentru intarzieri si i-a restructurat creditul, in speranta ca-l va plati! Vai! Si omul, fireste, ameninta ca se va sinucide! (Se pare ca nu a auzit de procesele colective ale lui Piperea). Asa ca, „domnilor bancheri, cat valoreaza pentru voi viata unui om?!”. Te podidesc suvoaie de lacrimi, nu alta.

Ba chiar, seful publicatiei, Alin Iacob (reprezentantul consumatorilor romani la Comisia Europeana, in doua comisii, nu una, dupa cum se recomanda de fiecare data), s-a dus expres la o conferinta la BNR pe tema clauzelor abuzive pentru a anunta si acolo aceasta „drama”, prezentata ca reprezentantiva pentru modul in care isi trateaza bancile clientii. Si da-i cu citate din Caragiale, sa fie preluate si de colegi ziaristi pe Mediafax!

O atitudine corecta din partea unui ziarist, obligat sa fie obiectiv, ar trebui sa fie aceea in care sa promoveze un comportament corect al clientilor fata de banci si viceversa. Condamnam clauzele abuzive din contractele de credit, nimeni nu si le doreste, nici macar bancile, dupa cum au si declarat, dar si pe cei care vor sa profite pentru a obtine avantaje nemeritate, precum dobanzi de 2% la credite sau chiar sa nu plateasca deloc dobanzi.

Un jurnalist si o publicatie corecta ar trebui sa spuna ca toata lumea este obligata sa-si plateasca datoriile.

Iar cazurile sociale, cum pare a fi cel din articolul mentionat, trebuie rezolvate de primarie si alte autoritati si fundatii de protectie sociala. Bancile nu sunt si nici nu trebuie sa fie institutii de binefacere, credeam ca se stie asta destul de bine. (O banca poate ajuta un om, ba chiar o suta, dar ce se va face cand toti vor veni cu mana intinsa la ea si nimeni nu-si va mai plati creditul?). Din simplul motiv ca noi, deponentii, nu vrem ca si banii din banci sa ajunga sa fie folositi pentru protectie sociala sau pentru salvarea bancilor. Platim si asa impozite la asigurari sociale suficient de mari.

Am scris acest articol acid doar in speranta ca va reprezenta un model de lectie invatata din criza in domeniul financiar-bancar.


Justitia a facut dreptate in cazul clauzelor abuzive ale OTP Bank

Justitia a facut dreptate in cazul clauzelor abuzive ale OTP Bank

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/4ibdupRXJsa

Justitia a facut dreptate in cazul clauzelor abuzive ale OTP Bank

Banca maghiara OTP Bank, cea care a adus prima in Romania, inainte de criza, creditele in franci elvetieni, a fost una dintre bancile care si-au inselat clientii, prin inserarea unor clauze abuzive in contracte, dupa cum releva deciziile instantelor de judecata. Mai intai, ungurii i-au ademenit pe romani cu credite in franci elvetieni cu dobanzi mici, iar la scurt timp, in lacomia de a castiga cat mai mult, le-au crescut dobanzile si le-au mentinut ridicate si dupa criza, desi indicele de dobanda la franci, Libor, s-a prabusit aproape de 0.

Maghiarii si-au inselat astfel clientii bazandu-se pe contractele de credit in care au inserat clauza abuziva „dobanda poate fi modificata unilateral de banca, fara consimtamantul clientului”, formula care a permis OTP Bank sa-si abuzeze clientii, asa cum au facut-o si alte banci.

Numai ca bancherii nu s-au dovedit suficient de intelepti pentru a fi constienti de faptul ca orice fapta are, mai devreme sau mai tarziu, si rasplata. Dupa criza, cand s-au descoperit multe abuzuri ale bancilor, autoritatile au emis reglementari si legi noi de protectie a consumatorilor, in fata carora bancile trebuie acum sa plateasca.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a emis zilele trecute o decizie definitiva in cazul clientului OTP Bank, caz relatat recent, aici, care se prezinta astfel, pe scurt:

Banca i-a majorat nejustificat dodanda

Clientul bancii a obtinut, in ianuarie 2008, un credit in franci elvetieni (CHF) de la OTP Bank, in valoare de 100.000 CHF pe o perioada de 25 de ani, cu o dobanda de 5,7%, variabila. Contractul de credit prevedea ca „Dobânda este variabila în conformitate cu politica bancii. Dobânda curenta poate fi modificata în mod unilateral de catre banca, luând în considerare valoarea dobânzii de referinta pentru fiecare valuta (ex.: EURIBOR (Eur)/LIBOR (CHF)/RUBOR (RON) etc.), fara a exista consimtamântul clientului”.

Dupa numai 4 luni de la obtinerea creditului, banca i-a majorat dobanda la 6,99%, asadar cu 1,29%, motivand ca majorarea „este generata de cresterea dobanzilor de referinta pe piata financiar-bancara”. Numai ca indicele Libor CHF crescuse nesemnificativ, cu doar 0,08 puncte, dupa cum s-a plans clientul judecatorilor.

Cand Libor a scazut, dobanda clientului a ramas neschimbata

Ulterior, cand indicele Libor CHF a scazut aproape de 0, banca nu a mai operat o scadere de dobanda si in cazul creditului clientului, mentinand dobanda neschimbata, la 6,99%.

Din acest motiv, clientul a dat banca in judecata si a obtinut castig de cauza la trei instante: atat la tribunal, cat si la curtea de apel iar acum la curtea suprema, decizia fiind astfel definitiva.

O decizie ce poate constitui un model si pentru alte cazuri

Dincolo insa de faptul ca aceasta practica de majorare a dobanzii a fost declarata abuziva de catre instanta de judecatata, mai important este modul prin care judecatorii au facut dreptate in acest caz, ce poate constitui un model pentru rezolvarea echitabila si a altor cauze in care s-au emis decizii controversate, precum cel al clientilor BCR si Volksbank.

Astfel, in acest caz al OTP, desi judecatorii au constatat ca dobanda variabila a bancii, asa cum era prevazuta in contract, a fost o clauza abuziva, nu au decis sa o elimine, asa cum au facut alte instante in cazul dobanzilor BCR sau a comisionului de risc al Volksbank, ci au impus bancii sa schimbe dobanda intr-o formula transparenta, care sa se poata modifica doar in functie de indicii pietei, astfel incat banca sa nu mai poata abuza, pe viitor, pentru a majora dobanda.

Concret, instanta a decis ca vechea clauza abuziva „Dobânda este variabila în conformitate cu politica bancii. Dobânda curenta poate fi modificata în mod unilateral de catre banca, luând în considerare valoarea dobânzii de referinta pentru fiecare valuta , fara a exista consimtamântul clientului” sa se transforme in „dobanda se modifica doar in functie de evolutia indicelui de referinta”, la care se adauga o marja fixa, care reprezinta castigul si costurile bancii.

Desi in contractul de credit banca nu avea stabilita o marja fixa, in urma datelor prezentate de client si banca s-a stabilit ca marja este de 3%, intrucat in momentul acordarii creditului cu dobanda de 5,7%, indicele Libor era 2,7%, de unde rezulta ca diferenta pana la 5,7% era marja bancii.

Un calcul simplu si just facut atat de client, cat si de judecatori. Intrucat, chiar daca in prezent indicele Libor este aproape 0, asadar dobanda pe care clientul va trebui sa o plateasca este de doar 3%, sa nu uitam ca si banca se imprumuta acum mult mai ieftin deca o facea in momentul in care Libor era aproape 3%. Iar in momentul in care indicele va creste, atunci si dobanda pe care o va plati clientul se va majora in consecinta.

Poate ca o decizie si mai buna ar fi fost daca s-ar fi decis ca noua dobanda sa fie cea practicata in prezent de banca, sau cea medie la nivelul sistemului bancar, unde marjele fixe sunt putin mai ridicate, in jur de 3,5-4%, insa oricum este o decizie care demonstreaza ca judecatorii pot face dreptate in aceste cazuri.

Nu s-a eliminat clauza abuziva, adica dobanda la credit, ci s-a facut dreptate, prin stabilirea unei dobanzi corecte

Decizia in cazul OTP Bank, confirmata de toate cele 3 instante ierarhice prin care a trecut cazul, difera insa de altele, care in loc sa faca dreptate, adica sa stabileasca dobanda corecta pe care clientii trebuie sa o plateasca bancii, si implicit sa modifice modul de calcul al dobanzilor astfel incat sa nu se mai poata face abuzuri in viitor (de altfel, dupa aplicarea OUG 50/ 2010, toate contractele de credit au, acum, dobanzi si comisioane transparente) si astfel sa stinga litigiile dintre banci si clienti, au tulburat si mai mult apele si au nascut noi procese si dispute intre banci si clienti.

Este vorba fie de deciziile prin care s-a stabilit o dobanda 0 la un credit BCR, fie numeroasele cazuri ale Volksbank prin care s-a eliminat comisionul de risc, desi acesta facea parte din costul total al creditului.

Problema este ca o serie de astfel de decizii sunt, deja, definitive, astfel ca ramane intrebarea: cine si cum va putea sa faca dreptate cu adevarat in toate disputele dintre banci si clienti? Cine va avea puterea si intelepciunea sa emita o decizie unitara in aceste cazuri, o decizie echitabila pentru toata lumea, astfel incat sa scapam, in final, de problemele trecutului si sa ne concentram pe viitor?


Clauze abuzive BNR

Clauze abuzive BNR

 

Clauze abuzive BNR

Exista clauze abuzive in contractele de credit? intreba, vezi Doamne, ironic, un tanar dar tupeist ziarist, la seminarul BNR despre clauzele abuzive. „Sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimic”, perora din Caragiale un alt coleg, cu atata patos incat mai ca nu a fost aplaudat la scena deschisa, ca la teatru. In schimb, a fost citat de un confrate de la Mediafax, intr-un comentariu in care-i compara pe reprezentantii BNR cu sleahta de nasi si arbitri din fotbalul romanesc.

Unde sunt bunul simt, respectul, decenta, ca sa nu spunem modestia? Cata nesimtire si autosuficienta poti avea astfel incat sa-l compari pe Isarescu, oricat de antipatic ti-ar fi, cu „nasu” Mircea Sandu si arbitrii din fotbal?

Dar unde sunt, mai presus de toate, limpezimea analizelor din articole, impartialitatea jurnalistilor, echilibrul informatiilor cu ambele parti citate?

Ziaristii respectivi au fost „deranjati” de faptul ca la seminarul BNR despre clauzele abuzive nu au fost invitati si procesomanii avocatului Piperea care, la fel ca oamenii lui Gigi Becali, nu au prea multe scrupule in a-si face singuri dreptate si a da de pamant cu nenorocitele de banci care ar trebui sa le ceara dobanzi de doar 2% la credite, sau mai bine nimic. Uitati-va numai putin la comentariile acestor oameni din articolele pe tema proceselor abuzive si va veti face o idee despre caracterul lor si despre disponibilitatea acestora la dialog si la gasirea unei solutii corecte pentru toti. Ce s-ar fi intamplat daca Piperea sau macar cativa din gasca lui ar fi ajuns in sala Mitita Constantinescu?!

BNR a invitat insa reprezentantul ANPC, autoritatea care reprezinta interesele consumatorilor in fata autoritatilor si in justitie. Credem ca a fost suficient. Ceea ce poate fi reprosat cu adevarat organizatorilor este ca a exagerat cu avocatii care reprezentau bancile in procese, avocati care in loc sa dea dovada, si ei, de modestie si corectitudine, s-au lansat in peroratii ca la bara, prin care bancile erau scoase Fecioara Maria iar clientii, toti niste netrebnici.

Recunosti ca esti mistret?

Dar dincolo de acuzatiile la adresa BNR cu privire la dezechilibrul partilor in dezbaterea despre clauzele abuzive, presa a incercat sa patrunda si in miezul problemei. Dar s-a multumit cu superficialitatea si huiduielile de pe stadion, ca de obicei.

Acelasi ziarist rapidist si autosuficient a acuzat BNR ca este vinovata pentru ca ar fi aprobat normele de creditare ale bancilor pe baza carora au fost intocmite contractele de credite ajunse acum in litigiu.

Raspunsul lui Alexandru Nicolae Păunescu, seful directiei juridice din BNR, a fost destul de clar: banca centrala nu poate interveni intr-un contract dintre o banca si un client.

„Aceste norme nu se aprobau ci se validau de BNR din punct de vedere prudential, mai putin partea de costuri, care tine de relatia dintre clienti si bancile comerciale si este in responsabilitatea ANPC. Mai nou, incepand din decembrie 2012, BNR nu mai valideaza acele norme ale bancilor comerciale, mergandu-se pe practica supravegherii on-site (la fata locului) si a aplicarii de masuri acolo unde este cazul modificarii normelor interne ale bancilor.

BNR valida normele interne de creditare ale bancilor in functie de anumiti indicatori pe care-i supravegheaza si reglementeaza. Legea 193/2000 precizeaza cu claritate o autoritate (ANPC) responsabila cu supravegherea si sanctionarea incalcarii (drepturilor consumatorilor)”, a spus Paunescu.

Explicatii date insa in van, inclusiv pentru unele publicatii care n-au fost prezente la conferinta, dar care lanseaza din redactii convenabila si simplista acuza ca BNR e de vina pentru tot ce ni se intampla.

Cine e divina?

Este clar ca bancile sunt singurele responsabile pentru greselile facute prin practicarea unor dobanzi netransparente, ce le-au permis sa le modifice dupa bunul plac, precum si pentru alte costuri ascunse prin diverse comisioane. Cum ar fi putut BNR sa dicteze fiecarei banci ce tip de dobanda sa practice, si eventual si cu ce dobanda, sau ce fel de comision?

De vina a fost si ANPC, initiatoarea OUG 50 si care mai mult din considerente de populism decat din incompetenta, „ajutata” si de ARB, a adoptat si aplicat respectiva lege in asa fel incat sa izbucneasca litigiile dintre clienti si banci.

Asa s-a ajuns la decizii absurde ale unor judecatori de a transforma dobanzi de 9% in unele de 2%, ceea ce fireste ca reprezinta un pericol pentru orice banca, mai ales daca este vorba ca astfel de decizii sa se aplice tuturor contractelor de credite de acelasi fel, cum prevad noile legi.

O absurditate ce nu poate fi negata de nimeni, nici macar de grupurile de clienti adunati in procese colective de avocati, cu scopul de a nu mai plati nimic bancii sau a plati foarte putin.

O absurditate ce trebuie corectata cumva, acesta fiind motivul pentru care BNR se implica in medierea acestui conflict si incearca sa gaseasca o solutie corecta, si bine face, chiar daca destul de tarziu.

Ceea ce i s-ar putea reprosa, de fapt, BNR-ului, ar fi intarzierea cu care reactioneaza la acest fenomen, dar mai ales modul in care s-a implicat in adoptarea si aplicarea noii legislatii privind protectia clientilor bancilor, incepand cu OUG 50: pasiv si fara sa-si aduca o contributie decisiva la adoptarea unei legi bune, care sa nu fi cauzat situatia din prezent.

E simplu sa aruncam cu pietre si noroi, dar e oare cineva fara de pacat care sa aiba acest drept? Si suntem siguri ca aruncam in cine trebuie sau, mai ales, ca piatra (injuratura) e solutia? Sigur ca nu e! Haideti atunci sa avem bunul simt si sa gandim limpede, corect, echilibrat si fara acuze, pentru a gasi o solutie de impacare, decat sa transformam BNR-ul intr-un stadion in care sa injuram si sa huiduim.


Protectia Consumatorilor atentioneaza cu privire la actele aditionale de modificare a contractelor preformulate

Protectia Consumatorilor atentioneaza cu privire la actele aditionale de modificare a contractelor preformulate

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/QMs2pFDspJV

Protectia Consumatorilor atentioneaza cu privire la actele aditionale de modificare a contractelor preformulate

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor sfatuieste consumatorii sa se informeze asupra noilor modificari cuprinse in Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de adeziune, preformulate ale consumatorilor si sa verifice in contractele pe care acestia le detin daca exista posibile clauze abuzive, anunta autoritatea intr-un comunicat.

Iata ce se mai arata in comunicat: „Daca observa astfel de clauze sunt rugati sa se adreseze comisariatelor regionale/judetene cu toate actele doveditoare pentru ca ANPC sa intreprinda actiunile care se impun.

Totodata, ANPC sfatuieste consumatorii sa fie vigilenti atunci cand li se propun acte aditionale la contractele de adeziune (credite bancare/nebancare, utilitati, telefonie fixa si mobila, cablu etc spre semnare, sa le consulte cu atentie inainte de semnare si sa ceara lamuriri suplimentare entitatilor care le propun.

Daca nu sunt lamuriti pe deplin asupra formularilor si termenilor folositi in actele aditionale, consumatorii sunt rugati sa se adreseze ANPC sau comisariatelor regionale sau judetene pentru a primi informatii si indrumari de la personalul specializat.”


Clauzele abuzive ale creditelor

Clauzele abuzive ale creditelor

 

Clauzele abuzive ale creditelor

Bancile spaniole nu-i vor mai putea evacua din case pe clientii executati silit care cer in instanta eliminarea unor clauze abuzive in contractele de credit, conform unei decizii luata de Curtea Europeana de Justitie, relateaza agentia Reuters.

În Spania, ca si in Romania, detinatorul unui credit ipotecar trebuie sa ramburseze creditul chiar daca renunta la casa ipotecata in favoarea bancii de la care a luat imprumutul.

Posibilitatile de a contesta procedura de executare silita si vanzarea caselor pe calea justitiei sunt foarte limitate. Clientii bancilor nu pot cere suspendarea procedurii de evacuare din locuinta chiar daca se plang de existenta unor clauze abuzive in contractele de credit. Astfel, chiar si atunci cand clientii castiga in justitie procesul cu banca, nu-si pot recupera locuinta executata silit.

Curtea Europeana de Justitie a decis, in cazul unui muncitor marocan evacuat din locuinta de catre banca, ca judecatorilor spanioli ar trebui să li se permită să stopeze evacuările atunci când proprietarii de case contesta clauzele abuzive.

Clauze abuzive in contractele de credit ar putea fi considerate prevederi nerezonabile, precum dobanzile penalizatoare exagerat de mari aplicate pentru intarzieri la rambursarea imprumutului.

Aceasta decizie a Curtii de Justitie Europene ar putea pune bancile spaniole in situatia de a se confrunta cu o serie de procese in justitie care ar putea intarzia procesul de executare silita a restantierilor si le-ar putea aduce costuri suplimentare.

Executarile silite si evacuarea spaniolilor din case s-au inmultit considerabil in ultimii ani, iar unele cazuri de sinucidere au contribuit la intensificarea contestatiilor fata de legislatia stricta in privinta creditelor ipotecare.


