Caracterizat ca o formă particulară a controlului judiciar, controlul judiciar pe cauțiune s-a dorit a fi o măsură eficientă în contextul creșterii incidenței infracțiunilor economice în care valoarea prejudiciului este considerabilă și situația financiară a inculpaților prosperă.
Cu toate acestea, controlul judiciar pe cauțiune se dovedește a fi o măsură preventivă la care nu se apelează decât cu titlu de excepție. Practic, există deosebit de puține situații în care instanțele de judecată au înlocuit, la cerere, măsura privativă de libertate cu cauțiunea, cu toate că solicitarea este formulată subsidiar de majoritatea inculpaților propuși spre arestare sau aflați în fața instanțelor pentru prelungirea arestului. Inculpații solicită insistent instanțelor să admită depunerea unor sume consistente, chiar cu riscul de a le pierde, pentru a beneficia de revocarea privațiunii. Când vine vorba de luarea controlului judiciar pe cauțiune de către procuror, în faza de urmărire penală, situația devine și mai rar întâlnită, parchetele alegând să evite impunerea acestuia.
Cauzele ineficienței practice ale aplicării măsurii controlului judiciar pe cauțiune par a fi multiple și își găsesc izvorul principal în normele legale incomplete și confuze.
Un prim element care a condus la lipsa de eficiență a cauțiunii, referindu-ne aici preponderent la neluarea acesteia de reprezentanții parchetelor, este însăși esența surii. Pierzându-și caracterul de beneficiu acordat inculpatului în faza urmăririi penale, caracter predominant în vechiul Cod procesual penal, în prezent, măsura are un caracter de restricție. Persoana trece, în situația tip, din starea de libertate într-o stare de restrângere a libertății de mișcare și de diminuare temporară sau chiar permanentă a patrimoniului.
Un alt motiv este, în opinia noastră, apropierea instituției mai mult de arestul la domiciliu și de arestul preventiv decât de controlul judiciar. Cu toate că este considerată o formă a controlului judiciar, prin denominație și prin obligațiile ce pot fi impuse, cauțiunea, prin condițiile preexistente, similare arestului, se apropie de măsurile privative de libertate.