Lună: noiembrie 2016
Te-a anuntat seful ca te da afara? Afla aici care iti sunt drepturile!
Daca in urma cu cativa ani concedierea, platile compensatorii sau somajul devenisera exceptia de la regula, de un an de zile majoritatea romanilor traieste cu teama ca ar putea ramane pe drumuri. Fie ca exista motive intemeiate, fie ca folosesc criza economica drept pretext pentru a-si mai reduce din cheltuieli, o parte din patronii care-si anunta angajatii ca ii vor da afara vor s-o faca si cu un minimum de cheltuieli.
Clauze abuzive. Îngheţarea cursului de schimb valutar CHF/LEU .Hotarare
Între reclamant şi pârâtă s-a încheiat contractul de împrumut din data de 14.08.2008, prin care banca a împrumutat consumatorului suma de 20.790 CHF, transferând această sumă în contul deschis pe numele consumatorului tot în CHF şi stabilindu-se că restituirea creditului să se facă în aceeaşi monedă, însă în condiţiile de schimb valutar instituite de bancă, astfel că în derularea contractului consumatorul a achitat ratele în lei, monedă care a fost convertită în CHF de către bancă, la cursul valutar al acesteia.
În niciuna dintre clauzele contractuale nu se prevede că perceperea ratelor se face după un curs majorat, faţă de cel de la data acordării creditului, deşi în realitate ratele au fost percepute de bancă prin raportare la cursul valutar CHF/leu, de la data lăţii efective a acesteia, curs majorat faţă de cel existent la momentul încheierii contractului.
Constată astfel tribunalul că în acest mod, neexistând o clauză referitoare la suportarea riscului în caz de devalorizare sau hipervalorizare a monedei CHF, reclamantul au achitat fiecare rată lunară la cursul de schimb leu/CHF, valabil la data de 30 a fiecărei luni şi astfel riscul de hipervalorizare a fost suportat exclusiv de reclamant.
Mai constată tribunalul faptul că francul elveţian este o monedă ce nu are o circulaţie efectivă pe piaţa românească, nefiind utilizată în tranzacţiile civile sau comerciale, în numerar sau prin virament bancar, fiind de notorietate faptul că la momentul încheierii contractului, în anul 2008, precum şi în prezent, pe piaţa monetară internă plăţile se fac în Ron sau în Euro, francul elveţian fiind o monedă de refugiu folosită de mari investitori pentru a-şi conserva capitalurile, datorită stabilităţii sale, însă criza economică demarată la finele anului 2007 a cauzat o creştere fără precedent a achiziţiilor de monedă elveţiană, astfel încât valoarea CHF a crescut succesiv şi la niveluri extrem de ridicate, încât Banca Centrală a Elveţiei nu a putut stopa fenomenul.
Tocmai datorită gradului ridicat de stabilitate a francului elveţian, care presupunea ca fiind exclusă o devalorizare a acestei monede a fost iniţiată oferta băncii de acordarea creditelor în CHF, precum şi acceptarea creditului în franci elveţieni de către reclamanţi.
Creşterea accelerată a valorii francului elveţian în raport cu moneda naţională, precum şi cheltuielile generate de mecanismul de schimb valutar din lei în franci elveţieni şi din franci elveţieni în lei, lipsa francilor elveţieni de la casele de schimb valutar o perioadă îndelungată de timp, diferenţele dintre cursul practicat de bancă şi casele de schimb valutar, diferenţele dintre cursul de vânzare şi cel de cumpărare, au condus la majorarea continuă a costului contractelor , producând un dezechilibru major al prestaţiilor reciproce ale părţilor, în detrimentul împrumutaţilor cu efectul obţinerii unor foloase de către bancă, fără contraprestaţie din partea acesteia.
În conformitate cu prevederile art.4 din Legea nr.193/2000, clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi contractuale creează în detrimentul consumatorului contrar cerinţelor bunei credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiilor părţilor contractante, art.2 din Legea nr.193/2000 prevăzând că o clauză contractuală va fi considerată ca ne4fiind negociată direct cu consumatorul dacă ea a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei cum este cazul contractelor standard preformulate, sau condiţiile generale de vânzare, practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.
Legea nr.193/2000 a fost adoptată pentru transpunerea în dreptul intern a directivei Consiliului European nr.93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, reglementându-se în favoarea acestora o protecţie mai mare decât minimul oferit de Directivă, în condiţiile în care extinderea limitelor directivelor relative la protecţia consumatorilor este permisă expres de dreptul comunitar.
Astfel, în cauza C-484/08 Caja de Ahorros Y Mote de Piedad de Madrid prin Hotărârea din 03.06.2010 CEJ consfinţeşte dreptul statelor de a aplica o protecţie mai mare consumatorilor decât minimul prevăzut de Directivă şi permite instanţelor naţionale constatarea caracterului abuziv şi în cazul clauzelor privind definirea obiectului principal al contractului şi caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, faţă de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, chiar dacă aceste clauze sunt redactate în mod clar şi inteligibil.
În cauza Salvat Editores S A v Jose M. Sanchez Alcon Prades, C 241/98 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene recunoaşte judecătorului puterea de a declara din oficiu ca nule clauzele abuzive4 ale unui contract, această putere încadrându-se în contextul general al protecţiei speciale pe care Directiva tinde să o recunoască interesului colectivităţii, care făcând parte din ordinea publică economică depăşeşte interesele specifice ale unor părţi.
Cu alte cuvinte, există un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator să nu-şi producă efectele.
Potrivit dispoziţiilor legale mai sus menţionate, este abuzivă o clauză care nu a fost negociată individual, care este contrară bunei credinţe şi creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului.
Clauza de efectuare a plăţilor în moneda creditului cu suportarea exclusivă a riscului valutar de către împrumutat nu a fost negociată direct cu reclamanţii având în vedere caracterul prestabilit şi impus consumatorilor al contractului de credit, consumatorii exprimându-şi adeziunea la contractul tipizat, fără a avea posibilitatea de a influenţa natura clauzelor şi din acest punct de vedere a existat o poziţie de inegalitate a părţilor în vederea asigurării angajării în deplină cunoştinţă de cauză a consumatorului în contractul de credit, banca având o poziţie dominantă în raport cu consumatorul şi implicit cu privire la îndatorarea şi suportarea riscurilor reprezentate de volatilitatea cursului valutar.
Omisiunea băncii de a informa consumatorul asupra riscului de hipervalorizare a CHF, fenomen care era previzibil pentru experţii financiari dat fiind faptul că CHF-ul este o monedă instabilă iar la momentul încheierii contractului valoarea ei era la un minim istoric şi în consecinţă creşterea valorii faţă de moneda naţională apărea inevitabilă, constituie o încălcare a obligaţiei de consiliere sancţionată în dreptul european şi naţional, întrucât determină angajarea din punct de vedere juridic a consumatorilor, plecând de la o imagine deformată a întinderii drepturilor şi obligaţiilor asumate, consumatorul fiind pus în imposibilitate de a cunoaşte şi anticipa mărimea obligaţiilor sale.
Banca a stipulat în contractul încheiat cu reclamanţii, obligaţia acestora de a suporta exclusiv diferenţele de schimb valutar, fără a limita în vreun fel întinderea acestei obligaţii, astfel că în situaţia dublării valorii francului elveţian în raport cu moneda naţională convenţiile de credit încheiate între părţi dobândesc un caracter aleatoriu, ceea ce conduce la încălcarea criteriului echivalenţei prestaţiilor. Clauza de risc valutar prevăzută exclusiv în sarcina consumatorilor denaturează raportul juridic obligaţional prin îngreunarea excesivă a situaţiei consumatorului şi în acelaşi timp prin conferirea în favoarea băncii a unui avantaj economic vădit disproporţional, aceasta obţinând un câştig injust în detrimentul consumatorilor, contrar principiilor echităţii şi bunei credinţe, care trebuie să guverneze relaţiile contractuale.
În acest sens, CJUE s-a pronunţat în cauza C-26/13 Kasler vs Ungaria, referitoare la Directiva 93/13/CEE şi mai precis la aprecierea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în contacte de împrumut ipotecar încheiat în valută garantat printr-o ipotecă.
Astfel, s-a stabilit că art.4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretată în sensul că termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză cuprinsă într-un contract de împrumut încheiat într-o monedă străină între un vânzător sau un furnizor şi un consumator şi nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată că respectiva clauză stabileşte o prestaţie esenţială a acestui contract care îl caracterizează; o astfel de clauză în măsura în care cuprinde o obligaţie pecuniară a consumatorului de a plăti în cadrul ratelor împrumutului sumele care rezultă din diferenţa dintre cursul de schimb la vânzare şi cursul de schimb la cumpărare al monedei străine nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remuneraţie” al cărei caracter adecvat, în calitate de contrapartidă a unei prestaţii efectuată de împrumutător s nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul art.4 alin.2 din Directiva 93/13.
Acest articol din Directivă trebuie interpretat în sensul că în ceea ce priveşte o clauză contractuală, cerinţa potrivit căreia aceasta trebuie redactată în mod clar şi inteligibil, trebuie înţeleasă ca impunând nu numai redactarea inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci şi să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine, adică ea să fie inteligibilă din punct de vedere juridic şi consumatorul să poată aprecia consecinţele economice negative la care se expune prin încheierea contractului.
Cerinţa privind transparenţa clauzelor contractuale prevăzute de Directiva 93/13 nu poate fi redusă astfel numai la caracte4rul inteligibil al acestora pe plan formal şi gramatical, întrucât consumatorul se află într-o poziţie de inferioritate faţă de bancă şi astfel transparenţa trebuie înţeleasă în mod extensiv.