Decizii contradictorii ale instantelor intr-un proces dintre Credit Europe Bank si un client privind clauzele abuzive

Decizii contradictorii ale instantelor intr-un proces dintre Credit Europe Bank si un client privind clauzele abuzive

 

Decizii contradictorii ale instantelor intr-un proces dintre Credit Europe Bank si un client privind clauzele abuzive

Credit Europe Bank a pierdut recent, la Judecatoria Sectorului 6 din Bucuresti, un proces cu un client care a acuzat banca de existenta unor clauze abuzive in contractul de credit. Banca spune ca aceeasi instanta a solutionat o cauza similara in favoarea ei.

Este vorba de sentinta civila nr.22437/2012, prin care au fost constatate nule, in baza Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive, prevederile din contract referitoare la revizuirea nivelului dobanzii creditului si comisioanele, care erau la latitudinea bancii, precum si declararea scadentei anticipate a creditului farra a se specifica motivul in contract, conform unui comunicat al avocatului Avram Codrut.

Potrivit avocatului, au fost declarate abuzive comisionul de acordare si comisionul de administrare lunar, banca fiind obligata sa returneze toate sumele incasate in contul acestor comisioane din momentul incheierii contractului si pana in prezent, la care se adauga dobanda legala. De asemenea, s-a decis incetarea incasarii acestor sume pe viitor.

Avocatul mentionata ca, intrucat hotararea este definitiva, putand fi atacata numai cu recurs, va fi solicitata executarea de buna voie a dispozitiilor acesteia, in caz contrar urmand a se incepe executarea silita impotriva bancii.

Ce spune banca:

„Avem convingerea că toate prevederile incluse în contractele băncii sunt în spiritul legislaţiei privind protecţia consumatorului, care reglementează inclusiv costurile aplicabile creditelor. Mai mult, aceste prevederi sunt întotdeauna discutate şi agreate de ambele părti înainte de intrarea în vigoare a oricărui contract prin care oferim produse sau servicii clienţilor noştri.

Tinem să precizăm că  aceeaşi instanţă, Judecătoria sectorului 6, a soluţionat recent o cauză similară – în dosarul nr. 18611/303/2012 – prin pronunţarea unei sentinţe definitive în favoarea băncii în data de 20.02.2013, în acest fel recunoscând validitatea şi justeţea prevederilor contractuale de felul celor menţionate în articol.

În cazurile în care au existat diferenţe de interpretare, ulterior semnării contractelor, ne-am exprimat întotdeauna deschiderea de a le rezolva în mod amiabil, în spiritul unei relaţii autentice de parteneriat. În ceea ce priveşte decizia luată împotriva băncii vor fi urmate toate căile de atac legale necesare pentru a susţine, şi în acest caz,  punctul de vedere al băncii privind corectitudinea prevederilor utilizate în cazul contractelor sale de credit.”


Volksbank castiga la Curtea de Apel un proces cu clientii

Volksbank castiga la Curtea de Apel un proces cu clientii

 

Volksbank castiga la Curtea de Apel un proces cu clientii

Curtea de Apel Bucuresti a anulat o decizie a Tribunalului Bucureşti, reintroducând comisionul de risc în contractul de credit dintre Volksbank și clienții săi şi obligându-i pe aceştia să restituie Băncii aproximativ 25.000 EUR (constând în sume restituite şi cheltuieli de judecată), anunta Volksbank intr-un comunicat.

„Sentința în dosarul 14302/3/2011 și motivarea acesteia au fost comunicate părților în cursul săptămânii trecute.

În această speță, Curtea de Apel apreciază că nu este îndeplinită una din condițiile necesare pentru declarea unei clauze abuzive – crearea unui dezechilibru între obligațiile părților – și, în consecință, anulează hotărârea inițială prin care comisionul de risc a fost eliminat din contract.

”Scopul comisionului de risc rezultă chiar din denumirea sa, respectiv de acoperire a riscului de nerambursare a creditului, astfel încât în Convenția de credit nu este necesară explicarea detaliată a sa. Pentru intimați esențial era să cunoască cuantumul comisionului de risc și dacă acesta era convenabil pentru ei. Legea 193/2000 stipulează doar obligativitatea unei formulări clare, neechivoce, într-un limbaj inteligibil a clauzelor contractuale, nu și necesitatea explicării motivelor care stau la baza perceperii taxelor, comisioanelor, ori a dobânzilor”, se arată în sentința citată.

Hotărârea poate fi atacată cu recurs, însă este executorie, ceea ce înseamnă că Banca va începe procesul de recuperare a sumelor.

Banca a fost reprezentată în acest dosar de către casa de avocatură Vilău & Mitel”, se arata in comunicatul Volksbank.


Clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori

Clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/17Q89cVoA8m

Clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori

Lege nr. 193/2000
din 06/11/2000

Legea privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori

Publicat in MOF nr. 560 – 10/11/2000
Versiune consolidata in 25/01/2002
Republicare 1 MOF nr. 1014 – 20/12/2006
Versiune consolidata in 31/12/2007
Republicare 2 MOF nr. 305 – 18/04/2008
Versiune consolidata in 22/07/2010
Republicare 3 MOF nr. 543 – 03/08/2012
Versiune consolidata in 23/08/2012
Versiune consolidata in 31/01/2013
Versiune consolidata in 01/07/2013

Versiune consolidata la data de 31/01/2013

Text actualizat la data de 31.01.2013. Actul include modificările din următoarele acte:
– O.U.G. nr. 44/2012 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 606 din 23/08/2012.
– O.U.G. nr. 4/2013 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 68 din 31/01/2013.
___________

*) ATENŢIE! Potrivit art. II şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013, pentru procesele începute în perioada 15 februarie 2013-30 iunie 2013, se aplică art. 12 şi 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, cu următorul cuprins:
„Art. 12. – Procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în  a cărei rază teritorială contravenientul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul.
Art. 13. -(1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, aplică sancţiunea contravenţională conform art. 16 şi dispune, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.
(2) În caz contrar, instanţa va anula procesul-verbal întocmit.
(3) Hotărârea instanţei este supusă numai apelului.”

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea
de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare
cunoştinţe de specialitate.
(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea
consumatorului.
(3) Se interzice profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 2. – (1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în
asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara
activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

(2) Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia.
Art. 3. – (1) Prevederile prezentei legi se aplică şi bonurilor de comandă sau bonurilor de livrare, biletelor, tichetelor şi altora asemenea care conţin stipulări sau referiri la condiţii generale prestabilite.
(2) Clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispoziţiilor
prezentei legi.

CAPITOLUL II
Drepturile şi obligaţiile părţilor contractante

Art. 4. – (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost
stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele
considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Art. 5. – În cazul contractelor standard preformulate, profesionistul are obligaţia să remită, la cerere, oricărei
persoane interesate un exemplar din contractul pe care îl propune.

Art. 6. – Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.

Art. 7. – În măsura în care contractul nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate
abuzive, consumatorul este indreptatit sa ceara rezilierea contractului, putand solicita, dupa caz, si daune-interese.

CAPITOLUL III
Organele abilitate pentru constatarea contravenţiilor şi soluţionarea litigiilor

Art. 8. – Controlul respectării dispoziţiilor prezentei legi se face de reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi de specialişti autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice, potrivit competenţelor.

Art. 9. – Organele de control efectuează verificări la sesizarea persoanelor prejudiciate prevăzute la art. 2 alin. (1) sau din oficiu.

Art. 10. – Profesioniştii au obligaţia de a prezenta organelor de control, în original, contractele încheiate cu  consumatorii.

Art. 11. – Organele de control abilitate încheie proceseverbale prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum şi articolele din lege încălcate de profesionist.

Art. 12. – (1) În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive,
organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

(2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesulverbal întocmit potrivit art. 11.

(3) Asociaţiile pentru protecţia consumatorului care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 30 şi 32 din
Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, la instanţa prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (4) sunt aplicabile.

(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune  ce conţine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie, în condiţiile legii.
___________
*) ATENŢIE! Potrivit art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea art. 81 şi 82,
coroborate cu art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de  procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 606 din 23 august 2012, modificările făcute prin Legea nr. 76/2012 vor intra în vigoare la 1 iulie 2013.

Art. 13. – (1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va aplica şi amenda contravenţională prevăzută la art. 16.

(3) Dacă instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit.
(4) Hotărârea este supusă numai apelului.
___________
*) ATENŢIE! Potrivit art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea art. 81 şi 82,
coroborate cu art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de  procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 606 din 23 august 2012, modificările  făcute prin Legea nr. 76/2012 vor intra în vigoare la 1 iulie 2013.

Art. 14. – Consumatorii prejudiciaţi prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătoreşti în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.

Art. 15. – În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului legea unui stat care nu face
parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta lege are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă.

CAPITOLUL IV
Sancţiuni

Art. 16. – (1) Constituie contravenţie, în măsura în care fapta nu este săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, încălcarea interdicţiei stipulate la art. 1 alin. (3) şi se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.

(2) Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 27-29.

CAPITOLUL V
Dispoziţii finale

Art. 17. – Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
La aceeaşi dată, orice dispoziţii contrare se abrogă.

Prezenta lege transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993.

ANEXĂ

LISTA
cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive

(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care profesionistul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condiţiile în care profesionistul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul;

b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;

c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care profesionistul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;

d) dau dreptul profesionistului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;

e) dau dreptul profesionistului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

f) dau dreptul profesionistului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu
prevederile contractuale;

g) dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale;

h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;

i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;

j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:
– profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);
– profesionistul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
– profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul
denunţării unilaterale;

k) exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a profesionistului privind utilizarea produselor şi serviciilor;

l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal,
solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune
consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;

n) dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane – agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către profesionist cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra profesionistului;

p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metoda prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit;

r) permit profesionistului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării
contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru
consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist;

s) dau dreptul profesionistului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru
consumator;

t) dau dreptul profesionistului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a
dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante.

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a), p) şi t) nu sunt aplicabile în cazul:

a) tranzacţiilor cu valori mobiliare, instrumentelor financiare şi altor produse sau servicii, în cazul în care preţul este legat de fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de schimb pe piaţa financiară, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla;

b) contractelor pentru cumpărarea sau vânzarea de devize, cecuri de călătorie, ordine de plată internaţionale emise în devize sau alte instrumente de plată internaţionale.


Lista clauzelor abuzive din contractele de adeziune

Lista clauzelor abuzive din contractele de adeziune

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Wz9wRFQDPyD

Lista clauzelor abuzive din contractele de adeziune

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) a avertizat recent consumatorii sa fie atenti la contractele standard, preformulate, denumite contracte de adeziune, ale furnizorilor de servicii, precum banci sau firme de telefonie, intrucat acestea ar putea contine clauze abuzive, conform noilor modificari ale Legii 193/2000 privind clauzele abuzive.

Intr-un comunicat de presa, ANPC anunta: „Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor sfatuieste consumatorii sa se informeze asupra noilor modificari cuprinse in Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de adeziune, preformulate ale consumatorilor si sa verifice in contractele pe care acestia le detin daca exista posibile clauze abuzive. Daca observa astfel de clauze sunt rugati sa se adreseze comisariatelor regionale/judetene cu toate actele doveditoare pentru ca ANPC sa intreprinda actiunile care se impun.

Totodata, ANPC sfatuieste consumatorii sa fie vigilenti atunci cand li se propun acte aditionale la contractele de adeziune (credite bancare/nebancare, utilitati, telefonie fixa si mobila, cablu etc spre semnare, sa le consulte cu atentie inainte de semnare si sa ceara lamuriri suplimentare entitatilor care le propun. Daca nu sunt lamuriti pe deplin asupra formularilor si termenilor folositi in actele aditionale, consumatorii sunt rugati sa se adreseze ANPC sau comisariatelor regionale sau judetene pentru a primi informatii si indrumari de la personalul specializat.”

Legea 193/2000 contine o anexa cu o lista a clauzelor abuzive. Iata care sunt acestea:

(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care profesionistul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condiţiile în care profesionistul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul;

b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;

c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care profesionistul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;

d) dau dreptul profesionistului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;

e) dau dreptul profesionistului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

f) dau dreptul profesionistului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;

g) dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale;

h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;

i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;

j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:
– profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);
– profesionistul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
– profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;

k) exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a profesionistului privind utilizarea produselor şi serviciilor;

l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;

n) dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane – agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către profesionist cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra profesionistului;

p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metoda prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit;

r) permit profesionistului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist;

s) dau dreptul profesionistului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;

t) dau dreptul profesionistului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante.

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a), p) şi t) nu sunt aplicabile în cazul:
a) tranzacţiilor cu valori mobiliare, instrumentelor financiare şi altor produse sau servicii, în cazul în care preţul este legat de fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de schimb pe piaţa financiară, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla;
b) contractelor pentru cumpărarea sau vânzarea de devize, cecuri de călătorie, ordine de plată internaţionale emise în devize sau alte instrumente de plată internaţionale.


Ce clauze abuzive exista in contractele bancilor sau firmelor de telefonie

Ce clauze abuzive exista in contractele bancilor sau firmelor de telefonie

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/VQNeZ2hANrR

Ce clauze abuzive exista in contractele bancilor sau firmelor de telefonie

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) a avertizat recent consumatorii sa fie atenti la contractele standard, preformulate, denumite contracte de adeziune, ale furnizorilor de servicii, precum banci sau firme de telefonie, intrucat acestea ar putea contine clauze abuzive, conform noilor modificari ale Legii 193/2000 privind clauzele abuzive.

Intr-un comunicat de presa, ANPC anunta: „Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor sfatuieste consumatorii sa se informeze asupra noilor modificari cuprinse in Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de adeziune, preformulate ale consumatorilor si sa verifice in contractele pe care acestia le detin daca exista posibile clauze abuzive. Daca observa astfel de clauze sunt rugati sa se adreseze comisariatelor regionale/judetene cu toate actele doveditoare pentru ca ANPC sa intreprinda actiunile care se impun.

Totodata, ANPC sfatuieste consumatorii sa fie vigilenti atunci cand li se propun acte aditionale la contractele de adeziune (credite bancare/nebancare, utilitati, telefonie fixa si mobila, cablu etc spre semnare, sa le consulte cu atentie inainte de semnare si sa ceara lamuriri suplimentare entitatilor care le propun. Daca nu sunt lamuriti pe deplin asupra formularilor si termenilor folositi in actele aditionale, consumatorii sunt rugati sa se adreseze ANPC sau comisariatelor regionale sau judetene pentru a primi informatii si indrumari de la personalul specializat.”

Legea 193/2000 contine o anexa cu o lista a clauzelor abuzive. Iata care sunt acestea:

(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care profesionistul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condiţiile în care profesionistul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul;

b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;

c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care profesionistul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;

d) dau dreptul profesionistului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;

e) dau dreptul profesionistului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

f) dau dreptul profesionistului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;

g) dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale;

h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;

i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;

j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:
– profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);
– profesionistul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
– profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;

k) exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a profesionistului privind utilizarea produselor şi serviciilor;

l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;

n) dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane – agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către profesionist cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra profesionistului;

p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metoda prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit;

r) permit profesionistului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist;

s) dau dreptul profesionistului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;

t) dau dreptul profesionistului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante.

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a), p) şi t) nu sunt aplicabile în cazul:
a) tranzacţiilor cu valori mobiliare, instrumentelor financiare şi altor produse sau servicii, în cazul în care preţul este legat de fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de schimb pe piaţa financiară, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla;
b) contractelor pentru cumpărarea sau vânzarea de devize, cecuri de călătorie, ordine de plată internaţionale emise în devize sau alte instrumente de plată internaţionale.


Bancile – amenintate cu alte procese colective pe tema clauzelor abuzive, de catre o noua asociatie a consumatorilor

Bancile – amenintate cu alte procese colective pe tema clauzelor abuzive, de catre o noua asociatie a consumatorilor

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/CZbfQrDDSat

Bancile - amenintate cu alte procese colective pe tema clauzelor abuzive, de catre o noua asociatie a consumatorilor

Alin Iacob, fost bancher la o banca falimentata, in prezent sef al site-ului de comparatii de produse financiar-bancare Conso, finantat din reclamele si contractele de parteneriat incheiate cu bancile, a anuntat astazi infiintarea unei asociatii care-si propune sa initieze procese colective impotriva bancilor, in numele clientilor acestora care au fost abuzati cu clauze colective.

Iacob a profitat astfel de intrarea in vigoare a prevederilor din noul Cod Civil care permite ANPC, dar si asociatiilor reprezentantive, sa initieze procese colective in numele clientilor, pentru a infiinta Asociația Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF).

Primele procese colective impotriva bancilor au fost initiate in urma cu 2-3 ani de catre mai multi avocati, cel mai cunoscut fiind Gheorghe Piperea, acesta anuntand chiar ca intentioneaza sa dea in judecata si BNR pentru faptul ca ar fi protejat bancile.

Aceleasi acuzatii au fost lansate astazi si de Iacob, care afirma, citat de agentiile de presa, ca BNR „a protejat sistemul bancar si clauzele abuzive din contractele de credit”.

„Ne așteptăm de la autoritățile de supraveghere să adopte o atitudine neutră și nepartizană. Cel puțin la nivelul Băncii Naționale a existat în ultimii ani o atitudine partizană. Și noi suntem pentru susținerea stabilității sistemului financiar-bancar, dar aceasta nu poate fi menținută prin încălcarea drepturilor utilizatorilor de servicii financiare. Ne dorim publicarea pe web-site a răspunsurilor la proiectele puse în consultare publică. Aici este o lipsă crasă de transparență. Ne dorim ca, similar Comisiei Europene, cum se întâmplă la Banking European Authority, să fie publicat cine și ce răspuns a dat la consultarea publică. Răspunsurile să existe acolo, chiar și anonime. Să existe o consultare transparentă. Facem un apel la transparență în ceea ce privește sistemul financiar-bancar din România”, a declarat Iacob, citat de Agerpres.

Potrivit Mediafax, declaratia lui Iacob suna asa: „Cel puţin la nivelul BNR a existat o atitudine de protejare a sistemului bancar şi a contractelor existente, cu clauze abuzive, motivându-se stabilitatea financiară. Dar stabilitatea sistemului bancar nu poate fi obţinută cu preţul dreptului la o viaţă decentă a consumatorului”.

Cum a raspus BNR acuzatiilor ca ar fi protejat bancile

„Clauzele abuzive sau neabuzive sunt din contracte pe care le-au semnat oamenii care au luat credite. Într-un stat de drept, când semnezi ceva îţi asumi”, declarase recent guvernatorulul Mugur Isarescu, lasand sa se inteleaga, la prima vedere, ca acesta ar fi de partea bancilor in procesele prin care acestea sunt acuzate ca au strecurat in contractele de credite clauze abuzive.

