Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost recent modificată prin intermediul Legii nr. 138/2014(publicată în Monitorul Oficial nr. 753/2014), iar noile prevederi se aplică începând cu data de 19 octombrie 2014.
Prin Legea nr. 138/2014 au fost modificate, printre altele, mai multe dispoziţii din Codul de procedură civilă în materia executării silite.
Printre modificările importante operate în materia executării silite regăsim şi modificarea referitoare la încuviinţarea executării silite (prevăzută la art. 665). Astfel, potrivit Legii nr. 138/2014, a fost eliminată etapa de încuviinţare a executării silite din competenţa instanţei de judecată, această etapă fiind atribuită acum executorului judecătoresc.
Notă: În caseta foto puteţi vedea o parte dintre modificările aduse de L 138/2014 (stânga – forma veche, dreapta – forma nouă). Atenţie: Urmărirea modificărilor la nivel de paragraf este disponibilă doar abonaţilor Lege5.
Modificarea mai sus amintită a fost impusă pentru a elimina inconvenientul rezultat din sporirea competenţei instanţelor judecătoreşti datorită numărului relativ mare de cereri de încuviinţare silită formulate cel puţin în ultimul an, în conformitate cu prevederile noului Cod de procedură civilă, intrat în vigoare în anul 2013.
Potrivit Legii nr. 138/2014, controlul judecătoresc asupra încheierii prin care executorul judecătoresc încuviinţează exercitarea silită se va exercita pe calea contestaţiei la executare, cu amendamentul că, în cazul în care executorul respinge cererea de încuviinţare, încheierea poate fi contestată numai de către creditor.
Prin exercitarea controlului judecătoresc pe calea contestaţiei la executare s-a apreciat de către legiuitor că vor fi înlăturate impedimentele de neconstituţionalitate care au fost reţinute în Decizia nr. 458/2009 a Curţii Constituţionale, constând în lipsa unei garanţii procesuale în favoarea debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului creditorului urmăritor şi a unui control real şi eficient al instanţei asupra executării silite.
Ce prevede art. 665 din Codul de procedură civilă referitor la încuviinţarea executării?
Cererea de executare silită se soluţionează în maximum trei zile de la înregistrarea ei.
Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. Motivarea încheierii se face în cel mult şapte zile de la pronunţare.
Încheierea va cuprinde, în afara menţiunilor prevăzute la art. 656 alin. 1 din Codul de procedură civilă*, arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviinţat urmărirea, când s-a încuviinţat urmărirea silită a bunurilor debitorului şi modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta.
Încuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc competent să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalităţile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare.
Încuviinţarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării. De asemenea, încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.
Executorul judecătoresc va respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:
1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;
2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;
3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă executorie**;
4. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;
5. debitorul se bucură de imunitate de executare;
6. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
7. există alte impedimente prevăzute de lege.
Aşa cum deja am arătat în rândurile anterioare, încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile legii.
Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zilede la comunicare, la instanţa de executare.
__________
* Notă: Potrivit art. 656 alin. 1 din Codul de procedură civilă, încheierea executorului judecătoresc “(…) trebuie să cuprindă:
a) denumirea şi sediul organului de executare;
b) data şi locul întocmirii încheierii şi numărul dosarului de executare;
c) titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează procedura de executare;
d) numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi ale debitorului;
e) procedura de executare care face obiectul încheierii;
f) chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea;
g) motivele în fapt şi în drept care au determinat darea încheierii;
h) dispoziţia luată de executor;
i) calea şi termenul de atac al încheierii;
j) semnătura şi ştampila executorului judecătoresc”.
** Notă: Potrivit Legii nr. 138/2014, titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie (art. 6401 alin. 1 din Codul de procedură civilă).