În lumina acestor considerente, tribunalul apreciază că în speţă nici anterior şi nici în momentul încheierii contractului de credit, între părţi nu a avut loc o negociere a clauzei de risc valutar, iar în condiţiile în care pe parcursul derulării contractului reclamanţi au achitat suplimentar pârâtei sume apreciabile de bani, decurgând din variaţia cursului de schimb CHF/RON, calculate atât asupra debitului principal cât şi a dobânzii lunare, există un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea consumatorilor, neexistând o contraprestaţie a băncii pentru sumele încasate în plus.
După cum a statuat CJUE în aceeaşi cauză C26 Kasler vs Ungaria paragraful 85 art.6 alin.1 din Directiva 93/13, trebuie interpretat în sensul că în situaţia în care un contract nu poate continua să existe după eliminarea unei clauze abuzive, această dispoziţie nu se opune unei norme de drept naţional care permite instanţei naţionale să remedieze nulitatea clauzei respective prin înlocuirea acesteia cu o dispoziţie de drept naţional cu caracter supletiv.
Pe de altă parte contractul de credit se supune regulilor generale prevăzute de Codul civil cu privire la obligaţii, el neavând un caracter aleatoriu ci un contract comutativ caracterizat prin faptul că întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor la momentul încheierii contractului este determinat sau determinabilă, astfel încât părţile se angajează din punct de vedere juridic tocmai în considerarea efectelor contractului pentru care şi-au manifestat acordul , fiind exclusă expunerea uneia dintre părţi la riscul unei pierderi cazate de un eveniment viitor şi incert şi oferirea celeilalte părţi a unei şanse de câştig.
Stipularea unei clauze de risc valutar cu consecinţa strămutării în întregime asupra împrumutaţilor a riscului generat de hipervalorizarea CHF este contrară dispoziţiilor legale întrucât această hipervalorizare constituie un eveniment imprevizibil, viitor şi incert, raportat la punerea de înţelegere a consumatorilor care, neavând cunoştinţe de specialitate în domeniul financiar-bancar nu au posibilitatea să anticipeze o creştere accelerată a cursului de schimb şi în consecinţă să îşi asume în cunoştinţă de cauză, riscul valutar.
Conform art.75 şi at.76 din Legea nr.296/2004 privind Codul consumatorului, contractele de credit trebuie să conţină clauze clare , corecte, care să nu determine interpretări echivoce şi pentru înţelegerea cărora să nu fie necesare cunoştinţe de specialitate, art.77 prevăzând că în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, ele vor fi interpretate în favoarea consumatorului.
Norma BNR nr.17/2003 prevede obligaţia băncii de a administra riscul în sensul diminuării lui, prin organizare de control a activităţii de creditare, obligaţie prevăzută tocmai pentru a exclude asumarea riscului operaţiunii de creditare de către consumatori, iar o măsură în acest sens o constituie îngheţarea cursului de schimb valutar la momentul încheierii contractului, măsură ce corespunde cerinţelor echităţii şi bunei credinţe.
Conform disp.art.966-970 Cod civil, în vigoare la momentul încheierii contractului între părţi, părţile trebuie să acţioneze cu bună credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe parcursul executării acestuia, neputându-se înlătura sau limita această obligaţie, consecinţa fiind că distribuţia între părţi a pierderilor şi beneficiilor rezultate ca urmare a creşteri valorii CHF faţă de moneda naţională apare ca o soluţie justă şi echitabilă.
Având în vedere că schimbarea condiţiilor economice a fost imprevizibilă iar reclamanţii nu au avut cunoştinţele de specialitate în domeniul financiar-bancar care să le permită anticiparea unei devalorizări vădite a leului faţă de francul elveţian se poate considera că revizuirea efectelor contractului corespunde acordului de voinţă al părţilor întrucât hipervalorizarea CHF deturnează contractele de la scopul în vederea cărora au fost încheiate schimbând natura acestora, astfel că executarea lor în contextul actual nu mai corespunde voinţei părţilor de la momentul încheierii contractului.
Sunt incidente totodată disp.art.1578 Cod civil în vigoare la data încheierii contractului, care consacră principiul nominalismului monetar în cafrul contractelor de împrumut şi care prevede că obligaţia ce rezultă dintr-un împrumut în bani este întotdeauna pentru aceeaşi sumă numerică arătată în contract şi că întâmplându-se o sorire sau o scădere a preţului monedelor înainte de a sosi epoca plăţii, debitorul trebuie să restituie suma numerică împrumutată şi nu este obligat a restitui această sumă decât în speciile aflătoare în curs în momentul plăţii.
Faţă de toate aceste considerente, tribunalul apreciază că instanţa de fond a făcut o greşită palicare a dispoziţiilor legale, respectiv art.4 din Legea nr.193/200, art.75, 76, 77 din Legea nr.296/2004, art.966 – 970 Cod civil, atunci când a respins capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la riscul de curs valutar, astfel încât urmează să admită apelul reclamanţilor din acest punct de vedere şi să schimbe sentinţa în sensul constării nulităţii absolute a clauzei prevăzute la art.8.1 din contractul de credit (…)și să dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF/LEU şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit, la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian, de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia, urmând ca pârâtele să restituie reclamantului sumele plătite în plus de acesta.”
Legea dării în plată = constituţională
Curtea Constituţională a României (CCR) a respins, ieri, cele 31 de excepţii ridicate de Banca Românească în legătură cu Legea dării în plată, după cum ne-au spus reprezentanţii biroului de presă din cadrul CCR.
Acest lucru înseamnă, conform specialiştilor, că legea este considerată constituţională, excepţiile dezbătute ieri fiind ridicate atât asupra legii în integralitatea ei, cât şi asupra unora dintre articolele din textul legislativ.
Unul dintre articolele atacate de Banca Românească la CCR este art. 11, care presupune că legea „se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată”.
De asemenea, a fost respinsă şi excepţia ridicată asupra art. 8, alin. 5. Acesta arată că „dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului”.
La finalul lunii octombrie, Curtea Constituţională a mai respins o excepţie ridicată de bănci, ca fiind inadmisibilă. Surse judiciare ne-au menţionat, atunci, că hotărârea respectivă va fi păstrată în dosarele identice în care CCR urma să decidă. Excepţia pe care Curtea a respins-o ca inadmisibilă face referire, de asemenea, la articolul 11 din Legea dării în plată, în conexiune cu articolul 8, alineatul 5.
Cu două zile înainte, Curtea Constituţională a decis în alte 25 de dosare pe excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de bănci în legătură cu această lege, admiţând unele şi res-pingând altele. CCR a hotărât, printre altele, ca respectivele cazuri să se deruleze în instanţă, judecătorii urmând să stabilească asupra principiul impreviziunii.
După ce judecătorii CCR au decis că instanţa va hotărî pe marginea notificărilor de dare în plată, riscurile aferente acestei reglementări din sectorul bancar s-au diminuat, a spus, recent, Guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR) Mugur Isărescu.
Şeful Băncii Centrale apreciază faptul că, potrivit deciziei CCR, judecătorii vor decide, în fiecare caz în parte, dacă cererile de dare în plată sunt sau nu justificate.
În cazul Legii dării în plată, au fost făcute o serie de progrese şi clarificări, susţine Guvernatorul, care a declarat: „Cu trimiterea la Curtea Constituţională a Legii privind conversia creditelor din franci elveţieni în lei la cursul istoric şi cu reintroducerea Legii dării în plată în Codul Civil, prin decizia CCR, apreciem că riscurile sunt diminuate.
Dar aşteptăm explicaţiile Curţii Constituţionale, pentru că noutatea este foarte importantă, această impreviziune, cum spun dânşii, şi trimiterea în faţa unui judecător, pentru ca, de la caz la caz, să se stabilească dacă o solicitare de dare în plată se justifică sau nu şi cum trebuie făcută”.
Mugur Isărescu este de părere că modalitatea de aplicare a Legii dării în plată stabilită de CCR reprezintă o formulă juridică a principiului economic pe care l-a enunţat şi BNR: „Vorbim despre împărţirea poverii, nu a riscurilor, pentru că băncile nu au cum să împartă riscurile, pentru că au contracte. Împărţirea poverii înseamnă restructurarea creditului, analiza caz cu caz şi abordarea bilaterală, nu otova, şi abordarea caz cu caz, la fiecare credit şi în faţa unui judecător”.
Şeful BNR susţine că Banca Centrală a trimis către Parlament cinci amendamente pe marginea Legii dării în plată, trei dintre acestea fiind preluate în textul de lege, iar unul din cele două rămase, respectiv rezolvarea caz cu caz, fiind preluată de CCR: „Noi am propus medierea, dar este chiar mai bine să fie rezolvate cazurile prin decizia unui judecător”.
Înainte ca Legea dării în plată să fie adoptată, Guvernatorul BNR a spus că proiectele legislative din domeniul bancar presupun, în premieră, un risc sistemic sever nemai-întâlnit în ultimii 26 de ani.
De sâmbătă, dacă nu-ți plătești facturile de căldură și gunoi, vei putea fi executat silit mai ușor
Măsura este inclusă în Legea nr. 225/2016 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, care a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 942 din 23 noiembrie 2016 și va intra în vigoare sâmbăta aceasta.
În esență, noile prevederi stabilesc că „factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu”, fiind vorba, printre altele, de serviciile de alimentare cu apă, cu căldură, de canalizare și de salubrizare. Astfel, persoanele care nu-și achită la timp facturile pentru aceste servicii vor putea fi executate silit fără să mai fie necesară acționarea lor în justiție.