Fireste ca declaratia vine in contradictie cu practica europeana in materia protectiei consumatorilor, dar si a jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, care spune ca semnatorii contractelor de credit, dar si alte contracte ale altor furnizori de servicii, precum de telefonie, pot fi abuzati de catre companii, din cauza faptului ca este vorba de contracte standard, pe care consumatori nu le pot negocia. Astfel ca, este posibil ca unii clienti sa-si asume contracte cu cluaze abuzive, ceea ce nu este normal. Iar jurisprudenta Curtii Europene de Justitie spune ca astfel de contracte trebuie modificate, prin eliminarea clauzelor abuzive, chiar daca respectivele contracte au fost semnate de clienti.

L-am intrebat, de aceea, pe Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Isarescu, ce a vrut acesta sa spuna, de fapt, cu acea declaratie.

Declaratiile guvernatorului, spune Adrian Vasilescu, trebuie interpretate din mai multe perspective, inclusiv cele istorice si juridice, si puse in contextul temei in discutie. Ceea ce a vrut sa spuna guvernatorul este ca BNR nu poate sa apere clientii bancilor, adica sa intervina in modificarea contractelor de credit, intrucat acestea, conform legii, pot fi contestate doar in justitie.

BNR nu are voie nici sa aprobe un contract de credit al unei banci si nici sa-l vada. Cu exceptia situatiei in care banca cere clientului o dobanda mai mare decat cea stabilita in contract. Iar aceste cazuri au existat si BNR a intervenit cu masuri dure: 2 presedinti de banci au fost dati afara si mai multi vicepresedinti si-au pierdut posturile.

In ceea ce priveste alte prevederi din contractele de credit, inclusiv in cazul unor clauze considerate abuzive, legea nu permite BNR sa se amestece pentru ca acel contact sa fie modificat, iar clientul trebuie sa-si asume acel contract. Fireste, asumarea contractului nu presupune exluderea posibilitatii de a fi contestat in justitie, cum s-a intamplat si cum se va intampla in continuare.

Printre obiective noii asociatii: procese colective pentru obtinerea de despagubiri pentru daunele suferite de consumatori

„Obiectivele AURSF sunt de a reprezenta consumatorii de servicii financiare în vederea obținerii de despăgubiri pentru daunele suferite prin utilizarea produselor sau serviciilor oferite de bănci, companii de asigurări și alte instituții financiare, bancare sau nebancare, inclusiv în relația cu supraveghetorii pieței financiare. De asemenea, asociația își propune să informeze consumatorii cu privire la produsele și serviciile bancare, de asigurări, de investiții”, a mai spus Iacob, citat de Agerpres.

„Imediat după ce va îndeplini condiţiile de reprezentativitate impuse de legislaţia europeană, 3.000 de membri şi mai multe filiale judeţene, va demara procese în nume colectiv pe clauze abuzive prin intermediul AURSF. El arătat că nu exclude negocierea amiabilă cu băncile în privinţa cazurilor de clauze abuzive”, a mai spus Iacob, citat de Mediafax.


Exista posibilitatea sa fie judecate doar de Tribunalul Specializat Bucuresti clauzele abuzive din contractele de credit

Exista posibilitatea sa fie judecate doar de Tribunalul Specializat Bucuresti clauzele abuzive din contractele de credit

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Tck9zX1ecRB

Exista posibilitatea sa fie judecate doar de Tribunalul Specializat Bucuresti clauzele abuzive din contractele de credit

Dobanda de referinta dintr-un contract de credit al Bancpost, precum si comisionul de administrare perceput la soldul creditului sunt clauze abuzive si trebuie eliminate din contract iar clientul despagubit, a decis ieri printr-o sentinta irevocabila Tribunalul Timis.

Tribunalul Timis, solutie irevocabila in favoarea unui client al Bancpost privind clauzele abuzive din contractul de credit ipotecar, din 04.02.2014:

Solutia pe scurt: Respinge recursul declarat de recurenta S.C. Bancpost S.A. ca nefondat. Admite recursul formulat de recurenta Botoroga Ramona. Modifică în parte sentinţa civilă nr.8447/13.06.2013 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în dosarul nr.783/325/2013 în sensul că: Admite în totalitate şi petitele 1, 2 şi 6 şi parţial petitul 5, respectiv:

Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.1, 4.2, 4.3 şi 4.6 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, referitoare la „indicele de referinţă al băncii”, ca modalitate de calcul a formulei dobânzii şi implicit nulitatea acestora.

Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.11 lit.b, 5.5 şi 8.1 alin.9 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, privind comisionul de administrare de 0,10% din soldul creditului şi implicit nulitatea acestora.

Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate începând cu data de 15.01.2010 şi care reprezintă diferenţa dintre dobânda stabilită în primul an de 5,35% şi dobânda lunară percepută de bancă după primul an de creditare.

Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare începând cu data de 15.01.2010 şi până la data de 04.02.2014, şi dispune eliminarea acestui comision din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007 începând cu data de 04.02.2014.

Respinge petitul 4 al cererii de chemare în judecată ca neîntemeiat. Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate. Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la plata către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă.


Proces privind clauzele abuzive dintr-un contract de credit ipotecar pierdut irevocabil de Bancpost

Proces privind clauzele abuzive dintr-un contract de credit ipotecar pierdut irevocabil de Bancpost

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/K8qWpuoTpto

Proces privind clauzele abuzive dintr-un contract de credit ipotecar pierdut irevocabil de Bancpost

Dobanda de referinta dintr-un contract de credit al Bancpost, precum si comisionul de administrare perceput la soldul creditului sunt clauze abuzive si trebuie eliminate din contract iar clientul despagubit, a decis ieri printr-o sentinta irevocabila Tribunalul Timis.

Tribunalul Timis, solutie irevocabila in favoarea unui client al Bancpost privind clauzele abuzive din contractul de credit ipotecar, din 04.02.2014:

Solutia pe scurt: Respinge recursul declarat de recurenta S.C. Bancpost S.A. ca nefondat. Admite recursul formulat de recurenta Botoroga Ramona. Modifică în parte sentinţa civilă nr.8447/13.06.2013 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în dosarul nr.783/325/2013 în sensul că: Admite în totalitate şi petitele 1, 2 şi 6 şi parţial petitul 5, respectiv:

Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.1, 4.2, 4.3 şi 4.6 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, referitoare la „indicele de referinţă al băncii”, ca modalitate de calcul a formulei dobânzii şi implicit nulitatea acestora.

Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.11 lit.b, 5.5 şi 8.1 alin.9 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, privind comisionul de administrare de 0,10% din soldul creditului şi implicit nulitatea acestora.

Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate începând cu data de 15.01.2010 şi care reprezintă diferenţa dintre dobânda stabilită în primul an de 5,35% şi dobânda lunară percepută de bancă după primul an de creditare.

Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare începând cu data de 15.01.2010 şi până la data de 04.02.2014, şi dispune eliminarea acestui comision din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007 începând cu data de 04.02.2014.

Respinge petitul 4 al cererii de chemare în judecată ca neîntemeiat. Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate. Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la plata către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă.


Care (nu) e reactia Bancpost la decizia unei tribunal de a stabili o dobanda de 0% pentru un credit

Care (nu) e reactia Bancpost la decizia unei tribunal de a stabili o dobanda de 0% pentru un credit

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/4jFFuaFrGSf

„Nu putem comenta pana nu vedem motivatia instantei”, au spus reprezentantii Bancpost, citati de Pro TV intr-un reportaj in care prezinta o decizie recenta a Tribunalului Timis, care a constatat ca dobanda stabilita de banca pentru un credit ipotecar, de 7% pe an, este o clauza abuziva si trebuie eliminata.

De fapt, judecatorii au eliminat marja de dobanda stabilita de banca, existenta in orice contract de credit, care se adauga la un indice de referinta precum Libor, pentru creditele in franci elvetieni sau dolari, Euribor la creditele in euro si Robor la creditele in lei.

Formula de calcul a dobanzii la credite constand din marja fixa si indice de referinta a fost impusa prin lege, OUG 50 din 2010, an in care bancile care aveau alte tipuri de dobanda au fost obligate sa le modifice.

Bancpost era una dintre ele, avea o dobanda interna a bancii, netransparenta, de 7%, asa incat a modificat-o astfel: Libor de 0,2% plus marja fixa de 7%. Asadar vechea dobanda s-a transformat practic in marja fixa, care ramane neschimbata.

Aici a gresit Bancpost si toate celelalte banci care au procedat la fel in 2010. De ce?

Pentru ca marja reprezinta castigul bancii si costurile aferente unui credit, pe cand indicele de referinta arata costul banilor, adica dobanda pe care banca o plateste, la randul ei, pentru atragerea resurselor de pe piata, astfel incat sa acorde credite clientilor.

Costul unui credit este compus, asadar, din dobanda resurselor atrase de banca de pe piata (Libor, Euribor, Robor), plus costurile, inclusiv riscurile si castigul bancii (marja fixa).

Cum se stabileste dobanda la un credit

Inainte de criza, prima componenta, cea a costului resurselor, avea o pondere mai mare in costul total al unui imprumut, intrucat in perioadele de euforie, de expansiune economica, indicii de dobanda sunt mai ridicati (Euribor si Libor erau in jur de 4-5%), iar riscurile sunt mai mici si volumele de credite, inclusiv castigurile bancilor, mai mari, asa incat bancile isi permiteau marje reduse.

Dupa criza insa, situatia s-a schimbat. Indicii dobanzilor s-au prabusit spre 0%, ca efect al politicilor bancilor centrale de a reduce dobanda si de a injecta lichiditate in piata, iar pe de alta parte costurile bancilor au crescut, din cauza creditelor neperformante tot mai mari si a veniturilor tot mai mici, astfel ca si marjele au trebuit majorate.

Dar este o greseala sa treci dintr-o extrema in alta, de la o marja de 1%-2%-3%, chiar 4%, la  una de 7% sau chiar mai mare.

Iar bancile romanesti nu numai ca au facut greseala de a trece dintr-o extrema in alta, ci chiar au transformat vechea dobanda proprie in marja, in conditiile in care indicii de referinta sunt in jur de 0.

Iar marja fiind fixa, riscul enorm este ca peste cativa ani, cand indicii de referinta vor creste, costul creditelor sa explodeze.

Bancile au gresit si trebuie sa-si asume acest fapt, trebuie sa plateasca pentru greseli. Dar asta nu inseamna ca de acum inainte sa acorde credite cu 0% dobanda.

O instanta de judecata trebuie sa faca dreptate, asa cum este firesc, nu sa emita, la randul sau, decizii care sa rastoarne logica economica a unui credit si sa afecteze relatia banci-clienti.

Un credit nu poate avea dobanda 0, oricine poate sa inteleaga acest lucru. Fireste ca banca trebuie sa plateasca pentru dobanda prea mare perceputa pana acum, pentru comisioane nepotrivite, clauze abuzive, insa nu este deloc firesc ca o instanta de judecata sa decida ca pentru un credit, clientul bancii nu mai trebuie sa plateasca nimic de acum inainte.

Ganditi-va doar la simplul fapt ca o banca trebuie sa-si plateasca angajatii care incaseaza ratele la credite si care acorda noi credite si alte servicii, sa achite chiria unitatii in care functioneaza, sa intretina echipamentele si sistemele IT, iar la urma, sa faca si profit pentru actionari.

Cum vor putea bancile sa functioneze in continuare, sa acorde noi credite, daca dobanda stabilita de o instanta de judecata este 0?

De ce nu poate un judecator, sa faca dreptate, adica sa stabileasca o dobanda corecta pentru un credit? Nici 0%, nici 7%, ci 4%, de exemplu.

Asa ar fi corect si firesc, daca bancile si clientii nu au fost in stare sa se inteleaga amiabil. Ambii din cauza lacomiei: bancile ar vrea dobanzi cat mai mari, clientii sa nu plateasca nimic.

Asta ar trebui sa explice, dupa fiecare decizie a unei instante de judecata, PR-ul unei banci. Nu sa astepte motivatia instantei, motivatie care oricum nu poate sa fie una in spiritul dreptatii, tinand cont de decizia luata.

In lipsa acestor explicatii, pe intelesul tuturor, privind modul cum functioneaza bancile, din ce este compusa dobanda si cum ar trebui sa se calculeze cat mai corect si echitabil, educatia financiara a publicului, a clientilor bancilor dar si a presei, ramane la niveluri destul de mizerabile.

E firesc, in aceste conditii, ca reportajele TV si articolele din presa sa fie in ton cu mesajele extremiste, de gherila, ale avocatilor si grupurilor de clienti care cauta sa nu mai plateasca nimic pentru creditele luate de la banci.


O noua clauza abuziva: Aplicarea unui curs de schimb diferit la acordarea si rambursarea unui credit

O noua clauza abuziva: Aplicarea unui curs de schimb diferit la acordarea si rambursarea unui credit

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/CarJJ9TsoqV

O noua clauza abuziva Aplicarea unui curs de schimb diferit la acordarea si rambursarea unui credit

Aplicarea unui curs de schimb diferit la acordarea si rambursarea unui credit poate fi considerata de judecatori o clauza abuziva, apreciaza, intr-un comunicat, avocatul general al Curtii de Justitie a Uniunii Europene, Nils Wahl.

Comunicatul Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 12 februarie 2014:

Concluziile avocatului general în cauza C-26/13
Árpád Kásler și Hajnalka Káslerné Rábai/OTP Jelzálogbank Zrt

În opinia avocatului general N. Wahl, clauzele care prevăd, pentru deblocarea unui împrumut în monedă străină, aplicarea unui curs de schimb diferit de cel aplicabil rambursării împrumutului nu sunt excluse în mod obligatoriu de la aprecierea caracterului lor abuziv

Deși astfel de clauze pot fi considerate a priori că se înscriu în obiectul principal al unui contract de împrumut încheiat în monedă străină, este totuși de competența instanței naționale să determine dacă consumatorii au fost în măsură să înțeleagă că s-au expus la o cheltuială suplimentară din cauza diferenței dintre cele două cursuri de schimb

Directiva privind clauzele contractuale abuzive (1) prevede că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor nu creează obligații pentru consumator.

Totuși, în privința clauzelor care definesc obiectul principal al contractului, precum și caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, directiva prevede că nu este posibilă aprecierea caracterului lor abuziv în măsura în care sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

La 29 mai 2008, domnul Kásler și doamna Káslerné Rábai au încheiat cu o bancă maghiară un contract de împrumut ipotecar într-o monedă străină.

Banca le acorda împrumutaților un împrumut în valoare de 14 400 000 de forinți maghiari (HUF) (aproximativ 46 469 EUR), al cărui echivalent în franci elvețieni (CHF) a fost stabilit la 94 240,84 CHF.

Potrivit contractului, soții Kásler au luat act că, în afară de cuantumul împrumutului, dobânzile aferente, cheltuielile de administrare, precum și dobânzile de întârziere și celelalte cheltuieli se stabilesc în CHF.

Contractul prevedea de asemenea că stabilirea cuantumului în CHF al împrumutului se efectua pe baza cursului de schimb la cumpărare al acestei monede aplicat de bancă în ziua deblocării fondurilor.

Totuși, potrivit contractului, cuantumul în HUF al fiecărei rate lunare care trebuia plătită se calcula, în ziua anterioară scadenței, pe baza cursului de schimb aplicat de bancă la vânzarea CHF.

Soții Kásler au contestat în fața instanțelor maghiare clauza care permitea băncii calcularea ratelor lunare exigibile pe baza cursului de schimb la vânzarea CHF. Ei se prevalează de natura abuzivă a acestei clauze, în măsura în care prevede, pentru rambursarea împrumutului, aplicarea unui curs diferit de cel utilizat la punerea la dispoziție a împrumutului.

Kúria (Curtea Supremă din Ungaria), sesizată cu judecarea recursului, adresează Curții de Justiție întrebarea dacă clauza care determină cursurile de schimb aplicabile unui contract de împrumut încheiat în monedă străină se raportează la obiectul său principal sau la raportul calitate/preț al prestației.

Dacă este cazul, ea solicită să se stabilească când o astfel de clauză trebuie considerată că este redactată în mod clar și inteligibil, astfel încât, în temeiul directivei, nu poate fi examinat caracterul său abuziv. Instanța maghiară solicită de asemenea să se stabilească dacă, în ipoteza în care contractul nu poate continua să existe după suprimarea unei clauze abuzive, instanța națională este abilitată să îl modifice sau să îl completeze.

În concluziile prezentate astăzi, avocatul general Wahl precizează, în primul rând, că, pentru a stabili ce constituie obiectul principal al contractului, trebuie să se determine în fiecare caz prestația sau prestațiile care trebuie considerate în mod obiectiv esențiale în economia generală a contractului.

Așadar, trebuie să se examineze dacă clauzele în discuție fac parte în mod intrinsec dintre prestațiile care definesc contractul, așa încât, în lipsa unei astfel de clauze, contractul și-ar pierde una dintre caracteristicile sale fundamentale sau chiar nu ar putea continua să existe pe baza celorlalte prevederi contractuale.

În acest context, avocatul general Wahl consideră că, în ceea ce privește un contract încheiat în monedă străină (precum cel în cauză în speță), clauzele care determină cursurile de schimb aplicabile intră, la fel ca și cele privind punerea la dispoziție a capitalului și plata dobânzilor, în sfera obiectului principal al contractului.

Astfel, ele constituie unul dintre elementele esențiale ale mecanismului de împrumut în monedă străină, dat fiind că lipsa lor ar face imposibilă executarea contractului.

În al doilea rând, în ceea ce privește problema dacă aceste clauze au fost redactate în mod clar și inteligibil, avocatul general consideră că examinarea acestui criteriu nu ar trebui să se limiteze la aspectul pur redacțional al clauzelor.

Astfel, claritatea și caracterul inteligibil al unei clauze contractuale trebuie să permită consumatorului să dispună de informațiile cu ajutorul cărora va fi în măsură să aprecieze avantajele și inconvenientele încheierii contractului și riscurile pe care și le asumă prin acea operațiune. Așadar, consumatorul trebuie să înțeleagă nu numai conținutul unei clauze, ci și obligațiile și drepturile aferente acesteia.

În ceea ce privește contractul de împrumut în discuție, avocatul general Wahl consideră că prevederile contractuale referitoare la cursul de schimb aplicabil deblocării și rambursării împrumutului par a fi fost clar enunțate.

Totuși, el apreciază că pot apărea îndoieli cu privire la aspectul dacă consumatorul era în măsură să înțeleagă că s-a expus unei obligații financiare suplimentare care decurge din diferența care există între prețul de vânzare al monedei străine și prețul de cumpărare al aceleiași monede.

În această privință, avocatul general Wahl consideră că este de competența Kúria să răspundă la această întrebare în lumina elementelor obiective prezentate cu ocazia încheierii contractului.

În ultimul rând, avocatul general apreciază că, în ipoteza în care suprimarea unei clauze abuzive ar face contractul neexecutabil, la fel ca în speță, directiva nu se opune ca instanța națională să înlocuiască clauza incriminată cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv, atunci când o astfel de înlocuire este posibilă în temeiul dreptului național.

