Vicepremierul Gabriel Oprea riscă dosar penal, după ce un fost partener de afaceri al acestuia în anii ‘93-‘94 – Julian Rosengren, cetăţean român şi suedez – a făcut o plângere penală la Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva acestuia pentru înşelăciune, abuz de încredere, fals, abuz în serviciu şi constituire de grup infracţional organizat.
Plângerea lui Julian Rosenberg a ajuns în atenţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ), după ce a trecut, ca un „cartof fierbinte”, prin mâinile mai multor anchetatori, care şi-au declinat competenţa. Plângerea adresată iniţial DNA a fost remisă şi înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a trimis-o spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5. La rândul lor, procurorii PJS5 au constatat, „în urma verificărilor”, că Gabriel Oprea „face parte din Guvernul României, fiind ministru de Interne” şi au trimis-o la PÎCCJ, informează Puterea.
În 2010, Julian Rosengren i-a trimis lui Gabriel Oprea un fax, în care îl acuză, în esenţă, că după Revoluţie a făcut bani pe spatele lui şi îi reaminteşte că, în vreme ce el avea probleme cu legea şi se afla în închisoare, actualul vicepremier i-a preluat ilegal firma şi bunurile. „Nu doresc să înşirui restul marilor vânzări, care mă duc cu gândul la afirmaţiile tale publice despre coloană vertebrală, moralitate sau integritate. E ceva penibil şi se înşiruie într-un lanţ care începe de la Mercedesul cumpărat de mine, trece prin amărâtul acela de televizor din vremea când te văitai că nu ai şi prin spaţiul de la parterul blocului «tău» din Calea 13 Septembrie pentru care s-au chinuit mulţi, trece printre maşinile mele ajunse la prietenii tăi şi ajunge unde? La primul miliard făcut din spaţiile de pe Str. Tina Petre nr. 5, care au fost pietre de consolidare ale «onoarei» de care vorbeşti”, îl acuza Rosengren pe Gabriel Oprea, într-un mesaj trimis prin fax. Julian Rosengren a făcut public conţinutul acestui document, însă Gabriel Oprea nu a dat nici până acum detalii concrete cu privire la acuzaţiile aduse de acesta. Vicepremierul nu a precizat în ce context l-a cunoscut imediat după Revoluţie pe Julien Rosengren, pe vremea când el era maior. Gabriel Oprea nu a explicat niciodată de ce s-a asociat în 1993 cu Rosengren, artizanul unei fraude de 700 de milioane de lei vechi privind importul a 20 de milioane de tone de păcură pe banii Armatei – pentru care, de altfel, Rosengren a fost condamnat la închisoare. Totodată, vicepremierul nu a dat un răspuns concret acuzaţiilor lui Rosengren, respectiv dacă i-a preluat sau nu firma când acesta din urmă era privat de libertate şi dacă i-a preluat sau nu – şi în ce modalitate – spaţiile comerciale, pe care ulterior le-a vândut.
„Onorabilul” Oprea, acuzat de înşelăciuni
În plângerea adresată DNA în decembrie 2014, Julian Rosengren arată că în timp ce el era arestat preventiv şi, ulterior, condamnat, Gabriel Oprea a profitat de situaţie, şi din asociat în firmă s-a transformat în administrator, apoi a vândul spaţiile comerciale fără acordul partenerului său. Redăm un pasaj din plângerea făcută de către Julian Rosengren la Parchet, pe care o publicăm în facsimil:
„Am motive serioase să afirm că Oprea Gabriel era în absolută cunoştinţă de cauză, că urma ca împotriva mea să fie luată măsura arestării preventive. Astfel, în mai multe ocazii, mi-a propus direct sau prin intermediari să îmi asigure ieşirea din România, dar de fiecare dată am refuzat acest lucru, având convingerea că procesul juridic va fi unul corect, însă m-am înşelat şi la data de 13 aprilie 1993 am fost arestat preventiv. (…) Deşi în cauza respectivă s-a instituit, de către organul de cercetare penală, măsura sechestrului asigurător, spaţiile (n.n. – comerciale) menţionate care fac obiectul acestei plângeri nu au făcut parte din bunurile asupra cărora s-a aplicat această măsură. Astfel, prin manopere frauduloase, fals şi uz de fals, înşelăciune şi abuz de încredere, dar şi prin complicitatea numitului Şaimovici Ilie (n.n. – notar) şi a altor persoane necunoscute, numitul Oprea Gabriel aplică o formă de autenticitate acestor acte private, le acordă număr de înregistrare fără a le înregistra undeva şi, deşi privesc tranzacţii diferite, aceste înscrisuri primesc acelaşi număr de înregistrare ,,89bis” din aceeaşi dată respectiv 12 martie 1993. Aceasta, evident, în absenţa vreunui act care logic ar fi trebuit să poarte numărul 89. Mai mult decât atât, le dă şi o formă legalizată, prin complicitatea numitului Şaimovici Ilie, care în ceea ce priveşte autentificarea identităţii şi prezenţei mele în faţa lui, foloseşte datele de identificare luate dintr-un act de identitate al meu. Actul de identitate era însă furat, anulat şi fără valoare juridică la acea dată aşa cum reiese şi din dovada de la Poliţia suedeză. Ulterior acestei manopere frauduloase, numitul Oprea Gabriel împreună cu Sanda Oprea operează o serie de modificări în structura acţionariatului SC Romline Trading SA în lipsa oricăror puteri sau autorizări din partea mea, ca acţionar majoritar. Ca rezultat, numitul Oprea Gabriel, împreună cu Sanda Oprea, reuşeşte să înstrăineze aceste spaţii la un preţ considerabil către SC Bancpost SA şi, prin manopere frauduloase, să îşi însuşească suma rezultată din această vânzare frauduloasă”.
sursa Puterea