Totuși, noutatea nu vizează toate cele patru categorii de servicii enumerate, ci doar furnizarea căldurii în sistem centralizat și salubrizarea. Asta pentru că, așa cum s-a stabilit încă din cursul anului 2015, prin modificări la Legea nr. 241/2006, facturile de apă și canalizare deja sunt titluri executorii.
Atenție! În altă ordine de idei, furtul de apă și de agent termic din sistemele publice de alimentare va deveni infracțiune și se va putea pedepsi conform Codului penal.
Perioada în care se pot plăti facturile va fi mai mică
Altă modificare semnificativă referitoare la facturile pentru apă, canalizare, căldură și gunoi va fi reducerea perioadei în care cetățenii pot achita aceste servicii. Astfel, facturile vor trebui plătite în cel mult 15 zile calendaristice de la emitere.
„Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data emiterii facturii”, dispune Legea nr. 225/2016, cu precizarea că facturile trebuie emise cel târziu până la data 15 a lunii următoare celei în care s-au furnizat serviciile.
În momentul de față, plata facturilor trebuie făcută în maximum 15 zile lucrătoare de la primire, ceea ce înseamnă că putem vorbi de o dublă reducere a termenului de scadență: acesta se va calcula în zile calendaristice, nu în zile lucrătoare, și va curge efectiv de la data emiterii facturii, nu de la data primirii. (Data emiterii nu este neapărat și data primirii, dacă vorbim de o factură comunicată prin poștă.)
COMPARAȚIE | |
---|---|
Actualul termen de scadență | Viitorul termen de scadență |
Factura este emisă în data de 13 octombrie 2016pentru luna septembrie 2016 și este primită de client în data de 14 octombrie 2016*. Astfel, termenul de scadență începe pe 14 octombrie 2016 și se încheie pe 3 noiembrie 2016. Rezultă că clientul are la dispoziție 21 de zile calendaristice**pentru a achita factura. | Factura este emisă în data de 13 octombrie 2016 pentru luna septembrie 2016 și este primită de client în data de 14 octombrie 2016*. Astfel, termenul de scadență începe pe 13 octombrie 2016 și se încheie pe 27 octombrie 2016. Rezultă că clientul are la dispoziție, cel puțin teoretic, 15 zile calendaristice** pentru a achita factura, însă perioada se reduce cu numărul de zile necesar comunicării prin poștă (în acest exemplu, termenul efectiv de scadență este de 14 zile calendaristice). |
* Notă: Am luat în calcul o durată de o zi între emitere și comunicare, necesară, cel puțin teoretic, pentru transmiterea facturii prin poștă.
** Notă: Termenul actual de scadență poate varia în funcție de numărul zilelor nelucrătoare, dar cel viitor va fi fix și, în funcție de data primirii facturii, va putea fi destul de strâns. |
Dacă o factură nu este achitată în cel mult 30 de zile de la data scadenței (ultima zi a perioadei de plată), clientul în cauză este penalizat pentru întârziere, prevede Legea nr. 51/2006. Penalitățile se calculează începând cu prima zi după data scadenței și, în total, nu pot depăși valoarea facturii.
„Dacă sumele datorate, inclusiv penalitățile, nu au fost achitate după 45 de zile de la primirea facturii, operatorul poate întrerupe furnizarea/prestarea serviciului cu un preaviz de 5 zile lucrătoare și are dreptul să solicite recuperarea debitelor în instanță. Reluarea furnizării/prestării serviciului se face în termen de maximum 3 zile de la data efectuării plății; cheltuielile aferente suspendării, respectiv reluării furnizării/prestării serviciului se suportă de utilizator”, este detaliat în actul normativ.
Executarea silită se face în baza unui titlu executoriu
Titlul executoriu este documentul ce stă la baza unei executări silite, stabilește, actualmente, Codul de procedură civilă. Titlu executoriu este hotărârea executorie dată de instanța judecătorească, hotărârea cu executare provizorie, hotărârea definitivă, dar și alte hotărâri sau înscrisuri care, conform legii, pot fi puse în executare.
Executarea silită a unui titlu executoriu poate fi făcută, în principiu, doar de către un executor judecătoresc. În privința modalităților de executare, Codul face referire la urmărirea bunurilor mobile și imobile ale datornicului, predarea către creditor a bunurilor (prevăzute în titlul executoriu) deținute fără drept de datornic, dar și la alte măsuri legale.
Executarea silită începe numai la cererea creditorului, ce trebuie transmisă executorului judecătoresc. Apoi, acesta din urmă trebuie să solicite încuviințarea executării de către instanța de executare. Cu alte cuvinte, o executare silită nu poate să înceapă fără acordul unei instanțe judecătorești.
„Încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării”, dispune actul normativ.
De precizat că, în anumite situații, o instanță poate respinge cererea de încuviințare a executării silite. De exemplu, dacă hotărârea sau înscrisul transmis instanței nu este, potrivit legii, un titlu executoriu sau dacă datoria nu este certă, lichidă și exigibilă.
2977 de dosare impotriva bancilor in 2016 – Consumatori 98% castig.Banci – 2%
1-10 din 2.977 rezultate
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI – dosarul nr. 47649/299/2016
… 023i3k0004080g100023g08q4nj 47649/299/2016 47649/299/2016 . acţiune în constatare clauze abuzive 47649/299/2016 Fond vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI – dosarul nr. 47758/299/2016
… 023i3k0004080g100023g0cq4nj 47758/299/2016 47758/299/2016 . acţiune în constatare CLAUZE ABUZIVE 47758/299/2016 Fond vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Judecătoria BUZĂU – dosarul nr. 17223/200/2016
… 023i3k0004080g100023g0ejkfj 17223/200/2016 17223/200/2016 Secţia civilă acţiune în constatare clauze abuzive L 193/2000 17223/200/2016 Fond vDosarCHL http …
Pictogramă element
Judecătoria IAŞI – dosarul nr. 39738/245/2016
… 39738/245/2016 39738/245/2016 Secţia Civilă acţiune în constatare constatare caracter abuziv clauze; restituire sumă 39738/245/2016 Fond vDosarCHL …
Pictogramă element
Judecătoria BISTRIŢA – dosarul nr. 9219/190/2016
… 023i3k0004080g100023g0c9k7j 9219/190/2016 9219/190/2016 SECŢIA CIVILĂ acţiune în constatare CLAUZE ABUZIVE 9219/190/2016 Fond vDosarCHL http://portal …
Pictogramă element
Judecătoria IAŞI – dosarul nr. 39799/245/2016
… 39799/245/2016 39799/245/2016 Secţia Civilă acţiune în constatare constatare caracter abuziv clauze; restituire sumă 39799/245/2016 Fond vDosarCHL …
Pictogramă element
Judecătoria VASLUI – dosarul nr. 8718/333/2016
… 023i3k0004080g100023g0ch4vj 8718/333/2016 8718/333/2016 JUDVS acţiune în constatare clauze abuzive şi pretenţii 8718/333/2016 Fond vDosarCHL http …
Pictogramă element
Judecătoria IAŞI – dosarul nr. 39706/245/2016
… 39706/245/2016 39706/245/2016 Secţia Civilă acţiune în constatare constatare caracter abuziv clauze contractuale; restituire sumă 39706/245/2016 Fond …
Pictogramă element
Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN – dosarul nr. 14120/225/2016
… 023i3k0004080g100023g092kfj 14120/225/2016 14120/225/2016 .. acţiune în constatare constatare clauze abuzive în contractul de credit nr. 1630/16.07.2008 14120/225 …
Pictogramă element
Judecătoria SECTORUL 1 BUCUREŞTI – dosarul nr. 47755/299/2016
… 023i3k0004080g100023g0cq4nj 47755/299/2016 47755/299/2016 . acţiune în constatare CLAUZE ABUZIVE 47755/299/2016 Fond vDosarCHL http://portal …
1234 Deplasare la pagina următoare
Amenda pentru lipsa rovinietei se comunică în două luni de la încheierea procesului-verbal
Daca un șofer circulă fără să aibă o rovinietă valabilă, amenda trebuie comunicată acestuia în maximum două luni de la încheierea procesului-verbal de contravenție, nu în cel mult două luni de la data la care a fost săvârșită fapta, stabilește o decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ). Practic, din moment ce data faptei și data încheierii procesului-verbal pot fi diferite, în special când sunt folosite camerele video, rezultă că amenda poate ajunge la contravenient cu o întârziere considerabilă.
„Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul”, scrie în Ordonanța Guvernului nr. 15/2002.
Din cauză că dispoziția respectivă nu este tocmai clară, instanțele au interpretat-o în mod diferit. Concret sesizarea ce a stat la baza Deciziei ICCJ nr. 43/2016 se lămurește că unii magistrați au considerat că termenul de comunicare de două luni se calculează de la data săvârșirii faptei. Iar alți judecători au apreciat că termenul începe de la momentul la care agentul constatator constată efectiv contravenția.
Prin urmare, pentru ca practica instanțelor să fie aceeași, Înalta Curte a stabilit că momentul de la care trebuie să se calculeze termenul de comunicare de două luni este cel al încheierii procesului-verbal de contravenție. Astfel, de la săvârșirea faptei și până la constatarea ei prin proces-verbal poate trece o perioadă de câteva luni, în special dacă acest lucru se face cu camere video
Completele de judecată ale ICCJ, ale curților de apel sau ale tribunalelor pot cere ICCJ să interpreteze, în anumite situații, prevederi legale neclare de care depinde soluționarea unui proces, prevede Codul de procedură civilă. Deciziile date în acest sens sunt obligatorii pentru toate instanțele judecătorești.