Astfel, o asemenea abordare permite atingerea obiectivului directivei, care constă în special în restabilirea echilibrului între părți, menținând în același timp, în măsura posibilului, validitatea contractului în întregime.

Dacă o astfel de înlocuire nu ar fi posibilă și dacă instanța ar fi obligată să anuleze contractul, caracterul descurajator al sancțiunii nulității, precum și obiectivul de protecție a consumatorului ar risca să fie compromise.

În speță, o asemenea anulare va avea consecința că întreaga sumă din împrumut care mai este datorată va deveni scadentă. Or, aceasta este de natură să depășească capacitățile financiare ale consumatorului și, prin urmare, să îl penalizeze pe acesta mai degrabă decât pe împrumutător, care, față de această consecință, ar putea să nu fie interesat să evite inserarea de astfel de clauze în contractele sale.

MENȚIUNE: Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curții întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național. Instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei Curții. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.

MENȚIUNE: Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justiție. Misiunea avocaților generali este de a propune Curții, în deplină independență, o soluție juridică în cauza care le este atribuită. Judecătorii Curții urmează să delibereze în această cauză. Hotărârea va fi pronunțată la o dată ulterioară.

(1) Directiva Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).


Bogdan Olteanu, viceguvernatorul BNR spune ca legea falimentului personal este o manipulare a executorilor interesati

Bogdan Olteanu, viceguvernatorul BNR spune ca legea falimentului personal este o manipulare a executorilor interesati

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/hqqxK93boJN

Bogdan Olteanu, viceguvernatorul BNR spune ca legea falimentului personal este o manipulare a executorilor interesati

Bogdan Olteanu, viceguvernatorul BNR, apreciaza, intr-un interviu acordat Agerpres, ca actualul curent de opinie privind adoptarea unei legi a falimentului personal, existenta in alte tari, este o manipulare a operatorilor din piata, a executorilor care au interese. „Nu cunosc vreo situaţie în care o persoană să fi fost evacuată din casa în care locuia”, spune Olteanu, sugerand ca o astfel de lege este inutila.

AGERPRES: Când credeţi că ar fi posibilă aprobarea Legii falimentului la persoane fizice, în România? Cum ar trebui să arate o astfel de lege?

Bogdan Olteanu: Personal, cred că actualul curent de opinie referitor la Legea falimentului personal este o manipulare a agenţilor, a operatorilor de piaţă interesaţi. Nu este niciun interes major al debitorilor şi niciun interes major al creditorilor şi am să vă spun motivul: nu cunosc situaţii relevante în care un debitor şi un creditor să nu fi ajuns la soluţii de compromis asupra unor bunuri esenţiale.

Dacă ţi-ai cumpărat televizoare mai multe decât îţi permiteai, sigur că ai fost executat silit şi este un lucru natural. Dar nu cunoaştem în România, eu nu cunosc cel puţin, vreo situaţie în care o persoană să fi fost evacuată din casa în care locuia. Din casa în care locuia, nu din casa care a fost o investiţie imobiliară, nu vorbesc aici de dezvoltatori imobiliari, nu vorbesc aici de constructori.

Vorbesc de oameni care şi-au cumpărat o casă a lor, strâng cureaua, plătesc din greu, este o situaţie dificilă, dar a existat capacitatea celor două părţi de a se înţelege. Riscul, după părerea mea, în apariţia acestei legi, constă în faptul că, probabil, cea mai mare parte a sumelor recuperate de la persoana în insolvenţă va fi preluată de către lichidatori. Pentru că, să fim foarte deschişi, cei care promovează Legea falimentului personal nu sunt nici debitori, nici bănci, sunt lichidatori. Lichidatori care nu lucrează voluntar. Nu există niciun lichidator care să lucreze gratis în România în acest moment.

După părerea mea, lucrează pentru tarife mult prea mari, mi se pare un element neetic din partea lor să nu prezinte debitorilor, atunci când promovează această lege, şi această dimensiune a costurilor. În multe dintre lichidările în zona comercială, s-a constatat că mai bine de jumătate din banii recuperaţi de la debitor se duc la lichidator pe costuri ale lichidării, şi nu la creditor.

Acesta înseamnă că debitorul rămâne în continuare dator creditorului, deşi plăteşte, deşi îşi pierde din avere. De aceea, când introducem o lege, cred că trebuie să fim extrem de atenţi la cine beneficiază de ea. Se poate găsi un mecanism, dacă este nevoie de el, pentru o uşurare a calendarului de plată, de exemplu, dar această uşurare să fie în favoarea debitorului şi nu a unui al treilea care intervine între debitor şi creditor.

După părea mea, această lege este indusă de persoanele interesate, de unii lichidatori. În cazul celor două iniţiative parlamentare nu am fost consultaţi de iniţiatori. Am fost consultaţi de Guvern pentru elaborarea punctului de vedere al Guvernului.

AGERPRES: Ce ne puteţi spune despre sentinţele/procesele date de instanţe în cazul proceselor dintre bănci şi clienţii acestora? Ar putea constitui acestea un stimul pentru debitorii cu probleme de a da în judecată băncile?

Bogdan Olteanu: Am văzut că au apărut primele sentinţe pe clauze considerate abuzive şi acele clauze trebuie eliminate din contracte. Noi am spus de la început, în dezbateri, că nu există clauze abuzive acceptabile. Orice clauză abuzivă trebuie eliminată din contract pentru simplul fapt că este abuzivă. Constatarea caracterului abuziv, conform legii, o face o instanţă judecătorească. Este evident că o clauză constatată ca abuzivă trebuie eliminată din acele contracte în care se regăseşte. Este evident că atâta vreme cât se vor regăsi prin sentinţe judecătoreşti clauze considerate abuzive ele vor fi eliminate.

Cred, pe de altă parte, că părţile, şi creditorii şi debitorii, au învăţat din experienţa ultimilor ani şi din experienţa crizei şi că în contractele noi de credit probabilitatea de a regăsi asemenea clauze este mult mai mică. De aceea, probabil că numărul clauzelor abuzive identificate va creşte într-o primă instanţă pe situaţiile aflate în stoc după care se va reduce semnificativ.

AGERPRES: Era necesară modificarea Legii insolvenţei?

Bogdan Olteanu: Da, era necesară. Legea insolvenţei din 2006 nu era o lege rea, dar ea a devenit uzată moral pentru că societatea s-a schimbat trecând prin criză, pe de o parte, sofisticându-se pe de altă parte, companiile s-au schimbat, relaţiile sociale şi juridice s-au schimbat şi avem nevoie de instrumente noi pe câteva dimensiuni.

Una dintre dimensiuni, foarte importantă, este consolidarea instrumentelor pre-insolvenţă. Aşa încât restructurarea companiilor aflate în dificultate, dar solvente, să se facă înainte de ajungerea la momentul insolvenţei pentru a salva afacerea. Aceste instrumente se conturaseră prin legi speciale, concordat preventiv, mandat ad-hoc, cu câţiva ani în urmă, puţin practicate şi cu mici dificultăţi care le făceau neatractive. Codul insolvenţei are aici instrumente utile.

O altă dimensiune este cea prin care Codul reaşează raporturile dintre creditor şi debitor într-o poziţie mai bună, mai corectă, adică în favoarea creditorului, pentru că aici e un lucru foarte simplu de spus: debitorul are o obligaţie, creditorul are un drept. Aceasta este relaţia dintre ei. Nu pot fi trataţi în mod egal. Debitorul şi-a asumat să plătească bani, creditorul are dreptul să îi încaseze. Atunci, încercând să conservăm valoarea economică, încercând să conservăm valoarea industrială, întotdeauna trebuie să ţinem cont de faptul că dreptul e al creditorului şi obligaţia a debitorului. Aceste lucruri sunt pozitive în ceea ce priveşte noul Cod al insolvenţei.

Mai avem, la Banca Naţională, câteva elemente de detaliu pe care le discutăm cu iniţiatorul conform înţelegerii la care s-a ajuns în toamnă, după evenimentele legate de Cod. S-a stabilit că se vor depune amendamente la Parlament. Discutăm şi lucrăm pe aceste amendamente, menite să uşureze procedurile, să le facă mai transparente, dar sunt deja chestiuni de detaliu. Principiile mari s-au stabilit.

AGERPRES: În ce stadiu se află iniţiativa care permite băncilor să emită obligaţiuni ipotecare?

Bogdan Olteanu: Este la Ministerul de Finanţe, transmisă de către noi, pusă în dezbatere publică, pe circuit de avizare
în Guvern, din ce cunosc. Urmează să fie trimisă de Guvern la Parlament sau adoptată sub forma unei ordonanţe de urgenţă, după care Banca Naţională va emite reglementările secundare. Aşa cum a rezultat în urma consultărilor este un proiect pe care eu îl consider bun şi implementabil. Adică de natură să permită în practică emisiuni de obligaţiuni ipotecare.

AGERPRES: Când ar putea fi emise primele astfel de titluri? Care ar fi potenţialul pieţei?

Bogdan Olteanu: Noi am transmis în termenul pe care l-am agreat un proiect, până la sfârşitul anului trecut, aşteptăm să devină lege. Bineînţeles că noile titluri vor putea fi emise după ce acest proiect va fi adoptat. Intenţionăm să acordăm un an de încercare.

Noi am stabilit nişte limite de emisiune în funcţie de totalul activelor potenţialilor emitenţi. Limite pe care le-am lăsat la latitudinea Băncii Naţionale în sensul că ele pot fi majorate de BNR după un an, după doi ani, pe măsură ce vedem că băncile administrează bine aceste pachete de ipoteci care constituie garanţia emisiunilor. Există posibilitatea de a emite în valoare de sute de milioane de euro din primul an, nu este o problemă. Limita este 20% din totalul activelor în primul an, dar există posibilitatea ca acest plafon să fie ridicat pe măsură ce vedem că aceste portofolii sunt administrate corect, pentru că ele vor trebui administrate permanent de către bănci, iar în momentul în care apar în ele ipoteci cu dificultăţi acestea vor trebui înlocuite cu altele bune.

AGERPRES: Cum vedeţi evoluând afacerile băncilor în perioada următoare? Ar putea serviciile de consultanţă să deţină o pondere însemnată în cifra de afaceri a acestora?

Bogdan Olteanu: Consultanţa este greu să ajungă să deţină o pondere importantă în cifra de afaceri a băncilor, dar va putea deveni mai mare ca importanţă şi nu ca volum.

Dacă este să ne îndreptăm spre o formulă în care băncile să fie agenţi pentru derularea fondurilor europene, atunci sigur că o contribuţie în domeniul consultanţei în ce priveşte elaborarea proiectelor, în ce priveşte analiza bancabilităţii şi eligibilităţii acestor proiecte va fi o activitate de consultanţă derulată de bănci, nu cu funcţie în principal remuneratorie cât cu funcţie de suport pentru atragerea unor operaţiuni pe care băncile să le deruleze şi care să le aducă şi profit. Eu sunt dintre cei care cred că modelul de business al băncilor este bine să fie în continuare un model clasic şi la noi, în general, a fost un model clasic.Tradingul a avut momentul său de glorie, dar scurt. Cred că rostul băncilor este să atragă depozite şi să dea credite ceea ce asigură şi stabilitate şi profitabilitate şi evită nevoia de intervenţii publice în salvarea sectorului financiar.

AGERPRES: Vorbeaţi despre implicarea băncilor în absorbţia fondurilor UE.

Bogdan Olteanu: Nu este ceva ce am inventat noi. Este un model care a funcţionat în alte ţări, iar Polonia este un bun exemplu. În ce priveşte fondurile europene pentru mediul privat se dovedeşte că statul, ca administrator de proiect, are dificultăţi pentru că este vorba de foarte mulţi potenţiali beneficiari, pentru că este vorba de un volum mare de acte şi pentru că până la urmă apare această nealiniere a stimulentelor.

Funcţionarul public nu este stimulat să încurajeze, prin actualul sistem de remunerare, absorbţia eficientă a acestor fonduri. Am avut discuţii cu domnul ministru Teodorovici ca în următorul exerciţiu bugetar al UE din 2014-2020, când va începe el să se aplice în România, acele fonduri care sunt destinate mediului privat să poată fi derulate de bănci. Băncile vor evalua bancabilitatea, eligibilitate, vor asigura prefinanţarea, vor putea asigura cofinanţarea proiectelor, atunci când beneficiarul are nevoie. Noi am propus ca acest sistem să fie opţional, iar Guvernul va decide cum vrea să procedeze.

AGERPRES: Cum vedeţi limitarea plăţilor în numerar?

Bogdan Olteanu: Se va ajunge acolo, dacă nu prin reglementare, atunci prin cultură pentru că instrumentele electronice de plată se vor extinde şi teritorial şi social. Utilizarea numerarului va fi din ce în ce mai puţin utilizată. Este o tendinţă naturală, dar până să ajungem la nivelul Suediei care este pe punctul să elimine complet numerarul mai avem foarte mult.

AGERPRES: Vă doriţi un nou mandat la BNR pentru funcţia de viceguvernator?

Bogdan Olteanu: Experienţa a fost cu totul extraordinară. Sunt vremuri excepţionale pentru bankingul central, pentru că am trecut prin perioada postcriză în acest Consiliu de Administraţie, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru că acum construim cu partenerii noştri europeni Uniunea Bancară, un mecanism extraordinar de complex şi foarte, foarte interesant. Mă consider semnificativ îmbogăţit de această experienţă.

Ce voi face mai departe voi gândi probabil în vara aceasta când va trebui să iau o decizie importantă. Voi avea 10 ani în serviciul public de înalt nivel şi cred că este un moment să decid dacă vreau să merg înainte în serviciul public sau să mă întorc în mediul privat.

Dacă ar fi să mă întorc în mediul privat, va fi o întreprindere personală. O să vreau să decid eu pentru mine, nu să decidă alţii pentru mine.


Lacomia bancherilor romani si lipsa de intelepciune a BNR si ANPC

Lacomia bancherilor romani si lipsa de intelepciune a BNR si ANPC

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/7yfSJP316qk

Lacomia bancherilor romani si lipsa de intelepciune a BNR si ANPC

In 2010, odata cu implementarea, prin OUG 50, a unei directive europene privind transparenta contractelor de credit, bancherii romani, reprezentati de ARB, precum si BNR, in calitate de supraveghetor si ANPC, initiatoarea legii si autoritatea de protectie a clientilor bancilor, au fost obligati sa schimbe vechile formule de dobanda interna ale bancilor in EURIBOR, plus marja fixa.

Dar cum EURIBOR se afla la minime istorice, din cauza crizei, iar intre timp o serie de banci au abuzat de puterea lor pentru a majora dobanzile lor interne, dand vina pe criza, „inteleptii” de la BNR, bancherii si ANPC-ul n-au stiut cum sa rezolve problema.

Daca schimbau dobanda interna, de 3,4,5%, in EURIBOR, care era de doar 1%, pierdeau destul de mult. Iar daca aveau si o marja fixa mai mica decat cea standard, de 3-4%, paguba era si mai mare.

Aveau de ales, asadar, intre a renunta la dobanzile prea mari, pe care unele banci chiar le-au majorat, dupa criza, in loc sa le scada, sau a le mentine sub forma unor marje uriase, de 6-7%, constienti fiind ca in viitor, odata cu cresterea EURIBOR-ului, dobanzile vor deveni si mai mari.

Din pacate, unii bancheri s-au dovedit lacomi si cinici in acelasi timp, preferand sa transforme dobanzi de 8-10% in marje fixe plus EURIBOR. Asta sub ochii si consimtamantul supraveghetorului BNR si a protectiei consumatorului, ANPC.

Acum lacomia si lipsa de intelepciune incep sa se razbune: dobanzile uriase sunt acum anulate de catre justitie, fiind considerate clauze abuzive. Cu alte cuvinte, bancile lacome nu vor mai incasa dobanzi de 10%, ci de 0%.

Cazul Banca Romaneasca

Ultimul caz este cel al unui client al Bancii Romanesti, banca greceasca detinuta de NBG, National Bank of Greece, una dintre cele mai mari banci din Grecia.

Acesta avea in 2010 un credit cu o dobanda interna a bancii, de 3,5% la care se adauga o marja fixa de 4,85%, in total 8,35%. Dupa aparitia OUG, banca a fost nevoita sa schimbe dobanda interna, de 3,5%, in EURIBOR, care era de 1%, ceea ce insemna o pierdere de 2,5 puncte. Dar banca a fost lacoma si a transferat cele 2,5 puncte in marja fixa, pe care a majorat-o de la 4,85% la 7,25%.

Nu s-a multumit, asadar, cu o dobanda de 5,85%, care rezulta din marja fixa initiala de 4,85%, plus EURIBOR.

Clientul a refuzat noua formula de dobanda, a facut plangere la ANPC, care la randul sau a dat banca in judecata, solicitand instantei sa constate ca dobanda este o clauza abuziva si sa o elimine.

Ceea ce s-a si intamplat: in loc sa primeasca o dobanda de 5,85% pe an, una care, de altfel, era o dobanda in media pietei, banca va incasa de acum incolo o dobanda de 0%. Rezultatul lacomiei bancherilor si lipsei de intelepciune a autoritatilor: BNR si ANPC.


Apartamente executate silit vandute de banci la licitatie

Apartamentele, casele sau terenurile executate silit de catre banci si scoase la vanzare prin licitatie au preturi care coboara spre 30.000 de euro in cazul apartamentelor cu 3 camere si chiar sub 20.000 de euro la cele cu 2 camere.

Iata cateva oferte publicate de Banca Carpatica:

Apartament 2 camere Giurgiu (foto)
Pret: 31900 euro
Camere: 2
Etaj: 1/4
Suprafata utila: 59 mp
Decomandat
Posibilitate plata in rate

Apartament 2 camere, Satu Mare

40 mp utili, str Ozana, nr.8, bloc 16, parter, ap. 1
Pret: 19000 euro

Apartament 2 camere Tg Mures
str. Pacii, nr. 72/B, jud. Mures
Pret: 27000 euro

Apartament 3 camere Dej

75,4 mp
Pret: 32500 euro
str Crângului nr 6, bloc M1, sc A, et VII, ap 21

Casa 2 camere
Com. Fratesti Sat Cetatea jud Giurgiu
Pret: 27500 euro

Teren 685 mp Pitesti
zona Gavana, tarlaua UP III, parcela 21A
Pret: 30000 euro

Executarile silite se vor face mai rapid – ATENTIE

Ministerul Justitiei a publicat pe site-ul institutiei un proiect de lege pentru modificarea Codului de procedura civila, care prevede ca executarile silite pot fi aprobate doar de executorul judecatoresc, fara a mai fi nevoie de o decizie judecatoreasca. In acest fel, procedurile de executare silita, derulate in principal de banci, se vor desfasura mai rapid. Ministerul Justitiei a motivat aceasta decizie prin faptul ca volumul de munca a instantelor de judecata este prea ridicat din cauza faptului ca exista „relativ multe” dosare de executare silita.

