„LECTIA 16 Avocatul contribuabilului :Data de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru obligaţiile fiscale”
1) Temeiul legal în stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de prescripţie, de 5 ani, pentru obligaţiile fiscale.
Prin „Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală” se dispune clar, precis şi la modul imperativ:
„Art. 91. Obiectul, termenul şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel. […]”
„Art. 23. Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale
(1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.
(2) Potrivit alin. (1) se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.”
Din prevederile art. 91 şi ale art. 23 din O.G. nr. 92/2003 rezultă clar, precis şi la modul imperativ că, termenul de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată se prescrie în termen de 5 ani şi începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a generat creanţa fiscală.
2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impozitare.
Din prevederile art. 91 şi ale art. 23 din O.G. nr. 92/2003 rezultă clar, precis şi la modul imperativ că, termenul de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată se prescrie în termen de 5 ani şi începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a generat creanţa fiscală.
„Baza impozabilă” pentru veniturile care generează obligaţii fiscale (impozite, taxe, contribuţii etc.) cu reţinere prin stopaj la sursă o constituie „veniturile impozabile”.
„Momentul” în care se naşte un venit impozabil, este dat de momentul în care acest venit este înregistrat în contabilitate, şi constituie „momentul constituirii bazei impozabile”.
În lipsa unui venit impozabil nu se poate vorbi de: bază impozabilă; creanţe fiscale; obligaţii fiscale; termen de prescripţie; contribuabil; control fiscal etc.
Numai din momentul în care are loc o operaţiune care generează venituri impozabile, numai şi numai din acel moment se poate vorbi de constituirea bazei de impunere, care generează:
1) creanţe fiscale pentru stat; obligaţii fiscale pentru contribuabili; termene de prescripţie pentru creanţele fiscale şi pentru obligaţii fiscale;
2) contribuabili;
3) dreptul organului fiscal:
3.1) de a urmări legalitatea operaţiunilor privind înregistrarea în contabilitate, integrală şi în termenul legal, a veniturilor impozabile;
3.2) de a stabili şi de a determina obligaţiile fiscale datorate;
3.3) de a urmări declararea, de către contribuabil, şi plata integrală şi în termenul legal a obligaţiilor fiscale (generate de respectiva bază impozabilă);
3.4) de a întreprinde măsurile legale şi de a emite „acte administrativ fiscale” pentru încasarea / executarea silită a creanţelor fiscale, în cadrul termenului de prescripţie;
3.5) de a stabili termenul de prescripţie (la încasare, la executare) şi de aplica măsurile legale, în cadrul acestuia, pentru încasarea şi, dacă este cazul, pentru executarea silită a creanţelor bugetare.
Numai din momentul în care se constituie „baza de impozitare” a unei persoane (fizice şi juridice), numai din acel moment se naşte:
1) creanţa fiscală, adică dreptul organului fiscal de a urmări legalitatea operaţiunilor privind înregistrarea integrală şi în termenul legal a „materiei impozabile”, stabilirea şi determinarea obligaţiilor fiscale datorate, declararea şi plata integrală şi în termenul legal a impozitului aferent etc.;
2) obligaţia fiscală, adică obligaţia contribuabilului de a înregistra, integral şi în termenul legal, „materia impozabilă”, stabilirea şi determinarea obligaţiilor fiscale datorate, declararea şi plata integrală şi în termenul legal a impozitului aferent etc.;
3) data (de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut „baza de impozitare”) de la care începe să curgă termenul de prescripţie;
4) dreptul organului fiscal de a emite acte de administrare fiscală (în funcţie de această „bază de impozitare”, şi de prevederile legale cu privire la impozitarea acesteia).