Cum imi vand firma legal in Romania
Vanzarea unei societati comerciale, o procedura aparent simpla. Cand devine complicata?
Motivele pentru care un antreprenor isi poate dori sa renunte la o afacere sunt cat se poate de diverse: de la un mediu economic dificil sau o fiscalitate impovaratoare pana la profituri prea mici sau chiar inexistente. Daca nu isi doreste sa lichideze pur si simplu firma, un antreprenor are la dispozitie si o alta posibilitatea de a scapa de acea societatea comerciala: o poate vinde.
Cum se desfasoara cesiunea partilor sociale
Cesiunea partilor sociale reprezinta transmiterea partilor sociale, cu consimtamantul asociatilor actuali, catre una sau mai multe persoane, care astfel vor dobandi calitatea de asociati.
Conditiile in care se transmit partile sociale in care este divizat capitalul social sunt reglementate expres de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
Avocatul Marius Coltuc #avocatcoltuc a rezumat pasii care trebuie urmati pentru cesiunea partilor sociale. Astfel, in cazul in care cesiunea partilor sociale se face intre asociati, procedura presupune:
• aprobarea cesiunii in cadrul adunarii generale a asociatilor (prin majoritatea prevazuta in actul constitutiv);
• incheierea unui contract intre asociatul cedent si asociatul cesionar;
• inscrierea cesiunii in registrul asociatilor societatii;
• inregistrarea cesiunii in Registrul Comertului in vederea opazabilitatii fata de terti.
In schimb, cand vine vorba de cesiunea partilor sociale catre persoane din afara societatii, lucrurile se complica putin, fiind necesara adoptarea unei hotarari a adunarii generale a asociatilor, inainte de incheierea contractului de cesiune, insa, in acest caz, hotararea trebuie sa fie luata cu votul asociatilor care reprezinta cel putin trei patrimi din capitalul social.
„La calculul acestei majoritati nu se va avea in vedere si partea de capital social detinuta de asociatul care doreste sa-si cedeze partile sociale”, subliniaza Marius Coltuc.
Pe baza hotararii de aprobare a cesiunii partilor sociale, se va incheia contractul de cesiune care trebuie sa cuprinda partile, pretul cesiunii, numarul de parti sociale cesionate, precum si drepturile si obligatiile partilor.
Totodata, la fel ca in cazul cesiunii partilor sociale intre asociati, si transferul partilor sociale catre o persoana din afara societatii trebuie inregistrat atat in registrul asociatilor tinut de societate, cat si in Registrul Comertului, cu respectarea termenului de opozitie prevazut de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale.
La art. 62, Legea societatilor comerciale prevede ca opozitia se face in termen de 30 de zile de la data publicarii hotararii asociatilor sau a actului aditional modificator in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, daca prezenta lege nu prevede un alt termen
Pe langa costurile corespunzatoare formalitatilor de la Registrul Comertului, in cazul cesiunii partilor sociale, costul principal este reprezentat de impozitul pe venitul realizat prin vanzarea partilor sociale, in cazul vanzatorului (atunci cand partile sociale se tranzactioneaza la o valoare mai mare decat valoarea nominala).
In cazul cesiunii de parti sociale intre asociati, inregistrarea procedurii dureaza aproximativ 5 zile lucratoare de la depunerea documentelor relevante la Registrul Comertului, in timp ce, in cazul cesiunii de parti sociale catre persoane din afara societatii, procedura de inregistrare la Registrul Comertului ajunge la aproximativ doua luni pentru ca presupune depunerea a doua dosare distincte.
Potrivit lui Marius Coltuc #avocatcoltuc, prin depunerea primului dosar se asigura mentionarea in Registrul Comertului si publicitatea in Monitorul Oficial al Romaniei a hotararii asociatilor de vanzare a partilor sociale.
Datele societatii: ce se modifica dupa vanzare
Odata ce cesiunea partilor sociale a fost definitivata trebuie actualizat actul constitutiv „cu privire la datele de identificare ale noilor asociati, numarul de parti sociale detinute de fiecare, proportia acestora in capitalul social al societatii, in vederea depunerii la Registrul Comertului”.
Aceasta a aratat ca celelalte date ale societatii (sediu social, obiect de activitate, administratori) se vor schimba numai in masura in care asociatii vor decide astfel
Obligă pârâta la înmatricularea fără plata timbrului de mediu a autoturismului – DEFINITIV
Informaţii generale
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Căi atac
|
Stire soc : in numai 2 luni statul roman a platit peste 30 de milioane de euro din procesele de restituire timbru de mediu
A se vedea si
Informaţii generale
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Ghidul Juridic Al Cumparatorului De Black Friday
Atunci când cumperi un produs dintr-unmagazin online, așa cum probabil plănuiești să faci de Black Friday, ai toate șansele să primești ceva ce nu corespunde gusturilor tale, să primești alt produs sau unul de altă culoare. Și așa mai departe.
Tocmai pentru că, spre deosebire de cumpărăturile pe care le faci pe loc, din spațiile comerciale, nu ai posibilitatea să întorci pe toate părțile produsul și să te asiguri de alegerea ta, legislația îți oferă o soluție: posibilitatea de a returna un produs pe care nu-l mai vrei (este vorba, mai exact, de dreptul de retragere din contractul de vânzare-cumpărare la distanță), despre care găsim tot ce ne interesează în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii.
Toți comercianții online sunt obligați să se supună unui set minim de reguli privind dreptul de retragere, care sunt expres prevăzute de actul normativ amintit și pe care le prezentăm pe scurt în cele ce urmează.
1. Comerciantul trebuie să-ți explice cum poți returna un produs
Pe site-ul său, vânzătorul trebuie să precizeze dacă poți să te retragi din contract (pentru că, așa cum vom vedea mai jos, sunt și câteva produse care nu pot fi returnate în acest fel), în ce condiții poți să faci asta, care este procedura concretă și ce termen trebuie respectat. Mai mult, trebuie să ai la dispoziție un formular de retur pe site-ul comerciantului. Cel mai des, vei întâlni pe site informațiile sub titlul de „Condiții de returnare”, însă acestea se referă, de fapt, la dreptul de retragere din contract, chiar dacă nu vei găsi exact această formulare.
Comerciantul trebuie să-ți spună dacă ești obligat la costul de transport pentru returnarea unui produs (la care poți fi obligat, potrivit legii) și care este costul, dacă poți să returnezi în magazin ori doar prin curier rapid etc. În plus, dacă există motive pentru pierderea dreptului de retragere ori dacă produsul este dintre cele pentru care legea prevede că nu se pot da înapoi, comerciantul este obligat să te informeze dinainte.
2. Ai 14 zile să returnezi un produs, fără să-ți motivezi decizia
Comerciantul n-are dreptul să-ți solicite un motiv pentru care alegi să returnezi un produs și nici să-ți perceapă vreo taxă pentru că îți exerciți acest drept. Din momentul în care ai ajuns în posesia produsului comandat (sau a ultimului produs comandat, dacă ai făcut o comandă multiplă și produsele ți-au fost livrate pe rând), ai la dispoziție 14 zile pentru a-l anunța pe comerciant că te-ai răzgândit și-ți vrei banii înapoi. După ce ai notificat comerciantul, ai la dispoziție 14 zile de la momentul notificării ca să returnezi efectiv produsul.
3. Dreptul de retragere poate fi prelungit cu 12 luni
Dacă un comerciant nu te-a informat despre dreptul de retragere, atunci perioada în care poți să te răzgândești se prelungește cu 12 luni, după expirarea perioadei inițiale de 14 zile. În caz că, între timp, vânzătorul te-a informat, așa cum trebuia să o facă de la bun început, atunci perioada de retragere expiră în 14 zile de la data la care informațiile respective ajung la tine.
Totuși, trebuie să ai în vedere că tu, în calitate de consumator, ai sarcina probei în această privință. Cu alte cuvinte, tu ești cel care trebuie să dovedească faptul că operatorul economic nu ți-a pus la dispoziție informațiile cu privire la dreptul de retragere (pe site-ul său, într-un mail ori la telefon).
4. În cât timp vei primi banii înapoi
După ce ai informat comerciantul că vrei să te retragi din contract, legislația prevede că acesta are la dispoziție 14 zile ca să-ți returneze banii. Modalitatea în care vei primii banii înapoi va fi, dacă nu stabiliți altfel, aceeași ca la achiziție (de exemplu, dacă cumperi un produs cu cardul, vei primi banii înapoi în contul bancar).
În realitate însă, cei mai mulți comercianți vor aștepta mai întâi să primească bunul înapoi și abia apoi vor face demersurile pentru a-ți rambursa banii. Nu este vorba de un abuz, ci despre o ipoteză despre care tocmai actul normativ amintit face referire. Oricum ar fi, termenul de 14 zile trebuie respectat, tocmai de aceea, cu cât returnezi mai repede produsul, cu atât mai repede vei primi banii înapoi. Comerciantul va aștepta să primească produsul înapoi și pentru a se asigura că nu-l returnezi cu defecte care să-i scadă valoarea inițială.
5. Poți să ceri banii înapoi chiar dacă ai stricat un produs
Deși poate părea greu de crezut, prevederile legale îți garantează, cel puțin teoretic, dreptul de a returna un produs pe care l-ai stricat. În calitate de consumator, ești responsabil doar în ceea ce privește diminuarea valorii produsului ca urmare a felului în care l-ai folosit, ceea ce înseamnă că poți să-l returnezi și comerciantul e obligat să-l accepte, dar nu vei mai primi toți banii înapoi, ci doar o parte.
