“Asociaţiile, fundaţiile sau federaţiile legal constituite la data intrării în vigoare a prezentei legi au obligaţia să îşi modifice denumirea, în condiţiile încadrării în prevederile art. 7 alin. (3), (31) şi alin. (33) – (35) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege.”
Citatul de mai sus provine din textul articolului II din Legea nr. 22/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 188 /2014, lege dată pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Actul normativ de bază a suferit o serie de alte modificări şi completări, anterior, iar dispoziţiile privind schimbarea denumirii care poate produce confuzii au făcut obiectul mai multor decizii ale Curţii Constituţionale din care puteţi afla istoricul şi întreaga evoluţie a modificărilor legislative pe această temă.
Cert este că discutăm pe aceste ultime modificări, aduse prin Art. I din Legea nr. 22/2014, pe care le găsiţi reproduse în Caseta foto de mai jos, introduse în textele relevante ale articolului 7 din O.G. nr. 26/2000.
Notă: În caseta foto puteţi vedea o parte dintre modificările aduse de Legea nr. 22/2014 (stânga – forma veche, dreapta – forma nouă). Atenţie: Urmărirea modificărilor la nivel de paragraf este disponibilă doar abonaţilor Lege5.
Sursa foto: Lege5.ro
Aceeaşi lege mai prevede că neîndeplinirea obligaţiei de modificare a denumirii are ca efect dizolvarea de drept şi radierea din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în condiţiile legii, după împlinirea unui termen de 2 ani înăuntrul căruia asociaţiile, fundaţiile sau federaţiile legal constituite pot utiliza, concomitent, şi denumirea iniţială. Constatarea dizolvării se realizează prin hotărâre a instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul persoanelor juridice în cauză, la cererea oricărei persoane interesate.
Unele aspecte controversate, soluţionate de Curtea Constituţională
Din jurisprudenţa CCR este bine de reţinut câteva lucruri care elimină eventuale neclarităţi. Mai întâi, faptul că modificarea denumirii asociaţiei sau fundaţiei şi punerea de acord a acestei denumiri cu dispoziţiile reglementării de bază se realizează cuautorizarea instanţei judecătoreşti. Judecătorul verifică legalitatea actelor depuse şi dispune, prin încheiere, înscrierea modificării referitoare la denumirea asociaţiei sau fundaţiei în registru.
Au existat, în acest sens, interpretări critice prin care s-a apreciat că ordonanţa ar desfiinţa hotărâri judecătoreşti, fiind astfel încălcată autoritatea de lucru judecat. Or, CCR a arătat că nu se desfiinţează hotărâri judecătoreşti, respectiv încheierile prin care se dispune înscrierea asociaţiei sau fundaţiei în registru, şi nici nu se intervine asupra executării acestor hotărâri judecătoreşti.
Prin amendamentele pe această temă, în diverse etape de modificare a ordonanţei, principiul a rămas acelaşi, în sensul că asociaţiile, fundaţiile sau federaţiile legal constituite au obligaţia să îşi modifice denumirea, punând-o de acord cu noile dispoziţii, într-un anumit termen “de 2 ani înăuntrul căruia asociaţiile, fundaţiile sau federaţiile legal constituite pot utiliza, concomitent, şi denumirea iniţială”.
Curtea a considerat că această normă nu echivalează cu o imixtiune a legislativului în activitatea puterii judecătoreşti, de vreme ce hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus înscrierea asociaţiei sau fundaţiei în registru înainte de intrarea în vigoare a legii criticate au fost, sunt şi vor fi executate până la dizolvarea sau lichidarea acestora, în condiţiile cap. IX – “Dizolvarea şi lichidarea” din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi ale art. II alin. (2) din Legea nr. 22/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.
Într-o astfel de situaţie în care se are în vedere modificarea – în ceea ce priveşte denumirea – a actului constitutiv sau a statutului asociaţiei sau fundaţiei, se vor pronunţa noi hotărâri judecătoreşti, cu un obiect diferit faţă de cele prin care s-a dispus înregistrarea în registru, şi anume încheieri prin care se dispune înscrierea în registru a modificărilor privind denumirea asociaţiei sau fundaţiei, fără ca legea criticată să reglementeze cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus înscrierea asociaţiei sau fundaţiei respective.
Astfel, nu se stabilesc cazuri de rediscutare a soluţiilor definitive, ci se are în vedere reglementarea unor cauze noi având ca obiect cererile prin care se solicită modificarea denumirii asociaţiei sau fundaţiei, pentru a o pune de acord cu noile prevederi legale.
Am considerat util să aducem aceste aspecte în atenţie, în contextul în care recent CCR a dat Decizia nr. 470/2014 (publicată în Monitorul oficial nr. 839/2014) referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi ale art. II din Legea nr. 39/2011 pentru modificarea şi completarea Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 511 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului.
Deşi temeiul legal este diferit – dar interesant pentru cei interesaţi – CCR face trimitere la jurisprudenţa sa pe cazul general al amendamentelor la O.G. nr. 26/2000. Din această materie este interesant de văzut trimiterea la Decizia nr. 56/2014 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii. Prin această decizie, în vigoare începând cu 13 martie 2014 – data publicării în Monitorul Oficial nr. 179/2014 – au fost respinse obiecţiunile la actul normativ care avea să devină Legea nr. 22/2014, din care am citat în articolul de faţă