Expunere de motive la proiectul de lege pentru modificarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă:

„1. Motivul emiterii actului normativ

1.1. Situaţia actuală şi schimbările preconizate

Ca urmare a analizării opiniilor exprimate de judecătorii de la instanțele consultate de Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la efectul aplicării noului Cod de procedură civilă în materia executării silite, s-a constatat o creștere a volumului de activitate a instanțelor de executare, datorită numărului relativ mare de cereri de încuviințare a executării silite formulate în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.

S-a apreciat că pentru a elimina inconvenientul rezultat din această sporire a competenţei, se impune eliminarea etapei de încuviinţare a executării silite din competenţa instanţei şi atribuirea acestei sarcini executorului judecătoresc însuşi.

Controlul judecătoresc asupra încheierii prin care executorul judecătoresc încuviinţează executarea silită se exercită, în procedura propusă, pe calea contestaţiei la executare.

În cazul în care executorul respinge cererea de încuviinţare, încheierea poate fi contestată numai de creditor. Prin exercitarea acestui control judecătoresc pe calea contestaţiei la executare se apreciază că sunt înlăturate impedimentele de neconstituţionalitate care au fost reţinute în Decizia nr. 458/2009 a Curţii Constituţionale, constând în lipsa unei garanţii procesuale în favoarea debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului creditorului urmăritor şi a unui control real şi eficient al instanţei asupra executării silite.

Odată cu atribuirea cererii de încuviinţare a executării silite în competenţa executorului judecătoresc, se propune şi eliminarea formulei executorii din partea finală a încheierii de încuviinţare a executării silite [art.665 alin.(7) din noul Cod de procedură civilă].

Proiectul de lege publicat de Ministerul Justitiei:

LEGE pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic – Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 632, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
“(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute de art. 633, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.

2. La articolul 650, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
“(2) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.”

3. La articolul 652, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:
“(4) La cererea creditorului, instanţa de executare poate dispune, pentru motive temeinice, înlocuirea executorului judecătoresc cu alt executor judecătoresc indicat de către creditor şi continuarea executării silite de către noul executor judecătoresc. Dispoziţiile art. 653 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”

4. Articolul 664 se modifică și va avea următorul cuprins:
“Art. 664. Înregistrarea cererii de executare
De îndată ce primeşte cererea de executare, executorul judecătoresc va dispune înregistrarea acesteia şi deschiderea dosarului de executare.”

5. Articolul 665 se modifică și va avea următorul cuprins:
“Art. 665. Încuviinţarea executării silite
(1) În termen de maximum 7 zile de la înregistrarea cererii, executorul se pronunţă asupra încuviinţării ei printr-o încheiere, dată fără citarea părţilor.
(2) Încheierea va cuprinde, în afara menţiunilor prevăzute la art. 656 alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviinţat urmărirea, când s-a încuviinţat urmărirea silită a bunurilor debitorului, modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta, onorariul care se cuvine executorului şi modalitatea de plată a acestuia, alte cheltuieli de executare care trebuie avansate de creditor, cu menţiunea că suma datorată de debitor cu titlu de cheltuieli de executare se va determina ulterior, în condiţiile art. 669, precum şi autorizarea creditorului să treacă la executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.
(3) Încuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a încuviinţat executarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalităţile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviinţarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării. De asemenea, încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.
(4) Executorul judecătoresc poate respinge, prin încheiere motivată, cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:
1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare;
2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;
3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întruneşte toate condiţiile de formă cerute de lege;
4. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;
5. debitorul se bucură de imunitate de executare;
6. titlul executoriu cuprinde dispoziţii potrivnice care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
7. există alte impedimente prevăzute de lege.
(5) Încheierea prin care executorul judecătoresc încuviinţează cererea de executare silită este supusă numai contestaţiei la executare. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi contestată numai de către creditor.”

6. La articolul 679, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:

“(2) În cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, instanţa competentă va autoriza intrarea în locurile menţionate la alin. (1). Instanţa se pronunţă, de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea terţului care deţine bunul, prin încheiere executorie care nu este supusă niciunei căi de atac.”

7. La articolul 691, alineatele (3)-(6) se modifică și vor avea următorul cuprins:
„(3) Executorul judecătoresc soluţionează cererea de intervenţie prin încheiere, dată fără citarea părţilor, dispoziţiile art. 665 aplicându-se în mod corespunzător. Până la soluţionarea cererii de intervenţie, instanţa de executare, la cerere, poate suspenda eliberarea sau distribuirea de sume obţinute din valorificarea bunurilor debitorului. Instanţa poate obliga creditorul intervenient la plata unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 718 alin. (7) şi (8) se aplică în mod corespunzător.
(4) Dacă creditorii care au formulat cerere de intervenţie nu au titlu executoriu, executorul judecătoresc va convoca, de urgenţă şi în termen scurt, debitorul şi creditorii care nu au titlu executoriu, pentru recunoaşterea de către debitor a creanţelor, comunicând către debitor copii de pe cererile de intervenţie şi de pe documentele justificative.
(5) La termenul fixat de executorul judecătoresc, debitorul trebuie să declare dacă înţelege să recunoască, în tot sau în parte, creanţele pentru care a avut loc intervenţia. Dacă debitorul nu se înfăţişează, se consideră că recunoaşte toate creanţele reclamate prin cererile de intervenţie.
(6) Dacă debitorul contestă, în tot sau în parte, creanţele reclamate, creditorii intervenienţi ale căror creanţe au fost contestate au dreptul să solicite instanţei de executare, cu plata prealabilă a cauţiunii prevăzute la art. 718 alin. (2), să dispună executorului judecătoresc ca sumele reclamate să fie puse deoparte, dacă, în termen de 5 zile de la data când a avut loc convocarea prevăzută la alin. (4), aceştia vor face dovada că au introdus acţiune în justiţie în scopul obţinerii titlului executoriu. Până la expirarea acestui termen, eliberarea sau, după caz, distribuirea acestor sume, dacă este cazul, se suspendă de drept, iar după împlinirea termenului instanţa va decide asupra suspendării, în condiţiile alin. (3), până la soluţionarea litigiului printr-o hotărâre definitivă. În acest din urmă caz, aceste sume vor fi consemnate până la soluţionarea litigiului printr-o hotărâre definitivă, cu excepţia situaţiei în care ar fi pretinse de alţi creditori în rang util”.

8. Articolul 692 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 692. Înștiințarea creditorului urmăritor și a debitorului

(1) Executorul judecătoresc va comunica, de îndată, o copie de pe cererea de intervenţie şi de pe documentele justificative creditorului urmăritor, iar după soluţionarea cererii de intervenţie, şi o copie certificată de pe încheierea de încuviinţare a acesteia.
(2) Dacă cererea de intervenţie a fost încuviinţată, executorul judecătoresc îl va înştiinţa şi pe debitor, dispoziţiile art. 666 aplicându-se în mod corespunzător.”

9. La articolul 698, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
“(2) După încuviinţarea executării silite, executorul va comunica debitorului încheierea de încuviinţare a executării silite, precum şi o nouă somaţie, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută.”

10. La articolul 719, alineatul 8 se modifică și va avea următorul cuprins:
„(8) În situaţia prevăzută la alin. (7), instanţa va solicita actul care constată refuzul executorului judecătoresc de a primi ori de a înregistra cererea de executare silită, de a îndeplini un act de executare silită ori de a lua altă măsură prevăzută de lege.”

11. La articolul 731, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(2) În cazul în care există pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire, la solicitarea creditorului făcută în cuprinsul cererii de executare, prin încheierea de încuviinţare a executării se va dispune sechestrarea bunurilor urmăribile odată cu comunicarea somaţiei către debitor. În acest caz, se va face menţiunea corespunzătoare în chiar încheierea de încuviinţare a executării.”

12. La articolul 782, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(1) Poprirea se înfiinţează fără somaţie, în baza încheierii de încuviinţare a executării, prin adresă în care se va preciza şi titlul executoriu în temeiul căruia s-a înfiinţat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 780 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviinţare a executării. Despre măsura luată va fi înştiinţat şi debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înfiinţare a popririi, la care se vor atașa, în copie certificată, încheierea de încuviințare a executării și titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.”

13. Articolul 819 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 819. Înregistrarea cererii de urmărire
După înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va încuviința cererea de urmărire imobiliară, prin încheiere, dispozițiile art. 665 aplicându-se în mod corespunzător.”

14. Articolul 888 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 888. Executarea fără somație
La cererea creditorului, dacă se justifică o nevoie urgentă sau există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să ascundă, să distrugă ori să deterioreze bunurile ce trebuie predate, executorul judecătoresc va putea să dispună, prin încheierea de încuviințare a executării silite, ca executarea silită să se facă de îndată şi fără somaţie.”

15. La articolul 954, alineatele (1) și (3) se modifică și vor avea următorul cuprins:
“(1) Măsura sechestrului asigurător se aduce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor prezentului cod cu privire la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător, fără a mai cere vreo autorizare, ci numai să dispună înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de sechestru.”
“(3) Sechestrul asigurător înfiinţat asupra unui bun supus unor formalităţi de publicitate se va înscrie de îndată în cartea funciară, registrul comerţului, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sau în alte registre publice, după caz. Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra bunului respectiv.”

Sefa directiei juridice din Volksbank despre pierderea procesului colectiv cu clientii – explica

Diana Ciubotariu, directorul directiei juridice la Volksbank: “Intelegem ca in aceste vremuri dificile, oricine ar fi bucuros sa-si reduca ratele la banca, ba chiar sa nu mai plateasca nimic. Dar nu putem accepta astfel de actiuni si declaratii lipsite de scrupule si morala, ca oricine sa-si bata joc de imaginea si prestigiul unei banci de ale carei servicii au beneficiat si beneficiaza in continuare”.

“E frustrant ca ne gasim in aceasta situatie, atata vreme cat nu am cerut nimic in plus clientilor fata de ce au stiut in momentul semnarii contractului. Comisionul de risc a existat de la bun inceput in contractele de credit ale bancii, asadar clientii nu pot spune ca nu stiau de existenta si de valoarea acestuia”, adauga ea.

Avocatii au profitat insa de prevederilor OUG 50 din 2010, care a impus bancilor anumite tipuri de comisioane, cu anumite denumiri, printre care nu se regasea si comisionul de risc, astfel incat au interpretat ca acesta ar fi ilegal.

“Legea nu a spus ce se poate face cu comisioanele care aveau alta denumire: sa le schimbe denumirea sau sa le anuleze. Noi i-am schimbat denumirea in comision de administrare, clientilor li s-a comunicat acest lucru, le-am explicat ratiunea perceperii unui cost al riscului. Dar avocatii clientilor au exploatat acest fapt in favoarea lor, sustinand ca ar fi vorba de un comision ilegal”, explica jurista Volksbank.

Dar cum OUG 50 nu s-a mai putut aplica contractelor vechi, ci doar celor noi, avocatii au apelat la legea clauzelor abuzive pentru a exploata acest punct nevralgic, foarte popular, intrucat presupunea reducerea semnificativa a ratelor pentru clienti, in cadrul proceselor cu banca.

Dar pentru a declara abuziv acest comision de risc si a-l elimina din contractul de credit, cum s-a intamplat in ultimul caz, legea prevede ca trebuie indeplinite trei conditii, si anume ca un contract de credit sa fie standard, pentru toti clientii, sa creeze un dezechilibru semnificativ pentru client si sa fie cu rea credinta, adica introdus ulterior sau disproportionat de mare fata de serviciile platite.

 

“Unele instante pornesc de la premisa ca banca a fost de rea credinta, spunandu-se ca nu a fost negociat contractul, dar fara sa se intrebe daca clientul a dorit sau nu negocierea. Ni se cere sa facem o proba imposibil de realizat: daca clientul nu a cerut negocierea, nu ai cum sa negociezi un contract”, spune Diana Ciubotariu.

“Am avut clienti care au cerut divese modificari in contact, cazuri in care intr-adevar s-a negociat cu acestia. Dar cu cei care n-au ridicat niciun semn de intrebare, fiind interesati doar de cati bani primesc, ce negociere se poate face? De asemenea, unele instante apreciaza ca s-a introdus cu rea-credinta comisionul prin insusi faptul ca banca a inclus acest comision in contract, desi el a fost introdus de la bun inceput, a fost inclus in DAE, nu se poate spune ca nu s-a stiut de existenta lui. Din moment ce e in contact, cum poti spune ca nu ai stiut?”

Pot sa refinantez un credit daca sotul figureaza restantier la Biroul de Credit?

Intrebare de la un cititor: „Buna ziua,
Doresc sa imi refinantez 2 credite cu ipoteca, deoarece dobanda este mult prea mare la ele. Va mentionez ca nu am restante la ele si ma incadrez la refinantare din punct de vedere al veniturilor.

Problema mea este ca sotul meu a avut un descoperit de cont la ING si apare in Biroul de credit cu restanta la plata lunara a dobanzii. Din acest motiv nu mai pot sa fac refinantarea, desi am doit sa fac refinantarea doar cu venitul meu, fara a fi luat in considerare al sotului. Va rog sa-mi spuneti daca mai exista vreo banca unde nu se verifica sotul in biroul de credit. Va multumesc.”

Raspuns:

Toate bancile verifica baza de date a Biroului de Credit inainte de acordarea unui nou imprumut, pentru a vedea daca viitorul client sau sotul/sotia acestuia au datorii la alte credite, evaluandu-le astfel bonitatea si riscul de credit.

Desi unele banci refuza sa acorde credite celor inscrisi la Biroul de Credit, altele accepta, intrucat fiecare banca are propriile norme de evaluare a clientilor si evaluari diferite de risc, in functie de o serie de factori specifici fiecarei banci.

Asadar, solutia este sa apelati la mai multe banci in incercarea de a obtine creditul, pentru a o gasi pe cea care poate sa va aprobe imprumutul.

Cum ne pacalesc in continuare bancile pe clauze abuzive

Radu Ghetea, seful CEC Bank, este citat astfel intr-un comunicat al bancii transmis astazi: „oferim costuri mult mai avantajoase decat cele maximale prevazute de legislatie (la creditele pentru IMM-uri prin programul guvernamental de garantare a imprumuturilor pentru micile firme, derulat prin FNGCIMM).”

Costurile „mult mai avantajoase” la care se refera Radu Ghetea este dobanda de 2,5% pe an, plus ROBOR la trei luni, fata de dobanda maxima de 3,5% impusa de stat prin OUG 92/2013 privind programul de garantare a creditelor pentru IMM-uri.

Problema este ca CEC Bank aplica, pe langa dobanda de 2,5%, si un comision lunar, de 0,04%, perceput la valoarea creditului acordat pe o perioada de pana la 2 ani, comision ce poate parea mic la prima vedere, dar care majoreaza dobanda cu aproape 1 punct procentual.

Astfel, daca transformam acest comision in dobanda anuala, vedem ca, de fapt, „costul mult mai avantajos fata de cel maximal” este chiar foarte apropiat de cel maximal, adica 3,45% si nu 2,5%.

E greu de ghicit ce-i poate face pe bancheri sa fie in continuare necinstiti cu publicul si cu clientii lor, chiar si dupa toate cate s-au intamplat in perioada crizei, cand am vazut ca poate cea mai importanta lectie pe care o putem invata din aceasta perioda este tocmai aceea ca nu trebuie sa-i mintim nici pe clienti si nici bancherii nu trebuie sa se minta singuri.

Din simplul motiv ca toata lumea pierde: clientul nu-si va mai putea plati rata cand va descoperi ca de fapt costul este mai mare decat cel din reclama sau chiar din contractul de credit, iar banca va avea pierderi de pe urma nerambursarii imprumuturilor.

 

sursa Incont

Ce pot sa fac daca am fost raportat la Biroul de Credit fara sa fiu anuntat

Daca descoperiti, atunci cand aplicati pentru un nou credit, ca ati fost raportat la Biroul de Credit pentru datorii mici, aferente unor conturi sau carduri, de care nu stiati si fara sa fiti anuntati in prealabil de banca, luati legatura cu banca pentru rezolvarea problemei. O relatie corecta client-banca este in beneficiul tuturor, de aceea, chiar daca banca a procedat corect atunci cand v-a raportat, intrucat aveati datorii, situatia din Biroul de Credit se poate corecta.

 

1. Inainte de a fi raportati, clientii sunt contactati prin toate mijloacele disponibile (scrisoare, e-mail, telefonic, sms). Se genereaza notificarea scrisa cu privire la raportare cu cel putin 15 zile inainte.

2. Se solicita corectarea informatiilor in Biroul de Credit numai daca din cauza unor erori operationale sau daca informatiile raportate nu sunt conform realitatii.

 

Probleme cu banca? Faceti aici o reclamatie si noi va ajutam este sloganul BNR

Clauzele abuzive din contractele de credit, pe intelesul tuturor.Metode de lucru

Dupa comisionul de risc, o alta clauza din contractele de credit devenita celebra si apreciata de unii drept abuziva a fost dobanda de referinta variabila stabilita de banca, diferita de indicele de referinta Euribor, Libor sau Robor. Este cazul celor mai multe procese initiate impotriva BCR.

Ca si in cazul comisionului de risc, procesele au aparut si in acesta speta odata cu implementarea OUG 50 din 2010, prin care au fost interzise alte tipuri de dobanzi in afara celor stabilite dupa formula: marja fixa plus indicele de referinta Euribor, Libor sau Robor.

Bancile au facut atunci o mare greseala, care i-a infuriat, pe buna dreptate, pe clienti, si anume au schimbat propriile dobanzi variabile cu noile tipuri de dobanzi stabilite in lege, adica marja plus indicele de referinta Euribor, dar fara sa modifice costul total al creditelor, cu toate ca intre timp valoarea indicilor de referinta, in functie de care bancile isi calculau propriile dobanzi, scazusera puternic dupa criza. De exemplul, Euribor a scazut de la 4-5% inainte de criza la 0,5%-1% ulterior.

In acest context, in care clientii au descoperit ca bancile, in loc sa le scada dobanzile, conform evolutiei Euribor, dimpotriva, le-au mentinut sau chiar le-au majorat, din diverse motive, precum cresterea costului de finantare, rascoala publica si in justitie a fost fireasca si putea fi anticipata cu usurina de bancherii din banci si BNR. Daca ei ar fi avut atunci un gram in plus de intelepciune si unul in minus de aroganta, si ar fi apelat, de exemplu, la consultanti din afara sistemului inainte de a lua o decizie, probabil ca ar fi decis sa reduca nivelul dobanzilor cu scopul de a se intelege cu clientii si a evita procesele. Din pacate, n-au facut-o, iar acum trebuie sa traga ponoasele.

Un client a cerut sa se inlocuiasca dobanda de referinta cu Euribor

Un alt proces pe aceeasi tema a fost pierdut de clienti definitiv, tot la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Procesul a inceput la Tribunalul Valcea, clientii bancii cerand sa se inlocuiasca “dobanda de referinta variabila” a BCR, in jur de 10%, cu dobanda Euribor, de 0,5%, la care sa se adauge marja de 1,5%, astfel ca noua dobanda sa fie de 2%.