Comerciantul nu-ți poate reproșa faptul că ai returnat un televizor care nu mai are sunet, când de fapt tu n-ai făcut decât să zgârii puțin ecranul. Tot așa, dacă dai înapoi un laptop căruia i-au sărit două taste, nu ți se poate refuza returnarea pe motivul că ai adus bunul în stare de nefolosință. Așadar, ai grijă la abuzurile comercianților în această privință.
După cum spuneam, nu vei mai primi toți banii înapoi, ci o sumă diminuată cu valoarea stricăciunilor pe care le-ai adus(spre exemplu, zgârieturi). Actul normativ indicat mai dispune însă că vânzătorul n-are dreptul să-ți propună o valoare de returnare care să te descurajeze în a mai da produsul respectiv înapoi (de exemplu, o diminuare cu 50% a prețului de returnare pentru o banală zgârietură).
Important! Dacă un comerciant nu și-a îndeplinit obligațiile de informare amintite la punctul 1 al articolului de față, nu ești responsabil pentru stricăciunile aduse bunului și comerciantul este obligat să-ți dea toți banii înapoi.
6. Anumite bunuri nu pot fi returnate
Legea spune că nu poți returna anumite tipuri de produse (cum sunt, de exemplu, fructele), iar comerciantul este obligat să îți spună asta din start. Concret, este vorba de
- cele care se deteriorează sau expiră repede;
- cele sigilate din motive de igienă și protecție a sănătății, pe care tu le-ai desigilat;
- cele executate după cerințele tale, altfel spus, produsele personalizate (căni, bijuterii cu inscripții, tricouri etc.);
- ziarele sau alte periodice care nu au fost livrate în baza unui abonament;
- furnizarea de conținut digital care nu este livrat pe un suport material.
7. Nu ești obligat să păstrezi ambalajul produsului
#romaniaintreprinzatoare
Facebook Hastag
Haideti sa vedem cate firme cu capital romanesc mai exista in Romania?
Ghid practic: Cum înfiinţezi o fundaţie în 2017
Prevederile privind înfiinţarea şi funcţionarea fundaţiilor sunt incluse în prezent în Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, act normativ în vigoare de la 30 aprilie 2000 şi care a fost modificat în mai multe rânduri de-a lungul anilor, inclusiv în 2016.
De altfel, aşa cum stabileşte documentul menţionat, persoanele fizice şi persoanele juridice care urmăresc desfăşurarea unor activităţi de interes general sau în interesul unor colectivităţi ori, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial pot constitui asociaţii ori fundaţii.
În ceea ce priveşte fundaţia, aceasta este o entitate fără scop patrimonial şi poate fi înfiinţată de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, al unor colectivităţi.
Cu alte cuvinte, scopul unei fundaţii trebuie să fie bine determinat, să servească interesului general sau al unei comunităţi, fără a se urmări realizarea activităţilor economice şi, implicit, producerea de profit.
Un alt element important de care trebuie ţinut cont înainte de înfiinţarea unei fundaţii priveşte patrimoniul pe care aceasta trebuie să îl aibă. Concret, pentru a înfiinţa o fundaţie, este nevoie de un patrimoniu destul de mare, mai exact în valoare totală de cel puţin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundaţiei. Activul patrimonial iniţial al fundaţiei trebuie să includă bunuri în natură sau în numerar, stabileşte OG nr. 26/2000.
Totuşi, legislaţia în vigoare reglementează şi o situaţie în care activul patrimonial iniţial poate avea o valoare totală de cel puţin 20 de ori salariul minim brut pe economie. Mai exact, vizate de această prevedere sunt fundaţiile al căror scop exclusiv este efectuarea operaţiunilor de colectare de fonduri care să fie puse la dispoziţia altor asociaţii sau fundaţii, în vederea realizării de programe de către acestea din urmă.
Etapele înfiinţării unei fundaţii
Pentru a înfiinţa o fundaţie, membrii acesteia trebuie să întocmească documentaţia necesară, iar prima etapă o reprezintă colaborarea cu instanţa de judecată. Concret, prima etapă, prealabilă, la fel ca în cazul înmatriculării unei alte entităţi, o reprezintă rezervarea denumirii asociaţiei şi dobândirea dovezii disponibilităţii acesteia.
Astfel, în vederea rezervării denumirii, este necesară completarea unei cereri (un model găsiţi în fişierul ataşat articolului) şi anexarea dovezii în original a achitării tarifului de 36 de lei (se achită la Trezorerie în contul bugetului de stat nr. 20A365000 – „Alte venituri”)
Cererea se depune la Registratura generală a ministerului (program: luni-vineri: 9.30 -12.00, 13.00 -16.00) ori se transmite prin poştă, termenul de soluţionare fiind de cinci zilede la data primirii cererii.
Potrivit normelor în vigoare, denumirea fundaţiei nu poate fi identică sau asemănătoare cu denumirea altei persoane juridice constituite conform prevederilor OG nr. 26/2000. Totodată, este interzisă utilizarea în denumirea entităţii a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorităţi sau instituţii publice.
Notă: Rezervarea poate fi prelungită o singură dată, pentru o perioadă de trei luni, printr-o cerere de prelungire a rezervării formulată de solicitantul rezervării iniţiale, înregistrate la MJ până cel târziu la data expirării valabilităţii acesteia.
Mai departe, persoanele care doresc să înfiinţeze o fundaţie trebuie să dovedească faptul că deţin un sediu social. Astfel, documentele care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social pot fi, ca în cazul unei firme: extrasul de carte funciară, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de donaţie în formă autentică sau certificatul de moştenitor, în cazul persoanelor care aleg să folosească drept sediu social un imobil pe care îl au în proprietate, sau contractul de închiriere, contractul de subînchiriere sau cel de comodat pentru spaţiile închiriate.
Important! În cazul în care sediul social al viitoarei entităţi va fi stabilit într-un bloc de locuinţe, este nevoie şi de acordul vecinilor cu pereţi comuni şi al asociaţiei de locatari pentru stabilirea sediului social.
Conţinutul şi întocmirea actului constitutiv şi statutului
Aşa cum este precizat în OG nr. 26/2000, fondatorul sau, după caz, fondatorii încheie actul constitutiv şi statutul fundaţiei, în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute. Actul constitutiv al unei fundaţii trebuie semnat de către fondator(i) şi va cuprinde următoarele informaţii, menţionate expres de actul normativ citat:
- datele de identificare ale fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor: numele sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;
- scopul fundaţiei;
- denumirea fundaţiei;
- sediul fundaţiei;
- durata de funcţionare a fundaţiei – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului, sau, după caz, pe termen nedeterminat;
- patrimoniul iniţial al fundaţiei;
- componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale fundaţiei ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;
- persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice;
În ceea ce priveşte statutul, acesta cuprinde, la rândul său, elementele prevăzute în actul constitutiv, cu excepţia ultimelor două elemente prezentate anterior. În plus, statutul trebuie să mai cuprindă:
- precizarea scopului şi obiectivelor fundaţiei;
- categoriile de resurse patrimoniale ale fundaţiei;
- atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale fundaţiei;
- procedura de desemnare şi de modificare a componenţei organelor de conducere, administrare şi control, pe parcursul existenţei fundaţiei;
- destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării fundaţiei.
Odată întocmite aceste documente, solicitanţii pot depune la judecătoria pe raza căreia noua fundaţie îşi va avea sediul dosarul de înfiinţare, care va cuprinde următoarele documente:
- actul constitutiv şi statutul;
- dovada disponibilităţii denumirii, valabilă, emisă de către Serviciul comunicare şi relaţii publice din cadrul MJ;
- dovada patrimoniului iniţial al asociaţiei – de 100 de ori salariul minim brut pe economie;
- chitanţa care atestă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 de lei – aceasta se face la CEC sau la Administraţia Finanţelor Publice pe raza căreia se află judecătoria;
- copii ale cărţilor de identitate ale membrilor fondatori;
- cazierele fiscale ale fondatorilor;
- o cerere-tip adresată preşedintelui judecătoriei pe raza căreia se află sediul, în care se solicită “acordarea personalităţii juridice şi înscrierea fundaţiei în registrul persoanelor juridice fără scop patrimonial”.
Cererea de înscriere a fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie urmează să-şi aibă sediul poate fi depusă de oricare dintre membrii asociaţi, în baza unei împuterniciri, şi va fi însoţită de următoarele documente:
- actul constitutiv:
- statutul fundaţiei;
- actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;
- dovada disponibilităţii denumirii eliberată de MJ sau, după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.
Potrivit legislaţiei în vigoare, fundaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotărârii consiliului director, prin care le este alocat patrimoniul.
În altă ordine de idei, după înscrierea fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, nici fondatorii şi nici moştenitorii lor (care au aceleaşi drepturi) nu pot revoca actul constitutiv. De asemenea, după înscriere, actul constitutiv nu mai poate fi atacat nici de către creditorii personali ai fondatorilor.
Relaţia cu Fiscul
Odată încheiate procedurile cu instanţa de judecată, urmează obţinerea certificatului de înregistrare fiscală (CIF) de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF). Astfel, dosarul pentru obţinerea CIF-ului, care se depune la registratura ANAF, va cuprinde următoarele documente:
- statut (copie);
- act consitutiv (copie);
- încheierea judecătoarească (copie);
- certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (copie);
- timbru fiscal de trei lei;
- două formulare 010 completate („Declaraţie de înregistrare fiscală/ Declaraţie de menţiuni pentru persoane juridice, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică”).
