„LECTIA 18 Avocatul contribuabilului : Regimul fiscal pentru majorari de intarzierea”
Referitor la regimul fiscal pentru majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale, nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
1. Cadru legal. Regimul fiscal pentru majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale este reglementat prin art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, începând cu 01.07.2010, conform art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere. Astfel, prin O.U.G. nr. 39/2010 s-a instituit un regim distinct al obligaţiilor fiscale accesorii pentru creanţele datorate bugetelor locale. Textul art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 are următorul conţinut:
“Art. 1241: Majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 1201, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
(2) Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(3) Prevederile art. 119-124 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul şi modul de calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2).”
Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
* Opinie. Deşi elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcţie de importanţa şi complexitatea acestora, de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acel domeniu, precum şi a reglementărilor similare din legislaţia străină, în special a ţărilor Uniunii Europene, textul noului art. 1241 din O.G. nr. 92/2003, ar fi trebuit să prezinte supleţe pentru a realiza îmbinarea caracterului de stabilitate a reglementării cu cerinţele de perspectivă ale dezvoltării sociale.
Soluţiile legislative preconizate prin textul noului art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 creează premisele potrivit cărora, în ceea ce priveşte obligaţiile de plată accesorii creanţelor fiscale ale bugetelor locale, există doar “majorări de întârziere”.
În vederea asanării legislaţiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispoziţiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.
Plecând de la acest aspect, observăm că a fost instituită o derogare expresă de la dispoziţiile art. 119 alin.(1) şi art. 1201 din O.G. nr. 92/2003, care fac distincţia între “dobânzi“ şi “penalităţi de întârziere“. Însă, coroborând cu alin. (4) al art. 1241 din O.G. nr. 92/2003, conform căruia pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă, la nivelul şi modul de calcul prevăzut de alin. (2) al art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 (2% pentru fiecare lună sau fracţiune de lună), constatăm o inadvertenţă legislativă şi terminologică.
Această configurare a conceptelor şi noţiunilor introduse prin O.U.G. nr. 39/2010 care lasă loc de interpretare, ne determină să considerăm că regimul juridic al obligaţiilor fiscale accesorii în cazul creanţelor fiscale ale bugetelor locale presupune o analiză aprofundată şi implicit o nouă intervenţie legislativă din partea legiuitorului pentru realizarea unei armonii interioare a legislaţiei fiscale româneşti.
Baza legală:
– Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
– O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
– H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;