Este vorba de un credit la care dobanda era initial fixa pe un an, respectiv de 7,4%, iar ulterior variabila, stabilita de banca, respectiv 10%.

Iata ce spun judecatorii in motivarea deciziei in favoarea BCR: “Reclamanţii precizează că după expirarea perioadei de dobândă fixă au avut surpriza constatării unei dobânzi considerabil mai mari, fără ca pirita (banca) să prezinte în concret un calcul sau o altă formulă de calcul decât cea din contract, ajungându-se practic la o dobânda de 10%.

Faţă de această împrejurare, reclamanţii au comunicat băncii că nu înţeleg să achite decât dobânda Euribor, la care se adaugă marjele convenite, în condiţiile în care indicele de referinţă Euribor a scăzut la cca. 1%.

Având în vedere situaţia de fapt expusă mai sus, reclamanţii au înţeles să precizeze că nu solicită instanţei modificarea sau revocarea convenţiei, ci doar interpretarea unei clauze contractuale, şi anume a art. 5 cu privire la sintagma „dobânda de referinţă variabilă”, pe care banca o consideră ca dobânda de referinţă variabilă BCR, iar reclamanţii consideră că se referă la indicele Euribor.

Reclamanţii menţionează că, prin comparaţie, se observă că prin aplicarea indicelui Euribor, aceştia ar plăti mai puţin, iar potrivit dispoziţiilor art. 983 C. civ., acest indice devine aplicabil prin interpretare, principiu de altfel reluat şi de prevederile art. 1 alin. (2)) din Legea nr. 193/2000 (în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze comerciale, acestea se interpretează în favoarea consumatorului).”

Judecatorii: nu se poate confunda dobanda de referinta a BCR cu indicele Euribor

Tribunalul Valcea a respins insa cererea si a dat dreptate bancii, motivand ca aceasta a oferit mai multe tipuri de imprumuturi, dintre care clientii au avut de ales, fiind astfel constienti de conditiile creditului in privinta dobanzii, astfel ca nu se poate confunda dobanda variabila a bancii cu indicele Euribor:

Ce au spus judecatorii: “Din analiza comparativă a clauzelor din contracte şi a celor din anexele la contracte, adică din „Condiţiile generale”, se observă că pârâta a avut de oferit, pentru creditele în moneda euro, două produse bancare, şi anume credite cu dobândă variabilă stabilită în funcţie de o dobândă de referinţă SC B. SA (2.10 – a) şi credite cu dobândă variabilă stabilită în funcţie de indicele de referinţă E. (2.10 – b), aşa cum sunt identificate în Condiţiile generale.

În cazul contractelor din prezentul litigiu clauza contractuală prevede că dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR, la care s-au adăugat sau nu puncte procentuale.

Noţiunea de „dobândă de referinţă variabilă” trebuie raportată la cea de „dobândă (variabilă) de referinţă BCR” menţionată în anexa la contract – Condiţiile generale, iar nu la noţiunea de „dobândă variabilă stabilită în funcţie de indicele de referinţă Euribor”, concluzie care se impune şi prin comparaţia clauzelor cuprinse în contractele din litigiu şi cele ale contractului depus la fila 247 vol. II dosar.

Prin urmare, prin interpretarea coordonată a clauzelor contractuale, unele prin altele, instanţa a concluzionat că cele 6 contracte de credit semnate de reclamanţi au privit primul tip de produs bancar, şi anume cel prin care dobânda variabilă a fost stabilită în funcţie de dobânda de referinţă BCR, nefiind vorba despre o clauză îndoielnică, în sensul art. 983 C. civ.”

Decizia a fost confirmata si de Curtea de Apel Pitesti iar Inalta Curte de Casatie si Justitie a emis o decizie definitiva in favoarea bancii.

Cum motiveaza Inalta Curte de Casatie si Justitie decizia in favoarea BCR: este mai mult decât evident că nu există identitate între dobânda de referinţă BCR şi indicele de referinţă Libor/Euribor

Motivatia Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care a dat dreptate BCR in privinta dobanzii de referinta:

„În contractele de credit se precizează expres formula de calcul a dobânzii creditului, fiind dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR, la care se adaugă o marjă procentuală de 0 până la 2%. Pe de altă parte prin art. 2.10 – a şi 2.10 – b din condiţiile generale de creditare este atestată în mod clar existenţa a două produse de creditare, fiind mai mult decât evident că nu există identitate între dobânda de referinţă SC B. SA şi indicele de referinţă Libor/Euribor.

Prin urmare, prin interpretarea coordonată a clauzelor contractuale, unele prin altele, se constată că, contractele de credit au privit dobânda variabilă stabilită în funcţie de dobânda de referinţă BCR, nefiind vorba despre o clauză îndoielnică, în sensul art. 983 C. civ.”

Trebuie mentionat ca in acest proces judecatorii nu au dezbatut daca aceasta dobanda este abuziva sau nu, ci doar cererea clientilor de substituire a celor doua tipuri de dobanzi.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a dezbatut, insa, intr-un alt dosar, si daca dobanda BCR este sau nu abuziva, in urmatorul caz.

Inalta Curte de Justitie si Casatie a dezbatut si daca dobanda BCR este abuziva sau nu

Procesul s-a deschis la Tribunalul Neamt. Este vorba de un credit imobiliar de 176.300 de euro cu o dobanda fixa initiala de 7,4% in primul an si variabila ulterior, formata din dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile BCR, la care se adauga 1,5 puncte. Dobanda Anuala Efectiva (DAE) la data semnarii contractului a fost de 8,7% pe an.

Mai intai, Tribunalul da dreptate BCR…

Clientul bancii a cerut instantei sa constate ca dobada variabila a fost abuziva, fiindca a majorata nejustificat ulterior, insa cererea a fost respinsa de tribunal din urmatoarele motive:

“Potrivit dispoziţiilor art. 2.16 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, este considerată clauză abuzivă, clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorilor şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Or, în cauză nu se poate aprecia că reclamantul a fost în imposibilitate de a negocia clauzele cu privire la dobânda aplicabilă creditului contractat.
Reclamantul a optat pentru acest credit deşi în oferta băncii se regăseau şi alte tipuri de credite cu condiţii diferite în ceea ce priveşte dobânda.

Deşi condiţiile creditării pentru produsul acceptat de reclamant erau prestabilite de bancă, reclamantul a avut cunoştinţă de clauzele contractului, dovadă şi faptul că a optat pentru o dobândă fixă în primul an de rambursare şi variabilă ulterior, contractul propus de pârâtă fiind adus la cunoştinţa reclamantului, conform dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 193/2000.

În ceea ce priveşte formula după care se calculează variaţia dobânzii, instanţa a constatat că au fost respectate dispoziţiile prevăzute de art. 9 lit. g) pct. 3 din O.G. nr. 21/1992 care stabilesc că această formulă trebuie indicată în mod expres în contract, iar la art. 4.2 şi art. 4.3 din anexa la contract, s-a stabilit că pe parcursul derulării creditului, nivelul dobânzii curente variabile se modifică în funcţie de evoluţia dobânzii variabile de referinţă B.C.R./indicelui de referinţă LIBOR/EURIBOR/BUBOR, dobânda rezultată aplicându-se la soldul creditului existent la data modificării.
În consecinţă, condiţiile în care survine modificarea ratei dobânzii au fost indicate în mod expres în anexa ce face parte integrantă din contract.”

…dar Curtea de Apel Bacau a fost de partea clientilor, inlocuind dobanda de referinta cu indicele Euribor

Clientul a contestat decizia la Curtea de Apel Bacau, aceasta instanta admitandu-i apelul iar hotararea primei instante a fost modificata in parte. Aceasta instanta a constatat ca dobanda de referinta a BCR este nula si a inlocuit-o cu indicele Euribor si marja fixa de 1,5%, asadar in jur de 2%, iar banca a fost obligata sa restituie clientului diferenta de dobanda de pana la 7% incasata pana in acel moment.

De ce a considerat instanta ca dobanda BCR este abuziva: pentru ca nu exista o definitie a dobanzii de referinta, iar componentele din care se compun acestea sunt neclare, ambigue

Iata de ce a considerat aceasta instanta dobanda ca fiind abuziva:

“In privinţa art. 5 şi art. 6 din contractul bancar că nu se specifică în condiţiile generale că în dobânda variabilă sunt incluse costurile de lichiditate ori cele aferente rezervei minime obligatorii, iar pe de altă parte nu se foloseşte conjuncţia „şi” care să arate că, aşa cum se susţine în apel de către intimată, dobânda va conţine atât indicele EURIBOR, cât şi costurile de lichiditate ori cele cu rezerva minimă obligatorie, iar în condiţiile generale de creditare (care completează contractul de credit) nu există o definiţie a dobânzii variabile de referinţă, astfel cum aceasta este prezentată de intimată cu ocazia litigiului.

S-a reţinut că apelantului nu i-au fost aduse la cunoştinţă la momentul încheierii contractului elementele din care era compusă dobânda variabilă de referinţă, ori că cel puţin lipsa conjuncţiei „şi” din cuprinsul art. 4.2 din condiţiile generale nu poate duce rezonabil la concluzia că împrumutatul a ştiut sau ar fi trebuit să ştie din ce este compusă dobânda la care s-a angajat, clauzele cuprinse în art. 5 din contractul de credit şi cele din art. 4.2 din condiţiile generale de creditare fiind cel puţin neclare, dacă nu chiar ambigue, în ce priveşte componenţa dobânzii de referinţă variabile.

„În această situaţie devin aplicabile regulile de interpretare actus non potest operari ultra intentionem agentos”

Judecatori: „Împrumutatul nu ştia şi nici nu putea şti în mod rezonabil decât faptul că dobânda curentă este variabilă în funcţie de indicele EURIBOR, LIBOR sau BUBOR, dar nu putea şti şi că aceasta ar cuprinde şi alte elemente nespecificate clar în contract.

În această situaţie devin aplicabile regulile de interpretare actus non potest operari ultra intentionem agentos, conform căreia obligaţia împrumutatului nu poate cuprinde decât ceea ce se poate presupune rezonabil că a acceptat la momentul încheierii contractului, adică indicele EURIBOR şi dobânda fixă de 1,5 procente, indiferent de folosirea termenului general de „evoluţia dobânzii variabile de referinţă B.C.R.”, confuzie creată şi de faptul că ambele dobânzi sunt variabile (atât cea curentă cât şi cea de referinţă) şi ambele sunt stabilite de B.C.R. şi afişate la sediile acesteia.

Aceasta cu atât mai mult cu cât deşi nu exista o prevedere expresă la momentul semnării contractului care să oblige banca să arate nivelul maxim până la care poate fi majorată, aceasta nu însemnă că banca nu ar fi putut majora acest nivel peste un anumit nivel maxim la care s-ar fi aşteptat în mod rezonabil împrumutatul atât timp cât la data semnării contractului erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 296/2004 privind Codul consumatorului care consideră abuzivă, având deci o cauză ilicită, orice clauză care creează dezechilibru financiar semnificativ în cazul contractelor preformulate.

Judecatori: banca nu poate invoca profitul pe care trebuie sa-l obtina din credit, daca acesta este ilicit

S-a mai reţinut, de catre judecatori, că banca nu poate invoca în avantajul său legat de profitul pe care ar fi trebuit să-l obţină decât convenţia şi garanţia pentru care a semnat împrumutatul şi, nicidecum gestiunea propriului patrimoniu, influenţele economice externe, etc., deoarece profitul trebuie să fie întotdeauna licit, iar câştigul nu poate avea la bază decât legea.

S-a stabilit totodată, că nu poate fi primită apărarea intimatei (BCR), reţinută de prima instanţă, potrivit căreia clauzele au fost negociate, întrucât reclamantul a avuta de ales între mai multe oferte.

Poziţia băncii impunea redactarea clară a clauzelor contractuale, aceasta acţionând în calitate de profesionist, iar ambiguitatea clauzelor contractuale, lipsa definiţiei dobânzii variabile de referinţă ori diferenţele dintre clauzele privind aceiaşi termeni după cum aceştia sunt redactaţi în contractul de credit propriu-zis sau în condiţiile generale de creditare pot primi şi interpretarea că s-a dorit de către intimată încheierea a cât mai multe contracte de credite în detrimentul concurenţei, promiţând oferte avantajoase clienţilor ce doreau să se împrumute, însă care ulterior pot fi interpretate ambiguu şi unilateral în detrimentul celor împrumutaţi, putându-se deduce rezonabil că aceştia nu ar mai fi contractat dacă ar fi avut în cunoştinţă întinderea reală maximă şi posibilă (prin aplicare de majorări) a obligaţiei de plată a dobânzii.

În acest sens se observă că banca îşi întemeiază comportamentul şi raportează buna sa credinţă la prevederile art. 1) din Lista privind Anexa la Legea nr. 193/2000, însă nici aceste susţineri nu pot fi primite, din moment ce pentru a fi aplicabil textul de lege sunt necesare două condiţii cumulative, anume să existe o motivaţie întemeiată şi clientul – împrumutat să poată rezilia contractul, ambele condiţii lipsind din speţa de faţă; în ce priveşte prima condiţie, nu se explică de către intimată faptul că indicele EURIBOR a suferit fluctuaţii, dar dobânda a suferit numai majorări, dar nu şi atenuări a acesteia în funcţie de condiţiile de piaţă, transformând cuvântul variabil în termenii de creştere invariabilă a dobânzii, iar în ce priveşte cea de-a doua condiţie se observă că această condiţie este interpretată de intimată în sens strict formal, anume acela ca o parte să poată cere rezilierea uni contract de împrumut, făcând abstracţie de interpretarea după scopul avut în vedere de către legiuitor, anume posibilitatea efectivă, de altfel rezultată din lege, ca împrumutatul să poată returna împrumutul său băncii creditoare, adică să dispună de lichidităţile necesare rambursării restului de credit.”

Ce a sustinut BCR in apararea sa

BCR a facut recurs la Inalta Curte de Casatie, pe care l-a motivat astfel:

“În mod greşit instanţa de apel a intervenit în mecanismul contractual şi a modificat modul de calcul al dobânzii, chiar în lipsa unei cereri exprese în acest sens din partea intimatului – reclamant.

Nici dispoziţiile comunitare, nici legislaţia naţională nu permit instanţei ingerinţe în determinarea preţului contractului, în acest sens, prin preluarea dispoziţiilor art. 4 paragraful 1 al Directivei nr. 93/13/CEE, pe calea Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, legiuitorul român reglementând la rândul său excluderea clauzelor privind preţul contractului de la controlul de excesivitate prin art. 4 alin. (6).

Or, clauzele referitoare la dobândă sunt elemente ce determină costul total al creditului, conform art. 3 lit. g) şi i) din Directiva nr. 2008/48 şi acest cost împreună cu marja de profit a băncii, formează preţul contractului de credit, componenta esenţială a obiectului contractului de credit, de consum.

În mod greşit instanţa de apel a reţinut faptul că, în speţă contractul de credit nu a fost încheiat cu respectarea tuturor exigenţelor impuse de actele normative aplicabile referitoare la informarea consumatorului cu privire la dobânda aplicabilă.

Sub acest aspect a arătat că instanţa de apel trebuia să aibă în vedere că dispoziţiile la care părţile contractuale s-au raportat sunt cuprinse în legislaţia civilă, financiar – bancară şi cea privind protecţia consumatorului.

În acest sens, prin art. 1 din Legea nr. 193/2000 se trasează două obligaţii ce incumbă comercianţilor şi implicit băncii în contractarea cu consumatorii, respectiv: obligaţia pozitivă de transparenţă şi cea negativă de a nu stipula clauze abuzive.

Or, în cazul primei obligaţii reclamantul nu a invocat niciodată neînţelegerea contractului din această perspectivă legală, după cum nici faptul că nu ar fi negociat contractul.

Art.5 din contract stipulează că dobânda curentă este variabilă în funcţie de dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediul băncii şi se calculează în funcţie de costul resurselor de creditare ale băncii, incluzând ca element atât indicele de referinţă Euribor/ Libor, costul cu rezerva minimă obligatorie şi costurile de lichiditate şi nu se confundă cu dobânda variabilă în funcţie de indicele de referinţă Euribor sau Libor.

Cum a motivat Inalta Curte de Casatie faptul ca dobanda de referinta a BCR nu este abuziva

Inalta Curte de Casatie a gasit recursul BCR ca fiind fondat si a dat dreptate bancii, motivand astfel:

„Astfel, nici prin acţiunea introductivă nici prin cererea de apel reclamantul nu a solicitat stabilirea de către instanţa de judecată a unei dobânzi convenţionale după formula Euribor + 1,5 %, fiind astfel încălcat principiul disponibilităţii din perspectiva cerinţei ca instanţa de judecată să se pronunţe numai asupra ceea ce s-a cerut, or potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. judecătorii sunt ţinuţi a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

În cauză, stabilirea caracterului abuziv al unor clauze contractuale trebuia făcută în limitele cererii reclamantului.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală este abuzivă dacă sunt neîndeplinite cumulativ următoarele condiţii: lipsa negocierii directe şi dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei – credinţe.

În cauză, reclamantul nu a susţinut că nu ar fi negociat clauzele contractului şi nu ar fi fost informat, iar prin perfectarea unui contract cu dobândă în raport de dobânda de referinţă variabilă a B.C.R. – 8,7 la care s-a adăugat marja de 1,5 puncte procentuale reclamantul şi-a asumat riscul majorării dobânzii iniţiale în funcţie de costul resurselor de creditare ale băncii, semnând Convenţia de credit şi Condiţiile Speciale fără a rezulta din poziţia părţii că acordul acestuia a vizat o dobândă Euribor + 1,5 %.

Dobânda de referinţă variabilă nu este sinonimă şi nu se confundă cu indicele de referinţă Euribor pentru credite în euro şi Libor pentru credite în dolari SUA, or pct. 5 din contractul de credit prevede că dobânda curentă este variabilă în funcţie de „dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediul băncii, iar distincţia este evidentă potrivit Condiţiilor generale de creditare – Anexă la contract, instanţa de judecată prin soluţia pronunţată nesocotind chiar conţinutul contractului prin aplicarea greşită a normelor de interpretare a contractelor prevăzute de Codul civil în art. 973, art. 966, art. 970 şi art. 984.

Cât priveşte dezechilibrul semnificativ instanţa de apel trebuia să aibă în vedere obiectul contractului care îl constituie acordarea unei sume de bani pentru o anumită perioadă de timp în schimbul preţului, care în cauză este format din dobândă şi comision.

Pe de altă parte, clauzele referitoare la dobândă sunt elemente care determină costul total al creditului şi împreună cu marja de profit a băncii formează preţul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu pot privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil – aşa cum rezultă în cauză în acest sens fiind dispoziţiile Legii nr. 193/2000 [art. 4 alin. (6)] care au transpus Directiva nr. 93/13/CEE.”