În ceea ce priveşte organele fundaţiei, acestea sunt consiliul director şi cenzorul sau comisia de cenzori, dacă este cazul. Potrivit OG nr. 26/2000, Consiliul director al fundaţiei este organul de conducere şi de administrare al acesteia, care asigură realizarea scopului şi obiectivelor fundaţiei, exercitând următoarele atribuţii:
- stabilirea strategiei generale şi a programelor fundaţiei;
- aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului contabil;
- alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;
- înfiinţarea de filiale;
- încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaţiei;
- executarea bugetului de venituri şi cheltuieli;
- aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaţiei;
- modificarea statutului fundaţiei;
- îndeplinirea oricăror alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.
De asemenea, Consiliul director trebuie să fie format din cel puţin trei membri, desemnaţi de fondator sau, după caz, de fondatori, la momentul constituirii fundaţiei. Cât despre comisia de cenzori, aceasta trebuie să fie alcătuită dintr-un număr impar de membri.
Nu în ultimul rând, normele în vigoare prevăd şi posibilitatea schimbării scopului fundaţiei. Astfel, aceasta se poate face numai de către fondator sau de majoritatea fondatorilor în viaţă. Dacă nici unul dintre fondatori nu mai este în viaţă, schimbarea scopului fundaţiei se face numai cu întrunirea votului a patru cincimi din numărul membrilor consiliului director.
Avem vesti bune – de pe „flancul de est” al dosarelor impotriva bancilor
Alte banci care pierd: CEB, BRD, RAIFFEISEN, B. POST, OTP.
1. Dosar nr. 20857/325/2015 – Curt Florentin-Alin si Curt Adela-Daniela contra Reiffeisen Bank S.A.: http://portal.just.ro/…/Dosar.aspxid_dosar=3250000000029408…
Solutia: Admite apelul reclamantilor si apelul bancii.
Schimba sentinta si constata abuziva clauza privind comisionul de administrare.
Respinge cererea reclamantilor privind constatarea nulitatii absolute a prevederilor abuzive din actul aditional din 2010 prin care marja fixa a fost majorata peste marja fixa de 1,24%.
Dobanda ramane fixa.
2. Dosar nr. 11962/325/2015/a1 – Dinu Carmen si Dinu Cristina contra Reiffeisen Bank S.A.: http://portal.just.ro/30/SitePages/Dosar.aspx…
Solutia: Admite apelul bancii.
Schimba in parte sentinta in sensul ca admite in parte cererea formulata de reclamanti.
Dispune completarea hotararii in sensul ca obliga banca la plata dobanzii legale aferente sumelor de restituit de la data formularii cererii de chemare in judecata.
3.Dosar nr. 15926/325/2015 Fotache Laurentiu si Fotache Andreea contra CEB prin CEI
LINK: http://portal.just.ro/…/Dosar.aspxid_dosar=3250000000028888…
Solutia: Admite cererea reclamantilor si dispune completarea deciziei in sensul ca obliga banca la plata dobanzii legale calculate asupra sumelor la care a fost obligata prin decizia apelata incepand cu data pronuntarii ei.
4. Dosar nr. 771/252/2015 Lacatus Gabriela si Lacatus Gabriel contra Bancpost S.A.
LINK: http://portal.just.ro/30/SitePages/Dosar.aspx…
Solutia: Admite apelul reclamantilor. Admite apelul bancii.
Schimba in parte sentinta in sensul ca admite actiunea reclamantilor, constata abuzive clauzele privind comisionul de administrare si dispune eliminarea lui.
Respinge actiunea reclamantilor in ce priveste constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind modificarea marjei fixe din actele aditionale.(asteptam motivarea Deciziei sa vedem de unde rezulta aceasta practica neunitara si ce putem fave in continuare sa castigam si pe acest petit se desfiintare a prevederilor din Actele aditionale semnate de clienti, prin care banca profitand de amenintarea cu executarea silita, a acordat 1 an de dobanda mica iar apoi a stabilit unilateral prin clauzele Actelor aditionale o majorare abuziva de marja!)
5. Dosar nr. 3218/325/2016 Cismadia Pavel contra BRD Groupe Societe Generale S.A.
LINK: http://portal.just.ro/…/Dosar.aspxid_dosar=3250000000030824…
Solutia: Respinge apelul bancii.
BRD PIERDE!!!
6. Dosar nr. 24758/325/2015 Trusca Dorel si Trusca Doina contra Reiffeisen Bank S.A.
LINK : http://portal.just.ro/30/SitePages/Dosar.aspx…
Solutia: Admite apelul bancii. Modifica sentinta in sensul ca respinge cererea reclamantilor de stabilire a nivelului dobanzilor percepute in temeiul contractului de credit dupa formula: marja bancii de 2,24% + valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni , precum si cererea de restituire a sumelor achitate in plus raportate la acest mnod de calcul al dobanzii. Obliga banca la restituirea sumelor achitate cu titlu de dobanda peste 4,9% pe an.
(In prima instanta am castigat si comisionul de administrare si acordare)
7. Dosar nr. 14837/325/2015 Matlak Tiberiu si Matlak Veronica contra OTP Bank Romania, OTB Financing Solutions BV
LINK: http://portal.just.ro/30/SitePages/Dosar.aspx…
Solutia: Admite apelul bancii. Modifica in parte sentinta in sensul ca respinge cererea reclamantului de stabilire a nivelului dobanzii percepute in temeiul contractului de credit dupa formula: marja bancii de 2,059% + valoarea indicelui de referinta LIBOR la 6 luni precum si cererea de restituire a sumelor achitate in plus raportat la acest mod de calcul al dobanzii. Obliga parata sa restituie sumele achitate cu titlu de dobanda peste valoarea de 4,90% pe an.
(In prima instanta am castigat si comisionul de administrare)
8. Dosar nr. 14564/301/2016/a1 Perju Mihaela contra CEI IFN SA, CEB SA, CEB NV
LINK: http://portal.just.ro/301/SitePages/Dosar.aspx…
Solutia: Respinge cererea de reexaminare formulata de banca.
Si din prima instanta:
1. Dosar nr. 21947/325/2014* – Mangol Hildegard, Mangol Iosif contra Bancpost SA
LINK: http://portal.just.ro/325/SitePages/Dosar.aspx…
Solutia: Constata ca fiind abuzive clauzele referitoare la mecanismul netransparent de stabilire a dobanzii. Constata abuzive si clauzele din actele aditionale prin care a fost majorata marja fixa. Constata ca fiind abuzive clauzele privind comisionul de administrare si comisionul de acordare. Reclamantii castiga mentinerea dobanzii fixe de la semnarea contractului de credit si dobanda legala atat pentru sumele platite in plus cu titlu de dobanda, cat si dobanda legala pentru sumele platite cu titlu de comision de administrare si comision de acordare. Obliga banca la plata cheltuielilor de judecata.
2. Dosar nr. 19211/325/2015/a2 – Jula Adrian, Jula Liana contra Reiffeisen Bank SA
LINK: http://portal.just.ro/325/SitePages/Dosar.aspx…
Solutia: Indreptare eroare materiala. Se indreapta eroarea cu privire la mentionarea gresita a unei dispozitii contractuale declarate abuzive, anume art.3.2 teza finala – gresit, corect fiind art 3.3 teza finala. Se precizeaza clar procentul initial al dobanzii care a fost majorata ulterior de la 5,9% la 8,64%.
Dare in plata
3. Dosar nr. 15552/325/2016 – Contestator: Banca Romaneasca SA, Intimat: Miluteanu Camelia
LINK: http://portal.just.ro/325/SitePages/Dosar.aspx…
Solutia: Respinge contestatia bancii. Obliga banca la plata cheltuielilor de judecata.
Cum poţi să devii PFA în 2017 şi ce taxe trebuie să plăteşti statului
Primii paşi pentru înmatricularea unei PFA in 2017
În conformitate cu normele în vigoare, persoanele fizice autorizate au obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comertului şi autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii economice, ca PFA, respectiv întreprinzători persoane fizice titulari ai unei întreprinderi individuale.
La fel ca şi în cazul înmatriculării altor entităţi, fie ele cu sau fără personalitate juridică, prima etapă în procedura de înfiinţare a unei PFA o reprezintă rezervarea denumirii, prin depunerea la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul în raza căruia solicitantul îşi stabileşte sediul profesional a cererii de verificare disponibilitate şi/sau rezervare firmă, în original, şi achitarea taxei de registru la casierie, taxă care în prezent este de 72 de lei, fiind formată din: taxa de registru (45 de lei) şi un procent aplicat taxei de registru – 50% Fondul de lichidare şi 10% Fondul de buletin – prevăzute de Legea nr. 85/2014 (27 de lei).
Potrivit informaţiilor disponibile pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), firma unui profesionist, persoană fizică autorizată, se compune din numele acestuia scris în întregime sau din numele şi iniţiala prenumelui acestuia, la care se adaugă sintagma „persoană fizică autorizată” sau PFA.
În ceea ce priveşte formularul utilizat pentru rezervarea denumirii, acesta poate fi obţinut de la Registrul Comerţului sau poate fi descărcat de pe site-ul instituţiei, disponibil aici. Odată ridicată dovada rezervării denumirii, aceasta este valabilă timp de trei luni. În cazul în care procedura de înmatriculare a entităţii nu este finalizată în acest interval de timp, documentul îşi pierde valabilitatea, astfel încât solicitantul trebuie să ceară o nouă rezervare de denumire şi să achite taxele aferente.
