Decizia ICCJ nr. 5 din 16 februarie 2015, care a fost luata de Completul competent sa judece recursul in interesul legii, a aparut in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 234 din 6 aprilie si a devenit obligatorie pentru instante de la data publicarii.
Judecatorii au stabilit, conform documentului mentionat, ca, in situatia in care medicii pleaca din spitalul in care au urmat rezidentiatul pe post, inainte de trecerea unei durate minime contractuale, acestia nu trebuie sa restituie salariile primite in perioada stagiului de pregatire, deoarece drepturile salariale nu pot fi considerate cheltuieli de personal.
„(…) in masura in care obligatia de restituire a cheltuielilor de personal se refera la sumele ce reprezinta remunerarea muncii rezidentului pe post, aceasta reprezinta o incalcare a dreptului la munca si o pretentie abuziva, in raport cu dispozitiile art. 38 (salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege – n.r.) si art. 159 (salariatii au dreptul la un salariu pentru munca prestata in baza unui contract de munca – n.r.) din Codul muncii”, este precizat in Decizia ICCJ nr. 5/2015.
Mai exact, problema de drept asupra careia s-a pronuntat Curtea face referire laposibilitatea includerii salariilor primite de medicii rezidenti in perioada rezidentiatului pe post in cheltuielile de personal si daca, in acest caz, drepturile salariale incasate trebuie restituite (acestea fiind considerate cheltuieli de pregatire profesionala) in situatia in care medicii nu raman, pentru o anumita perioada de timp, in spitalul in care au urmat stagiul de pregatire.
Problema a aparut in conditiile in care, in cazul rezidentiatului pe post, Ordonanta Guvernului nr. 18/2009 prevede ca aceia care promoveaza concursul trebuie sa incheie un contract individual de munca cu spitalul, iar in cadrul acestuia sa fie prevazutaobligatia de a lucra in unitatea sanitara un numar de ani egal cu durata pregatirii in rezidentiat. Daca acestia nu respecta obligatia, trebuie sa restituie cheltuielile de personal din perioada rezidentiatului si prima de instalare.
„(…) cum medicul rezident are si calitatea de salariat, se constata ca rezidentiatul nu reprezinta doar o forma tipica de invatamant postuniversitar, ci o forma specifica, cu caracter mixt, ce contine atat o componenta de desavarsire a pregatirii profesionale prin specializare, generata de procesul de invatamant, cat si o componenta specifica raporturilor juridice de munca, prin care munca efectiv prestata da dreptul la obtinerea unei contraprestatii in bani, sub forma salariului. Ca atare, nu se poate retine ca activitatea medicului rezident este numai o activitate didactica si ca remunerarea acestuia reprezinta cheltuieli de scolarizare”, explica judecatorii in documentul mentionat.
Analizand prevederile legale, acestia au subliniat ca, in mod indubitabil, cheltuielile de pregatire profesionala a rezidentilor n-au cum sa includa si salariile achitate pe durata rezidentiatului, deoarece acestea din urma reprezinta contraprestatia pentru munca desfasurata in folosul spitalului.
„Nu in ultimul rand, se retine ca natura juridica a sumelor de bani ce urmeaza a fi restituite de catre medicul rezident este, evident, aceea de despagubiri, sumele cheltuite de unitatea sanitara angajatoare pentru pregatirea profesionala a medicului rezident urmand a fi restituite cu titlu de daune-interese, notiune ce exclude de plano cheltuielile salariale”, se mai arata in decizia ICCJ.
Prin urmare, salariile primite de medicii rezidenti in perioada rezidentiatului nu sunt incluse in cheltuielile de personal si, daca acestia nu-si respecta obligatia de a ramane in spital o anumita perioada de timp dupa stagiul de pregatire, drepturile salarialenu se restituite cu titlu de cheltuieli de pregatire profesionala.