BCR pierde si la Inalta Curte pe Clauze Abuzive

Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis definitiv si irevocabil ca o clienta BCR din judetul Mures va plati o dobanda la credit formata din Euribor plus o marja de doar 1,5%. Decizia Inaltei Curti se adauga altor decizii definitive si irevocabile favorabile clientilor, pronuntate de alte instante din tara.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul BCR formulat intr-un proces demarat in 2010 de o clienta din Judetul Mures. In consecinta, pentru doua credite aflate in derulare, respectiva clienta va plati o rata a dobanzii calculata dupa formula Euribor + 1,5%.

Aceasta este prima decizie definitiva si irevocabila, favorabila clientilor, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) pe marginea acestei spete. In tara, insa, instantele s-au pronuntat in mai multe randuri definitiv si irevocabil in favoarea clientilor pe aceasta tema.

Modificarea dobanzii – adusa de OUG 50/2010

Procesul a fost demarat de clienta bancii la Tribunalul Mures in 2010. Aceasta a solicitat, in baza OUG 50/2010, stabilirea ratei dobanzii in functie de Euribor, la care sa se adauge marja fixa stabilita prin contractul initial, respectiv 1,5%.

Practic, banca ar fi trebuit sa inlocuiasca dobanda de referinta interna, utilizata pana la acel moment si stabilita fara o formula clara, cu indicele Euribor.

“Prin prevederile art. 37 lit. a al OUG 50/2010, legiuitorul vine si impune un mod transparent de calcul a dobanzii variabile. Astfel, in conformitate cu prevederile ordonantei, dobanda va avea o componenta variabila – indicele Euribior, si o componenta fixa – marja bancii”, se arata in sustinerea clientei.

Clienta nu a semnat actul aditional propus de BCR odata cu adoptarea OUG 50. La momentul respectiv, banca a oferit clientilor posibilitatea de a obtine stabilirea dobanzii in functie de Euribor, insa cu o marja mult peste nivelul indicat in contractul semnat initial.

Pe langa modificarea dobanzii, clienta a solicitat si eliminarea comisioanelor de rambursare anticipata, conform noilor prevederi legale.

BCR a invocat incalcarea liberei concurente

In apararea sa, BCR a argumentat ca solicitarea clientei reprezinta de fapt o modificare a pretului contractului de credit, respectiv a nivelului dobanzii comerciale percepute.

Banca a precizat ca solicitarea nu are temei legal iar o eventuala admitere ar fi de natura sa afecteze “echilibrul contractului in ceea ce are esential: pretul/costul total al creditului, si ar reprezenta, la nivel de principiu, incalcarea liberei concurente pe piata serviciilor financiar bancare”.

Tribunalul Mures a dat dreptate bancii si a respins ca nefondata actiunea formulata de clienta. Aceasta a mers insa la Curtea de Apel Targu Mures, unde a facut recurs solicitand rejudecarea spetei.

300 de clienti nemultumiti ai BCR ameninta cu greva bancara – CLAUZE ABUZIVE

Intr-o scrisoare trimisa parlamentarilor, peste 300 de clienti ai BCR protestează, printre altele, fata de imixtiunea bancherilor in procesul de elaborare a modificarilor la Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte si cer o ancheta in Parlament si o comisie care sa apere interesele debitorilor. Mai mult, acestia ameninta ca vor plati ratele la credite cu intarziere.

327 de clienti ai Bancii Comerciale Romane, care se consideră abuzati de institutia de credit, cer parlamentarilor sa ia atitudine in problema contractelor de credit.

Acestia reclama activitatea de lobby a bancherilor, care a dus la modificarea unor legi importante pentru clienti precum OUG 50/2010 si, mai nou, la amanarea modificarilor la Legea 193/2000, care ar permite eliminarea clauzelor dovedite ca fiind abuzive din toate contractele similare, la o actiune in instanta initiata de ANPC sau de o Asociatie de consumatori.

SURSA PRO TV

Dosare impotriva Volksbank la ICCJ pe clauze abuzive – calendar

05 Martie 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=137100000000014449&pg=3&cauta=

11 Martie 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=21200000000153930&pg=3&cauta=

13 Martie 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=11800000000070996&pg=2&cauta=

18 Martie 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000440146&pg=4&cauta=volksbank

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000485044&pg=4&cauta

19 Martie 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=6300000000116906

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=11800000000070995&pg=2&cauta=

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000461511&pg=4&cauta

20 Martie 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=9900000000094479&pg=4&cauta=volksbank

26 Martie 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000370208&pg=1&cauta=

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000455220&pg=4&cauta=volksbank

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=6300000000137870&pg=4&cauta=volksbank

27 Martie 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=200000000298776&pg=4&cauta=volksbank

28 Martie 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000425861&pg=4&cauta

APRILIE 2014

01 Aprilie 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=11800000000092908&pg=4&cauta=volksbank

08 Aprilie 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000495318&pg=4&cauta=volksbank

09 Aprilie 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000424659&pg=4&cauta=volksbank

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000459037&pg=4&cauta

11 Aprilie 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=9000000000049429&pg=4&cauta=volksbank

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=100000000284128&pg=4&cauta=volksbank

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=9900000000073877&pg=4&cauta=volksbank

MAI 2014

06 Mai 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=9900000000073877&pg=4&cauta=volksbank

07 Mai 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=11800000000092907&pg=3&cauta=volksbank

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000443105&pg=3&cauta=volksbank

08 Mai 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000427255&pg=3&cauta=volksbank

13 Mai 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=100000000284721&pg=3&cauta=volksbank

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=4500000000018823&pg=3&cauta=volksbank

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=32000000000056866&pg=2&cauta=volksbank

14 Mai 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000422566&pg=3&cauta=volksbank

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=9900000000092727&pg=3&cauta=volksbank

15 Mai 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000449180&pg=2&cauta=volksbank

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=9900000000093058&pg=3&cauta=volksbank

16 Mai 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=9900000000086290&pg=3&cauta=volksbank

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000491294&pg=3&cauta=volksbank

27 Mai 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=100000000286363&pg=2&cauta=volksbank

30 Mai 2014

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000424658&pg=2&cauta=volksbank

Cum isi “ajuta” Spiru Haret fostii studenti cu diplomele de licenta neeliberate

Scandalul dintre Universitatea Spiru Haret (USH) si Ministerul Educatiei (MECTS) este departe de a fi pe sfarsite. In timp ce se arunca pisica de la unul la altul singurii care au cu adevarat de suferit sunt fostii absolventi (promotiile 2008, 2009 si 2010) ai acestei prestigioase universitati Spiru care a functionat si functioneaza sub stricta supraveghere a Ministerului Educatie Cercetarii Tineretului si Sportului

In timp ce din raspunsul de mai sus reiese ca Universitatea Spiru  duce “lupte inversunate” cu Ministerul Educatie pentru eliberarea si reconosterea diplomelor promotiilor cu probleme realitatea este cu totul alta:  Universitatea incearca doar sa-si apere imaginea si prestigiul grav sifonate de acest scandal in timp ce personalul administrativ al sau indruma “in secret” fostii absolvent sa dea in judecata Universitatea si Ministerul fluturandu-le prin fata hotarari castigate ale societatilor de avocatura specializate in acest caz, hotarari ce sunt prezentate ca fiind ultima si singura sansa in vederea eliberarii si recunoasterii diplomelor

STUDENTII SPIRU HARET PROMOTIILE 2010, 2011 NU ISI VOR PRIMI DIPLOMELE DE LICENTA

Un absolvent(Irimia I.) al Universitatii Spiru Haret, Facultatea de Litere promotia 2010, absolvent al cursurilor la zi, in momentul in care a mers sa isi ridice diploma a fost intampinat de un anunt afisat pe usa de la biroul de eliberari  pe care scria ca diplomele nu se elibereaza pentru ca nu exista tipizate de la MECTS.

 

Acest mesaj a venit pe adresa noastra avocat@coltuc.ro si apartine domnului sus mentionat

 

Ce se intampla cu diplomele Spiru Haret si modalitati de recunoastere si eliberare in 2014

Universitatea Spiru Haret  – Ce se intampla cu diplomele si modalitati de recunoastere si eliberare.

Poate cel mai important lucru la aceasta dezbatere consideram ca este rezonanta si impactul atat mediatic dar si individual provocat la nivel national de univ. Spiru Haret. Subiectul este de asemenea de o importanta majora, tinand cont ca prin nerecunoasterea sau neeliberarea diplomelor de licenta, o buna parte din studentii Spiru au fost vatamati in interesele proprii, fie ca a fost vorba despre o crestere salariala, o ierarhizare sau continuare a studiilor post universitare.

Raspunsul Ministrului  Educaţiei, Ecaterina Andronescu,care a anunţat, că toate diplomele de la Universitatea “Spiru Haret”, indiferent de programul sau forma de învăţământ urmată, rămân valabile până la clarificarea totală a situaţiei de la instituţia de învăţământ superior, vine ca o surpriza pentru toti cei care asteptau un raspuns ferm din partea ministrului si in niciun  caz o amanare a situatiei  déjà perpetuate.

Ministrul Educatiei a precizat, într-o declaraţie de presă, că printr-un act normativ va fi  cu siguranta remediata situaţia individuală a absolvenţilor de la Universitatea “Spiru Haret” care necesită o asa zisa revalidarea a diplomelor. Aceasta revalidare pentru ca toata lumea sa o intelega si sa o perceapa la nivelul si importanta ei, inseamna un nou examen pe care ar trebui sa il sustina acesti absolventi care nu au nicio vina ca au sustinut un examen de licenta trunchiat.

Toate diplomele obţinute în cadrul prevăzut de lege, respectiv al programelor şi formelor de studii, autorizate sau acreditate, sunt valabile, iar absolvenţii nu vor susţine nicio probă de validare”, a declarat ministrul Educaţiei.

Partea cea mai buna, pentru studentii acestei institutii este ca cei care vor sa li se recunoasca studiile si se considera vatamati de catre  Ministerul Educatiei, care si-a pus de asemenea antetul pe diplome, dar si ale Universitatii, care a organizat programele de studiu, pot da in judecata atat Universitatea Spiru Haret dar si Ministerul Invatamantului, pentru rezolvarea situatiei.

De altfel in ultima perioada au aparut tot mai multe grupuri de studenti USH care s-au unit tocmai pentru castigarea drepturilor lor.  Ministerul Educatiei recunoaste diplomele absolventilor inmatriculati in anul I in perioada 2005-2008 insa acesti studenti nu au inca eliberate aceste diplome.La nivel de interese, studentii au fost prinsi intre cele doua institutii, a ministerului cat si a universitatii.Cele doua institutii isi paseaza reciproc vina, iar singua solutie pe care o are absolventul este chemarea in judecata.”USH spune ca, desi Ministerul recunoaste aceste diplome, nu a eliberat tipizatele necesare  iar Ministerul spune ca a trimis aceste tipizate”. Dupa cum am precizat si mai sus, fiecare si-a propus ca la terminarea facultatii fie sa se angajeze intr-un loc mai bun, fie sa promoveze in scara ierarhica sau sa-si continuie studiile  postuniversitare. Prin acest deficit sa-l numim de diplome, Spiru Haret a intervenit impreuna cu Ministerul Invatamantului in sfera relatiilor sociale referitoare atat la increderea in institutia de drept a statului dar si cea a invatamantului particular, fiindca, exista persoane care au fost chiar concediate pe motivul ca au fost urcate pe scara ierarhica, iar postul de unde au plecat s-a desfiintat, insa prin nerecunoasterea acestor diplome angajatorii, atat cei din sistemul privat cat si cei din sistemul de stat au aplicat legea dupa ureche eliberandu-i din functie pe cei ce au avut diplomele eliberate de aceasta unitate de invatamant superios. “Daca exista o oarecare problema la locul de munca, se poate  depune plangere pe de-o parte la Spiru Haret, sa  elibereze diploma, si pe de alta parte la Minister, sa fie recunoscute diploma. Daca nu se  vor recunoaste aceste diplome, pe mai departe dupa ce se parcurge aceasta procedura prealabila se  introduce o cerere de chemare in judecata la instanta competenta , asta fiind  singura sansa a studentilor.

 

sursa

Mediafax

Legea nr. 61/1991 republicata 2014 – VEZI TEXTUL ACTUALIZAT

Art. 1. – Pentru asigurarea climatului de ordine si liniste publica necesar desfasurarii normale a activitatii economice si social-culturale si promovarea unor relatii civilizate in viata cotidiana, cetatenii sunt obligati sa aiba un comportament civic, moral si responsabil, in spiritul legilor tarii si al normelor de convietuire sociala.

 

 