Mai departe, persoanele care doresc să înfiinţeze o PFA trebuie să dovedească faptul că deţin un sediu social. Astfel, documentele care atestă drepturile de folosinţă asupra spaţiilor cu destinaţie de sediu social pot fi: extrasul de carte funciară, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de donaţie în formă autentică sau certificatul de moştenitor, în cazul persoanelor care aleg să folosească drept sediu social un imobil pe care îl au în proprietate, sau contractul de închiriere, contractul de subînchiriere sau cel de comodat pentru spaţiile închiriate.
Potrivit ONRC, pentru sediul profesional al PFA, actul care atestă dreptul de folosinţă trebuie prezentat în original sau copie legalizată.
Important! În cazul în care sediul social al asociaţiei este stabilit într-un bloc de locuinţe, este nevoie şi de aprobarea vecinilor cu pereţi comuni şi a asociaţiei de locatari, prin care aceştia îşi dau acordul ca spaţiul respectiv să fie transformat într-un spaţiu cu destinaţie de sediul social.
Ce acte trebuie să cuprindă dosarul de înregistrare?
Pe lângă cererea de înregistrare, formular ce poate fi descărcat de aici, dosarul pentru constituirea unei PFA, care se depune la oficiul registrului comerţului în raza căruia persoana fizică autorizată îşi stabileşte sediul profesional, la ghişeu, prin corespondenţă sau prin biroul de asistenţă şi reprezentare din cadrul primăriilor, va mai cuprinde următoarele documente:
- dovada verificării disponibilităţii şi rezervării firmei, despre care am vorbit anterior – original;
- cartea de identitate sau paşaportul titularului PFA, în copie conformă cu originalul;
- anexa 1 privind înregistrarea fiscală – formularul este disponibil aici;
- documente care atestă drepturile de folosinţă asupra sediului profesional/punctelor de lucru – original sau copie legalizată, aşa cum am precizat anterior;
- dacă este cazul, avizul privind schimbarea destinaţiei imobilelor colective cu regim de locuinţă (completat pe formular-tip, original);
- specimenul de semnătură al persoanei fizice autorizate – original. Acesta se depune la oficiul registrului comerţului (ORC) odată cu cererea de înregistrare şi poate fi dat în faţa notarului public, în formă legalizată, ori în faţa directorului ORC sau a înlocuitorului acestuia, care va certifica semnătura.
- după caz: – precizare din care să rezulte că titularul dreptului de proprietate înţelege să afecteze folosinţa spaţiului în vederea stabilirii sediului profesional al persoanei fizice autorizate (declaraţie etc.); – documentele doveditoare pentru patrimoniul de afectaţiune (declaraţie pe proprie răspundere).
- documentele care atestă pregătirea profesională sau documentele care atestă experienţa profesională, în copie.
Aşadar, pentru desfăşurarea anumitor activităţi, prevăzute expres în legislaţia autohtonă, persoanele în cauză trebuie trebuie să demonstreze, cu documente relevante, calificarea pe care o au în domeniul în care urmează să desfăşoare activităţi.
În plus, potrivit legii, PFA are obligaţia de a solicita înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor privind participarea în mod obişnuit a soţiei/soţului la activitatea desfăşurată de PFA, pe baza declaraţiei pe propria răspundere (un model găsiţi în fişierul ataşat acestui articol) şi a certificatului de căsătorie. Practic, soţul/soţia unei PFA poate îndeplini fie aceleaşi sarcini, fie sarcini complementare.
În ceea ce priveşte patrimoniul de afectaţiune, acesta reprezintă, potrivit OUG nr. 44/2008, totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor PFA afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.
Practic, PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit şi, în completare cu întreg patrimoniul său.
În ceea ce priveşte costurile de înfiinţare, acestea sunt mai mici decât în cazul înmatriculării, spre exemplu, a unei societăţi cu răspundere limitată. Mai exact, conform informaţiilor de pe site-ul ONRC, titularul PFA trebuie să achite 144 de lei la casieriile Oficiului, dintre care 90 de lei reprezintă taxa de registru, iar 54 de lei un procent aplicat taxei de registru.
Cât despre soluționarea dosarului, această atribuţie revine în competența directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal care poate dispune administrarea și a altor acte doveditoare decât cele enumerate.
Dacă dosarul este complet şi cuprinde toate documentele solicitate, Oficiul Registrului Comerţului eliberează, de obicei, actele privind înmatricularea noii entităţi în termen de trei zile de la depunere.
Ce taxe şi contribuţii sociale plătesc în 2016 persoanele fizice autorizate?
Persoanele fizice autorizate trebuie sa plătească pentru veniturile pe care le realizează un impozit de 16%. Potrivit reglementărilor în vigoare, totalul veniturilor încasate reprezintă venitul brut. Din acestea se scad cheltuielile deductibile, determinând venitul net. Impozitul pe venit se calculează aplicând 16% la venitul net.
Impozitul pe venit se plăteşte trimestrial, în baza unei decizii de impunere calculată pe baza veniturilor obținute în anul anterior sau pe baza veniturilor estimate în declarația 220 pentru firmele înființate în anul curent.
Pe lângă impozitul de 16%, contribuabilii care realizează venituri din activități independente mai datorează obligatoriu la stat și contribuții sociale pentru veniturile realizate: contribuția de asigurări sociale – CAS – și contribuția de asigurări sociale de sănătate – CASS –.
În ceea ce priveşte cota CAS pe care PFA o datorează la sistemul de pensii, aceasta se aplică din 2016 asupra venitului net obţinut, şi nu la o bază de calcul aleasă de contribuabil, aşa cum s-a întâmplat până la finalul anului 2015.
Totuși, acest venit nu poate fi mai mic de 35% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, dar nici mai mare de echivalentul a de cinci ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Cum în 2016, câștigul salarial mediu brut este de 2.681 lei, baza de calcul pentru CAS nu poate fi mai mică de 938,35 lei.
Totodată, este important să precizăm că, în conformitate cu actualele prevederi, PFA poate opta între aplicarea cotei individuale de 10,5% sau a cotei integrale de 26,3%, opțiune care odată exercitată nu poate fi anulată în cursul anului respectiv, ci doar din anul următor.
Contribuția la pensii se plătește trimestrial, în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Practic, în fiecare trimestru se plătește anticipat suma 10,5% aplicată la 35% din valoarea salariului mediu brut, adică suma de 98 de lei. Regularizarea plății de CAS se face după ce PFA-ul depune declarația 200 privind venitul realizat în anul anterior.
De altfel, din 2016, PFA-urile datorează obligatoriu cota individuală CAS de 10,5% calculată la venitul net obținut, indiferent dacă sunt concomitent salariate. Fac excepție PFA-urile care au realizat în anul anterior venituri sub valoarea de 35% din salariul mediu brut , adică sub suma de 938 de lei/lună.
De asemenea, prin intermediului formularului 600, ele pot alege să plătească cota integrală de 26,3% a contribuției la pensii, care conține și contribuția angajatorului, de 15,8%, asigurând practic un stagiu complet de cotizare pentru pensie. Mai multe informaţii sunt aici.
În ceea ce priveşte cea de-a doua contribuţie pe care persoanele fizice autorizate trebuie să o plătească, şi anume contribuţia de asigurări sociale de sănătate în cotă de 5,5%, baza de calcul diferă în funcție de modul de impunere a PFA – în sistem real sau pe baza normei de venit.
Astfel, pentru impunerea în sistem real baza de calcul este reprezentată de venitul net anual realizat exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale (diferența dintre totalul veniturilor încasate și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuții sociale).
În cazul impozitării la norma de venit baza de calcul este valoarea anuală a normei de venit, raportată la cele 12 luni ale anului, ce nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe țară (care din 1 mai 2016 este de 1250 de lei), dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția.
Plata contribuțiilor la sănătate se efectuează anticipat, în cursul anului, cu regularizarea sumelor datorate anual. Astfel, în baza declarației de venit estimat (Formular 220) sau a declarației de venit realizat (Formular 200), organul fiscal emite decizia de impunere pentru plăți anticipate în care stabilește contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată anticipat și termenele de plată.
Plată se efectuează trimestrial, în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Totodată, pe lângă contribuţiile obligatorii, mai există și unele contribuții opționale, pentru care persoanele fizice autorizate pot să opteze. Este vorba despre contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, contribuția pentru asigurarea în caz de accidente de muncă și boli profesionale, precum și contribuția pentru concedii și indemnizații (FNUASS).
Spre exemplu, PFA poate alege să plătească FNUASS în cotă de 0,85% din veniturile supuse impozitului pe venit dacă dorește să beneficieze de indemnizații pentru concediile medicale.
Nu în ultimul rând, trebuie să precizăm că PFA-urile pot opta pentru plata taxei pe valoare adăugată (TVA). De altfel, atunci când PFA obţine venituri mai mari de 220.000 de lei, atunci aceasta este obligată să se înscrie ca plătitoare de TVA.
Nu mai folosesti o firma sau nu ai activitate pe firma? Dacă nu o radiezi corect, riști probleme cu cazierul tău fiscal
Multe persoane au firme înființate din paleolitic și “lăsate să moară”. Nu știu dacă ați aflat, dar de câțiva ani “nu mai merge și așa”, iar orice firmă neînchisă conform procedurilor vă poate crea probleme în cazierul fiscal personal. Dacă vreți să știți ce riscați lăsând problema așa sau vă gândiți că e timpul să vă rezolvați această problemă pe care o târâți după voi
Lichidarea voluntară fără lichidator (denumirea ei exactă din lege fiind dizolvare și lichidare simultanaă, conform art. 235 din Legea societăților nr. 31/1990) este soluția cea mai simplă. Nu ai nevoie de un lichidator, dar ai nevoie de un expert contabil. Poate fi chiar expertul tău contabil cel care îndeplinește formalitățile.
