În Monitorul Oficial al României nr. 354 din data de 22 mai 2015 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 128 din 10 martie 2015referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 231 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură civila
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de Tribunalul Neamţ – Secţia I civilă.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 231 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate au fost modificate de art. I pct. 7 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, iar soluţia legislativă criticată se regăseşte, în prezent, la art. 231 alin. (4) teza întâi din Cod, text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Acest text are următorul cuprins: ”(4) Instanţa va înregistra şedinţele de judecată.”
Instanţa judecătorească susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (1) – Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 alin. (1) – Libertatea individuală, precum şi art. 26 alin. (1) – Viaţa intimă, familială şi privată. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile Legii nr. 677/2001.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, sub aspectul actelor normative incidente, Curtea reţine că Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date are ca scop garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi se aplică prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate, în tot sau în parte, prin mijloace automate, precum şi prelucrării prin alte mijloace decât cele automate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr-un sistem de evidenţă sau care sunt destinate să fie incluse într-un asemenea sistem.
La nivel european, textul de referinţă în materie de protecţie a datelor cu caracter personal îl reprezintă Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date care instituie un cadru de reglementare menit să stabilească un echilibru între un nivel ridicat de protecţie a vieţii private a persoanelor şi libera circulaţie a datelor cu caracter personal în cadrul Uniunii Europene.
Curtea reţine că dispoziţii cu privire la înregistrarea şedinţei de judecată se regăsesc în art. 13 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care stipulează că şedinţele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau stenogramele se transcriu de îndată. Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată. La cerere, părţile pot primi o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogramelor sau notelor grefierului.
Curtea, analizând conţinutul normativ al textului de lege criticat, constată că acesta are o redactare imperativă şi consacră o regulă esenţială, aceea a înregistrării şedinţelor de judecată, şi reprezintă obiectivarea modului de desfăşurare a procesului, întrucât încheierile de şedinţă se redactează de grefier pe baza notelor de şedinţă şi, dacă este cazul, a înregistrărilor.
Cât priveşte critica referitoare la încălcarea art. 22 alin. (1) şi art. 26 alin. (1) din Constituţie, care dispun în legătură cu dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică, precum şi asupra vieţii intime familiale şi private, aşa cum a statuat instanţa constituţională în jurisprudenţa sa, viaţa intimă, familială şi privată este protejată de lege în condiţiile în care se manifestă în cadrul ordinii juridice, iar nu în afara sa. Or, stocarea în mediul electronic a unor date de identificare a persoanei care participă la şedinţa de judecată desfăşurată în faţa instanţei nu constituie o încălcare a drepturilor fundamentale, întrucât datele cu caracter personal obţinute pe această cale sunt protejate de legea specială, respectiv Legea nr. 677/2001 şi nu pot fi prelucrate decât în condiţiile prevăzute de aceasta, condiţii extrem de restrictive.
În ceea ce priveşte critica referitoare la stocarea datelor cu caracter personal în lipsa consimţământului expres al tuturor persoanelor aflate în sala de judecată, Curtea constată că, potrivit art. 5 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 677/2001, consimţământul persoanei vizate nu este cerut când prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale a operatorului. Or, instanţa de judecată înregistrează şedinţele de judecată în vederea îndeplinirii unei obligaţii legale care are ca scop o mai bună administrare a justiţiei. Curtea constată că măsura reglementată de dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate are ca finalitate redactarea încheierilor de şedinţă. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 231 alin. (6) din Codul de procedură civilă, înregistrările şedinţei de judecată pot fi solicitate şi de către instanţa de control judiciar care are posibilitatea de a aprecia asupra desfăşurării în condiţii legale a procesului civil şi de a verifica legalitatea măsurilor dispuse, asigurându-se, în acest mod, dreptul la un proces echitabil.
Pe de altă parte, accesul la datele stocate se realizează pe baza unei cereri de eliberare a unei copii electronice a înregistrării şedinţei, formulate exclusiv de părţile care au acest drept, nu şi de alţi participanţi la proces.
Prin urmare, Curtea constată că înregistrarea şedinţelor de judecată este obligatorie, vizează toate cauzele, întrucât legiuitorul nu a făcut nicio distincţie, şi reprezintă o operaţiune tehnică care nu este de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale invocate şi are drept scop înfăptuirea unui act de justiţie transparent şi realizarea unei bune administrări a justiţiei ca serviciu public.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată ce are ca obiect dispoziţiile art. 231 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură civilă.