Art. 2. – Constituie contraventie savarsirea oricareia dintre urmatoarele fapte, daca nu sunt comise in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni:
1) savarsirea in public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenintari cu acte de violenta impotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea si linistea publica sau sa provoace indignarea cetatenilor ori sa lezeze demnitatea si onoarea acestora sau a institutiilor publice;
2) constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, in scopul de a savarsi actiuni ilicite, contrare ordinii si linistii publice si normelor de convietuire sociala, precum si actele de incurajare sau sprijinire, sub orice forma, a unor astfel de grupuri de persoane, care incita la dezordine sociala;
3) apelarea, in mod repetat, la mila publicului, de catre o persoana apta de munca, precum si determinarea unei persoane la savarsirea unor astfel de fapte;
4) aruncarea asupra unei persoane, constructii sau asupra unui mijloc de transport cu obiecte de orice fel, cu substante inflamante, iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, corosive sau care murdaresc, daca nu s-au produs vatamari ale integritatii corporale sau sanatatii, ori pagube materiale;
5) organizarea, ingaduirea sau participarea la jocuri de noroc – altele decat cele autorizate potrivit legii – de natura sa lezeze bunele moravuri;
6) atragerea de persoane, sub orice forma, savarsita in localuri, parcuri, pe strazi sau in alte locuri publice in vederea practicarii de raporturi sexuale cu acestea spre a obtine foloase materiale, precum si indemnul sau determinarea, in acelasi scop, a unei persoane la savarsirea unor astfel de fapte;
7) acceptarea sau tolerarea practicarii faptelor prevazute la pct. 6) in hoteluri, moteluri, campinguri, baruri, restaurante, cluburi, pensiuni, discoteci sau in anexele acestora de catre patronii sau administratorii ori conducatorii localurilor respective;
8) comercializarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor, arcurilor pentru tir, pescuit sau vanatoare in alte locuri decat in magazinele autorizate sa efectueze operatiuni cu arme de foc si munitii;
9) vanzarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor, arcurilor pentru tir, pescuit sau vanatoare persoanelor care nu au implinit varsta de 18 ani, persoanelor care au savarsit acte de violenta mentionate in cazierul judiciar, precum si persoanelor care sufera de boli neuropsihice mentionate in certificatul de sanatate eliberat de policlinica teritoriala;
10) netinerea evidentei de catre magazinele autorizate a cumparatorilor armelor prevazute la pct. 8) in registre speciale, vizate de organele de politie, in care vor fi mentionate datele de stare civila, domiciliul, seria si numarul actului de identitate ale cumparatorului, numarul cazierului judiciar, numarul certificatului de sanatate neuropsihica, cu denumirea policlinicii teritoriale, precum si caracteristicile armei vandute. Daca cumparatorul este titular al unui permis de arma, este scutit de obligatia de a prezenta cazierul judiciar si certificatul de sanatate neuropsihica, iar daca cumparatorul este titular al unui permis de conducere, acesta este obligat sa prezinte numai cazierul judiciar;
11) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni in caz de pericol ori a organelor de mentinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, dupa caz, prin solicitarea interventiei la fata locului, fara motiv intemeiat;
12) intreruperea curentului electric sau stingerea, fara drept, a lampilor ce servesc la iluminatul public pe strazi, in parcuri, sali de spectacol sau in alte locuri publice;
13) patrunderea, cu incalcarea normelor legale de acces, in sediile autoritatilor publice centrale si locale, institutiilor publice, institutiilor de invatamant si spatiilor apartinand acestora, indiferent de destinatia lor, regiilor autonome, societatilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, partidelor sau altor formatiuni politice, organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale, ambasadelor si reprezentantelor altor state ori ale organizatiilor internationale de pe teritoriul Romaniei, precum si ocuparea fara drept a terenurilor apartinand ambasadelor si reprezentantelor sau a terenurilor situate in perimetrul acestora ori refuzul de a le parasi la cererea organelor de ordine;
14) scrierea sau desenarea, fara drept, pe peretii cladirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosinta comuna aflate in locuri publice, deteriorarea prin orice mijloc a acestora, precum si dezlipirea sau distrugerea, fara drept, a reclamelor, anunturilor si afiselor legal expuse in locuri anume destinate;
15) nerespectarea masurilor de ordine sau a regulilor stabilite pentru buna desfasurare a manifestarilor cultural-sportive;
16) deteriorarea, ridicarea sau mutarea, fara drept, a semnelor sau indicatoarelor de orientare turistica si rutiera ori a celor care semnaleaza existenta unui pericol pentru viata persoanelor;
17) lasarea in libertate ori fara supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri;
18) refuzul consumatorului de a parasi un local public in care se consuma bauturi alcoolice, dupa ora de inchidere sau la cererea indreptatita a unui salariat al localului;
19) servirea consumatorilor cu bauturi alcoolice in localurile publice si in afara acestora, in zilele si la orele cand, potrivit dispozitiilor legale, acestea sunt inchise sau este interzisa desfacerea bauturilor alcoolice ori dupa ora de inchidere stabilita prin autorizatia de functionare;
20) servirea cu bauturi alcoolice in localuri publice si in afara acestora pe timpul desfasurarii adunarilor publice, grevelor, manifestarilor sportive sau altor asemenea intruniri publice, in imediata apropiere, precum si consumul de bauturi alcoolice in astfel de conditii de catre participanti;
21) desfacerea, comercializarea si consumul bauturilor alcoolice in locurile publice, la intrarea in curtile si in interioarele lor, cum {{sunt:}} spitale si alte unitati sanitare, centre de plasament al minorilor, unitati si institutii de invatamant si educatie, lacasuri de cult si institutii religioase aferente cultelor care interzic consumul bauturilor alcoolice in practicarea religiei respective, pe trotuarele sau aleile de acces ale acestora;
22) servirea cu bauturi alcoolice, in localurile publice, a consumatorilor aflati in vadita stare de ebrietate, precum si a minorilor;
23) consumul de bauturi alcoolice in urmatoarele locuri {{publice:}} drumuri publice, parcuri, stadioane si terenuri sportive, institutii culturale, sali de spectacole, institutii sau unitati economice, toate mijloacele de transport in comun, autogari, gari si aeroporturi, de stat si private, sau alte locuri prevazute de lege. In incinta acestor locuri publice se pot consuma bauturi alcoolice prin delimitarea unor spatii special amenajate pentru consumarea bauturilor alcoolice, prin hotararea conducerilor locurilor publice respective. Sunt exceptate localurile de alimentatie publica si turism, cum {{sunt:}} restaurante, baruri si discoteci. In locurile publice enumerate se interzice cu desavarsire consumul de bauturi alcoolice de catre persoanele care nu au implinit varsta de 18 ani;
24) provocarea ori participarea efectiva la scandal, in locuri sau localuri publice;
25) tulburarea, fara drept, a linistii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigate sau larma;
26) tulburarea linistii locatarilor intre orele 22,00-8,00 si 13,00-14,00 de catre orice persoana prin producerea de zgomote, larma sau prin folosirea oricarui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare in localurile sau in sediile persoanelor juridice, in locuintele persoanelor fizice sau in oricare alt loc din imobile cu destinatia de locuinte ori situat in imediata vecinatate a acestora;
27) organizarea de petreceri cu caracter privat si utilizarea de aparatura muzicala la intensitate de natura a tulbura linistea locuitorilor, in corturi, alte amenajari sau in spatiu neacoperit, situate in perimetrul apropiat imobilelor cu destinatia de locuinte sau cu caracter social, in mediul urban;
28) alungarea din locuinta comuna a sotului sau sotiei, a copiilor, precum si a oricarei alte persoane aflate in intretinere;
29) nerespectarea masurilor de ordine luate de organele competente in caz de calamitati naturale sau alte pericole publice;
30) nerespectarea masurii de suspendare, dispusa conform dispozitiilor art. 3 alin. (3) si (4);
31) refuzul unei persoane de a da relatii pentru stabilirea identitatii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul politiei, la cererea ori la invitatia justificata a organelor de urmarire penala sau de mentinere a ordinii publice, aflate in exercitarea atributiilor de serviciu;
32) indemnul sub orice forma al minorilor la savarsirea de contraventii;
33) neluarea de catre parinti sau de catre persoanele carora li s-a incredintat spre crestere si educare un minor in varsta de pana la 16 ani sau care au in ingrijire un alienat ori debil mintal a masurilor necesare pentru a-l impiedica de la fapte de vagabondaj, cersetorie sau prostitutie;
34) lasarea fara supraveghere a unui bolnav mintal periculos, de catre persoanele care au indatorirea de a-l ingriji sau de a-l pazi, precum si neanuntarea organelor sanitare sau ale politiei in caz de scapare de sub paza sau supraveghere;
35) neasigurarea de catre responsabili sau patroni, prin personal propriu ori specializat, a ordinii publice in localuri publice, hoteluri, moteluri, campinguri, cluburi, pensiuni, discoteci si in alte locuri de distractie sau de agrement pe care le conduc, precum si refuzul acestora de a acorda sprijin organelor in drept pentru restabilirea in locurile respective a ordinii publice ori pentru luarea masurilor impotriva persoanelor care au incalcat legea;
36) impiedicarea, sub orice forma, a organelor insarcinate cu mentinerea ordinii publice de a-si indeplini obligatiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul politiei ori al altui organ de stat sau de a lua masurile necesare pentru mentinerea ori restabilirea ordinii publice.
Art. 3. – (1) Contraventiile prevazute la art. 2 se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cu amenda de la 100 lei la 500 lei, cele prevazute la {{pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) si 34)}};
b) cu amenda de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevazute la {{pct. 1), 12), 16), 24), 25) si 28)}};
c) cu amenda de la 500 lei la 1.500 lei, cele prevazute la {{pct. 2), pct. 5)-7), pct. 8)-10), pct. 13), 15), 19), 20), 26), 27), 29) si pct. 32)}};
d) cu amenda de la 2.000 lei la 3.000 lei, fapta prevazuta la {{pct. 30)}};
e) cu amenda de la 100 lei la 500 lei, faptele prevazute la {{pct. 21) si 23)}};
f) cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei, faptele prevazute la {{pct. 35) si 36)}}
(2) In cazurile in care faptele prevazute la {{pct. 1), 2), 4) si 24)}} ale art. 2 sunt savarsite in incinta unei institutii de invatamant, a unei institutii de sanatate ori destinate ocrotirii speciale a unor categorii de persoane defavorizate, sanctiunile aplicabile sunt amenzile de la 1.000 lei la 3.000 lei
(3) In cazul savarsirii contraventiilor prevazute la art. 2 {{pct. 7) si 20)}} se dispune si masura suspendarii activitatii localului public pe o perioada cuprinsa intre 10 si 30 de zile
(4) In cazul repetarii contraventiilor prevazute la art. 2 {{pct. 19), 21), 22) si 26)}} se dispune, de asemenea, masura suspendarii activitatii localului public pe o perioada cuprinsa intre 10 si 30 de zile
(5) In cazul savarsirii contraventiei prevazute la art. 2 {{pct. 30)}} se dispune retragerea autorizatiei de functionare a localului public
(6) Suspendarea activitatii localului public ori retragerea autorizatiei de functionare a acestuia se dispune de catre organul care a eliberat autorizatia, la propunerea organului constatator, caruia i se comunica in scris masura luata, in termen de 5 zile de la data sesizarii
(7) In cazul contraventiilor prevazute la art. 2 {{pct. 32), 33) si 34)}}, sesizarea se poate face si de catre organele de ocrotire sociala
(8) Sanctiunea amenzii poate fi aplicata si persoanei juridice.
Art. 4. – (1) Sunt supuse confiscarii lucrurile care au servit la savarsirea contraventiilor prevazute la art. 2 pct. 4) si 5), daca sunt ale contravenientului, precum si lucrurile dobandite prin savarsirea contraventiilor, daca nu sunt restituite persoanei vatamate
(2) In cazul contraventiei prevazute la art. 2 {{pct. 28)}} este necesara plangerea partii vatamate. Retragerea plangerii ori impacarea partilor inlatura raspunderea faptuitorului. Organele constatatoare sunt abilitate sa restabileasca situatia anterioara.
Art. 5. – (1) Contraventiile se constata de catre primar, imputernicitii acestuia, de catre ofiterii sau agentii de politie ori de catre ofiterii, maistrii militari si subofiterii din jandarmerie, precum si, pentru faptele constatate in zona specifica de competenta, de catre politistii de frontiera.
(2) In cazul contraventiilor pentru care legea prevede sanctiunea amenzii, agentul constatator, odata cu constatarea, aplica si sanctiunea.
Art. 6. – Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiilor prin care s-a aplicat sanctiunea amenzii se poate face plangere in termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.
Art. 7. – (1) Plangerea impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei se solutioneaza de judecatorie
(2) Hotararea judecatoreasca prin care judecatoria solutioneaza plangerea este definitiva si irevocabila**).
Art. 8. – (1) In cazul in care contraventiile prevazute in prezenta lege sunt savarsite de un militar, procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unitatii din care face parte contravenientul, spre a i se aplica, daca procesul-verbal este intemeiat, sanctiuni potrivit Regulamentului disciplinei militare
(2) In situatia in care contravenientul este incorporat pentru indeplinirea serviciului militar inainte de pronuntarea hotararii judecatoresti ori inainte de inceperea executarii sanctiunii inchisorii contraventionale, procesul-verbal sau, dupa caz, hotararea se trimite, de asemenea, comandantului unitatii din care face parte contravenientul, spre a i se aplica o sanctiune potrivit Regulamentului disciplinei militare.
Art. 9. – Dispozitiile prezentei legi se intregesc cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia dispozitiilor privind plata a jumatate din minimul amenzii.
Art. 10. – Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 153 din 24 martie 1970 pentru stabilirea si sanctionarea unor contraventii privind regulile de convietuire sociala, ordinea si linistea publica, art. 6 din Decretul nr. 76 din 15 iulie 1975, precum si orice alte dispozitii contrare.

Note de subsol
*) Republicata in temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificarile ulterioare, dandu-se textelor o noua numerotare. Legea nr. 61/1991 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011.
**) Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 174/2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 315 din 31 mai 2013, a constatat ca dispozitiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, devenit, in urma renumerotarii, art. 7 alin. (2), sunt neconstitutionale.

    Falimentul personal este posibil si in Romania.Afla aici cum.Solutia pentru milioanele de datornici la banci

In Romania exista o singura hotarare castigate pentru o insolventa persoana fizica
Este vorba de dosarul
Nr. unic (nr. format vechi) :    3499/1285/2011 aflat pe rolul Tribunalului Cluj

MICLE DANIEL-IONEL    Debitor
Solutia pe scurt
Dispune deschiderea procedurii insolvenţei în formă simplificată împotriva debitorului M D I. Numeşte lichidator judiciar C.I.I. TERPE MARIA CRISTINA, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006. Stabileşte în sarcina debitorului obligaţia de a depune la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii. Stabileşte în sarcina lichidatorului judiciar obligaţia de a depune la dosar un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor ce au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 85/2006

Cum sa puteti apara prin aceasta procedura speciala daca sunteti executat de catre banca

In primul rand nu trebuie sa asteptati executarea silita.Procedura de insolventa persoana fizica in forma simplificata trebuie deschisa inainte de executare

Cum putem depune o astfel de cerere?

In primul rand in Romania exista mai multe proiecte de lege privind insolventa persoanelor fizice,dar nici unul nu s-a transformat in lege

Deci daca depunem o cerere simpla pe legea insolventei in vigoare nr.85/2006 se va respinge ca inadmisibila
Exista totusi o solutie?

Noi zicem ca da

Rationamentul principal al tribunalului Cluj a fost aplicarea cu intaietate a legislatiei europene fata de cea nationala si coroborat cu Legea insolventei  85/2006, specifica persoanelor juridice, vorbeste si despre cazul comerciantilor persoane fizice

In cadrul Curtii Europene de Justitie, suprematia dreptului comunitar trebuie sa fie generala si absoluta, regasindu-se asupra ansamblului dreptului national, inclusiv si asupra regulilor constitutionale. Curtea a aratat ca normele interne ale unui stat, chiar si cele de ordin constitutional, nu pot justifica neindeplinirea de catre state a obligatiilor comunitare. Aceasta a sustinut ca prin contrast cu tratatele internationale obisnuite, Tratatul CE a creat propriul sau sistem juridic, care a devenit parte integranta a sisteme¬lor juridice ale statelor membre si pe care tribunalele lor sunt obligate sa-l aplice. Curtea a decis: „Prin crearea unei Comunitati de durata nelimitata, avand propriile sale institutii, propria sa personalitate, propria sa capacitate juridica si propria sa capacitate de reprezentare pe plan international si, cu deosebire, puteri reale provenind dintr-o limitare de suveranitate ori dintr-un transfer de puteri de la state la Comunitate, statele membre si-au limitat drepturile lor suverane, desi in domenii limitate, si astfel au creat un sistem de legi care obliga atat pe nationalii lor, cat si pe ele insele Nici o regula interna nu poate fi invocata in fata tribunalelor nationale impotriva dreptului creat prin tratate ca o sursa autonoma si originala, fara sa nu se piarda caracterul comunitar al acestuia, ceea ce inseamna ca in binomul drept comunitar-drept national primul termen este esential, un eventual conflict intre regulile comunitare si regulile nationale urmand sa fie rezolvat prin aplicarea principiului suprematiei dreptului comunitar.
Tratatul CE are o prioritate superioara celei care apartine legilor chiar ulterioare intrarii sale in vi¬goare, el instituie o ordine juridica proprie, integrata celei apartinand statelor membre, fiind direct aplicabila resortisantilor acestor state si impunandu-se organelor nationale de jurisdictie. Atat principiul prioritatii, cat si cel al efectului direct au devenit parte a dreptului comunitar prin jurisprudenta Curtii de Justitie.

Practic ce trebuie sa faceti:
1.Puteti depune direct cererea redactata de catre un avocat specializat la Tribunalul de la domiciul dvs.Veti primi un numar de dosar si astepta apoi adresa de comunicare si apoi termenul
Daca instanta considera ca trebuie lamurita va cere detalii prin adresa de comunicare
In cerere trebuie sa luati o lege a insolventei aplicabila intr-ul stat membru UE si jurisprudenta CEDO
Firmele pot să dea faliment, de ce nu şi oamenii?
De fapt, oamenii pot să dea şi ei faliment. Se poate în toată lumea civilizată şi în toată lumea care vrea să ajungă acolo. Se poate în SUA, în Marea Britanie, în Franţa, în Germania, în Japonia, şi de câţiva ani în foste ţări comuniste precum Polonia, Cehia, Letonia, Estonia, Lituania (din 2013). De fapt se poate în toată Uniunea Europeană, cu excepţia României, Bulgariei şi Ungariei – unde se va putea, însă, cât de curând.
O persoană poate intra în faliment/insolvenţă atunci când din veniturile sale nu îşi mai poate satisface creditorii. Datornicul poate cere protecţia tribunalului care va considera dacă falimentul este sau nu scuzabil.
Temeiul juridic va fi legea 85/2006 pentru procedura simplificata si legislatia europeana
Noi consideram ca o astfel de cerere este admisibila
2.Daca aveti un proces pe rol puteti solicita sub forma intrebarilor preliminare sesizarea de catre instanta  la CJUE

Solutia cea mai buna este numarul 1 prin depunerea succesiva a astfel de cereri la instanta competenta.

Solventul Timişoara, care a intrat în procedură de insolvenţă în 1998 se judeca si in 2014

Procedura reorganizării judiciare în cazul Solventul, potrivit Legii 64/1995, a fost deschisă ca urmare a hotărârii din 18 iunie 1998 a Tribunalului Timiş, devenită irevocabilă în 2009. În 7 februarie 2002 a fost aprobat planul de reorganizare a combinatului, cu plata eşalonată a creanţelor pe o perioadă de trei ani, fiind numit ca administrator judiciar societatea Ferm Consult Timişoara, iar dosarul Solventul – pentru a fi înlăturate suspiciunile cu privire la obiectivitatea soluţionării cauzei – a fost strămutat de instanţa supremă la Tribunalul Alba, în 22 februarie 2002.

Judecătorul sindic al Tribunalului Alba desemnat în dosarul Solventul a decis, în 15 martie 2003, că planul de reorganizare nu mai poate fi realizat în mod efectiv şi s-a dispus intrarea societăţii în procedura falimentului.

În 3 mai 2004, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) Bucureşti a formulat o cerere de suspendare a procedurii falimentului în temeiul Hotărârii Guvernului 620/2004, Executivul instituind la combinatul Solventul Timişoara, pe o perioadă de trei ani, o procedură de supraveghere financiară, timp în care să se deruleze un program de restructurare şi redresare financiară.

Împotriva acestei cereri de suspendare, trei creditori – a căror creanţă totală reprezenta 10% din masa credală – au făcut contestaţie, însă judecătorul sindic a dispus suspendarea procedurii falimentului, în condiţiile HG 620/2004.

Cei trei creditori au făcut recurs, iar Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de suspendare formulată de AVAS Bucureşti, motivând că decizia instanţei inferioare este nelegală şi contrară ordinii de drept. Decizia Curţii de Apel Alba Iulia a determinat continuarea procedurii falimentului, lichidatorul judiciar Ferm Consult SRL procedând la inventarierea, evaluarea şi vânzarea bunurilor debitoarei (respectiv combinatul Solventul).

Cererea firmei Concept LTD din Bucureşti de a-i fi vândute, de către AVAS Bucureşti, 81,66% din acţiunile deţinute de stat la Solventul a fost respinsă de judecătorul sindic al Tribunalului Alba.

În 13 iunie 2005, în adunarea generală a creditorilor, s-a hotărât vânzarea întregului activ al debitoarei combinatului Solventul SA Timişoara „ca un ansamblu funcţional”, cheltuielile de vânzare urmând a fi suportate din fondul Tribunalului Alba, potrivit Legii 64/1995.

În noiembrie 2005 s-a semnat contractual de vânzare-cumpărare pentru activelor deţinute de Solventul către Valkiria (la preţul de 13,1 milioane euro, fără TVA), iar în noiembrie 2006 a fost anulat acest contract şi s-a încheiat un nou contract, în ianuarie 2007, tot cu Valkiria, la pretul de 21,5 milioane euro fără TVA. În această perioadă Valkiria a fost, practic, proprietarul activelor companiei.

Păgubiţii casei de brokeraj Harinvest riscă să plătească impozit pe un câştig care le-a fost furat

În ipoteza în care organul fiscal, „în temeiul unor rapotari false (în sensul comunicării unor câştiguri inexistente), făcute de intermediarul autorizat, stabileşte existenţa unui debit în sarcina unei persoane, care în realitate nu a înregistrat câştig din transferul titlurilor de valoare, fiind victima unei infracţiuni, atunci aceasta trebuie să conteste actul administrativ fiscal respectiv, conform normelor din Codul de procedură fiscală. Evident, dacă intermediarul întocmeşte şi comunică autorităţilor înscrisuri false, se va putea formula şi plângere penală”, explică avocatul citat.

Nu există estimări precise privind durata previzibilă a  proceselor.

La una dintre întâlnirile investitorilor cu oficialii ASF, Dumitru Beze, directorul AIPC a ridicat problema impozitării câştigurilor furate la Harinvest şi a cerut modificarea Codului Fiscal, pentru evitarea oricăror confuzii, ca şi a timpului pierdut de investitori prin instanţe.

Solicitarea trimisă de AIPC la MFP se referă la introducerea în Codul Fiscal a unei prevederi conform căreia, dacă ASF a trimis la Parchet documentele de control, „toate persoanele prejudiciate să aibă suspendată plata impozitului pe profit până la rezolvarea cazului”, se menţionează în minuta încheiată cu ocazia întâlnirii investitorilor cu oficialii ASF din 30 ianuarie.

„Pe unele conturi s-au făcut tranzacţii importante, s-a făcut şi profit, Fiscul îi execută silit şşi se ajunge în instanţă”, a spus Dumitru Beze, potrivit documentului citat.

Pagubele rezultate din fraudele acuzate la Harinvest sunt de circa cinci milioane de euro.

Vineri are loc la Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) o nouă întâlnire cu investitorii păgubiţi în frauda Harinvest, când urmează să se clarifice şi problema despăgubirii investitorilor prin Fondul de Compensare.

Ce spune la Codul Fiscal la art. 66 alin. 6:
„Pentru tranzacţiile cu titlurile de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, efectuate în cursul anului fiscal, fiecare intermediar, societate de administrare a investiţiilor în cazul răscumpărării de titluri de participare la fondurile deschise de investiţii sau alt plătitor de venit, după caz, are următoarele obligaţii:
a) calcularea câştigului/pierderii la fiecare tranzacţie, efectuată pentru contribuabil;
b) calcularea totalului câştigurilor/pierderilor pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului pentru fiecare contribuabil;
c) transmiterea în formă scrisă către fiecare contribuabil a informaţiilor privind totalul câştigurilor/pierderilor, pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat;

d) depunerea la organul fiscal competent a declaraţiei informative privind totalul câştigurilor/pierderilor, pentru fiecare contribuabil, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat”.