De ce nu e bine să lași o firmă “să moară”
Firma nu moare singură niciodată. Nu dispare în neant, nu o șterge cineva miraculos din evidența Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC). Ce se întâmplă în majoritatea cazurilor este faptul ca ONRC o dizolvă din oficiu, dar nu o și radiază. Mulți confundă noțiunile acestea: dizolvare, lichidare, radiere.
Dizolvare este momentul în care societatea încetează activitatea comercială normală și marchează trecerea spre lichidare. Deci, trece într-o nouă fază a existenței, numită lichidare.
Lichidarea este faza în care activul firmei (bunurile, banii din bancă sau casă), rămase după achitarea creditorilor, se repartizează către asociați. După ce acest pas este realizat, se trece la radiere.
Radierea înseamnă încetarea existenței firmei ca persoană juridică, însemnând practic ștergerea ei din Registrul Comerțului.
Dacă lași o firmă să moară, cândva, într-o zi, îți va expira și sediul social. Când lași o firmă să moară, nu mai depui declarații, bilanțuri, practic nu te mai ocupi de ea deloc. Aceste acțiuni sau non-acțiuni au următoarele consecințe:
- când îți expiră sediul social sau dacă nu se depune bilanțul anual, Registrul Comerțului poate să ceară din oficiu dizolvarea societății. Societatea poate rămâne așa dizolvată un timp, dar la un moment dat, în funcție de situația firmei, dacă are datorii mari la ANAF, poate cere insolvența. Sau dacă nu are datorii, poate cere lichidarea cu lichidator. Pe lângă faptul că un lichidator costă mai mult decât un expert contabil, lichidatorul este un străin pentru firma ta, un străin care nu îți știe nici specificul activității și nici motivele care te-au adus în situația actuală. Deci, te poți găsi în situația în care lichidatorul să considere că este cazul să atragă răspunderea ultimului administrator (adică a ta) pentru situația în care se află firma;
- ANAF declară firmele care nu își depun la timp declarațiile și bilanțurile inactive. Administratorul acelei firme va “beneficia” de această mențiune în cazierul lui fiscal, drept pentru care, dacă dorește să înființeze sau să fie asociat sau administrator într-o altă firma sau ONG sau PFA, nu o să poată. Să scoți o firmă din inactivitate în zilele noastre… îți urez succes! Eu tocmai am trecut printr-o experiență similară și a durat trei luni.
Într-un final, va trebui să rezolvați această problemă. Și când veți ajunge la această concluzie, cu siguranță vor fi trecut niște ani în care nu ați făcut niciun fel de declarație și nu ați depus niciun fel de bilanț. Dacă ați avut datorii, probabil dobânzile și penalitățile au depășit de mult timp debitul inițial. Va costa atât de mult rezolvarea încât și dacă doriți să rezolvați la un moment dat problema, nu veți putea!
Condiții de aplicare a lichidării voluntare fără lichidator
Două condiții trebuie îndeplinite pentru a putea aplica această procedura:
- toți asociații să fie de acord cu modul de împărțire a bunurilor rămase după plata tuturor datoriilor;
- să nu existe datorii către ANAF sau către alți creditori, care cu siguranță vor face opoziție; dacă totuși există datorii, se poate merge pe această procedura dacă exista un acord din partea creditorului privind lichidarea.
Procedura lichidării voluntare
ETAPA 1. Prima etapă este cea propriu-zisă a dizolvării și lichidării voluntare. În această etapă, mai simplă, avocatul îți va cere sau va completa el:
- Cerere de înregistrare a mențiunii – o completează avocatul;
- Hotărârea AGA sau decizia asociatului unic – o face avocatul, asociații doar o semnează;
- Dovada achitării taxelor – taxele sunt în jur de 200 de lei.
Apoi, se așteaptă 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial a Hotărârii AGA. Aceasta se publică în Monitor într-un timp care variază între două și patru săptămâni. Deci, în medie, etapa 1 durează cam două luni.
În această etapă acordați atenție următoarelor aspecte:
Certificatul de atestare fiscală de la ANAF nu va trebui decât în faza 2. Cu toate acestea, înainte de a depune actele de mai sus, pentru faza 1, verificați și fișa contribuabilului la ANAF, să fiți siguri că e pe zero, că nu sunt dobânzi și penalități neinstituite sau declarații din urmă nedepuse.
Dacă ANAF-ului nu-i place ceva în fișa voastră de plătitor, va face opoziție la dizolvare și vă va târâi prin tribunale cam un an de zile până când reușiți să vă rezolvați problema. Așa că mare atenție la rezolvarea tuturor problemelor la ANAF înainte să începeți etapa 1. Cred că nu mai e necesar să menționez faptul că trebuie să aveți toate impozitele achitate la zi.
Desigur, opoziție vă poate face orice creditor care află din Monitorul Oficial despre intenția voastră de a lichida firma. De aceea, este important să vă asigurați că nu datorați nimănui bani.
ETAPA 2. A doua etapă, radierea, este un pic mai dificilă. Aici, avocatul îți va cere sau va completa el:
- Cerere de radiere – o face avocatul
- Certificatul de înregistrare și certificatele constatatoare de autorizare (acelea cu codurile CAEN autorizate la sediu sau la punctele de lucru) – dacă nu le ai, trebuie declarate pierdute într-un ziar;
- Bilanțul de lichidare – acesta este întocmit de un expert contabil, care practic ține locul lichidatorului;
- Hotărârea de repartizare a activelor societății comerciale (copie) – o face tot contabilul care întocmește bilanțul de lichidare;
- Certificatul de la Administrația Financiară din care rezultă că societatea nu are datorii la bugetul de stat și la contribuțiile sociale – ar fi bine să nu fie mai vechi de 30 de zile de la data depunerii actelor pentru faza 2;
- Dovada achitării taxelor.
În această etapă, atenție la:
Această etapă trebuie discutată în amănunt cu expertul contabil, care să explice modalitatea de întocmire a bilanțului de lichidare (adică modul cum a stins activul cu pasivul), ce bunuri au rezultat în urma acestei operațiuni și cum se împart ele asociaților și, cel mai important lucru, cum se calculează și care este cuantumul impozitului pe venitul din lichidarea unei persoane juridice.
Ca să fim complet sinceri, nu ar trebui să te apuci de această procedură înainte de o discuție amănunțită cu contabilul, în care să analizați balanța, iar el să îți explice pas cu pas întreaga procedură și să facă o estimare a impozitului pe venitul din lichidare pe care îl vei avea de plătit.
Și nu uita: până nu ai certificatul de radiere în mână, firma ta încă există, iar tu ca asociat și administrator poți avea probleme pe viitor.
Nu te intelegi cu asociatul?Care sunt solutiile de excludere a acestuia sau dizolvarea firmei
Nu te intelegi cu asociatul?Care sunt solutiile de excludere a acestuia sau dizolvarea firmei
Ești în situația în care nu te mai înțelegi cu asociatul, iar sursa principală a neînțelegerilor este reprezentată de neimplicarea activă a acestuia în activitatea societății. Pentru tine, poate și pentru el, este clar că nu mai puteți continua împreună
Excluderea asociatului din firmă
În mod evident, prima dată te gândești la excluderea asociatului din cadrul SRL-ului. Înainte de toate, trebuie să știi că, în materia societăților comerciale cu răspundere limitată, excluderea asociatului reprezintă o măsură cu caracter excepțional care poate fi pronunțată doar prin hotărâre judecătorească.
Cu alte cuvinte, aceasta reprezintă rezultatul unui proces civil. Acest lucru se explică prin faptul că excluderea asociatului din SRL reprezintă o formă conflictuală de separare a asociaților și doar hotărârea judecătorească garantează asociatului exclus respectarea drepturilor sale.
Apoi, este important de știut că Secția a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a decis, în anul 2012, că enumerarea cazurilor în care un asociat poate fi exclus, realizată în cadrul art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile, este limitativă, nu exemplificativă. Prin urmare, excluderea asociatului din SRL poate fi realizată doar în cazurile expres prevăzute de art. 222 alin. (1) din actul normativ citat, și anume:
1. Asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat
O astfel de situație există când un asociat se opune majorării capitalului social și nu efectuează aportul. De exemplu, se dorește achiziționarea unui teren pe care ar urma să se construiască noul sediu. În acest scop, se convoacă Adunarea Generală Extraordinară, care hotărăște cu majoritate de voturi majorarea capitalului social cu suma necesară achiziționării terenului respectiv.
În acest caz, pentru ca asociatul să poată fi exclus din SRL, trebuie constatat refuzul nejustificat al acestuia de a participa la majorarea capitalului social, inițiată procedura excluderii și, apoi, luată în discuție hotărârea de majorare a capitalului social.
Nu este recomandabilă majorarea capitalului social cu suma necesară achiziționării terenului și apoi inițierea procedurii de excludere, deoarece asociatul care refuză să participe la majorarea capitalului social se poate prevala de dispozițiile art. 187 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora hotărârile care privesc modificarea actului constitutiv se iau cu votul tuturor asociaților, și poate obține astfel anularea hotărârii de majorare a capitalului social.
2. Asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil
Din textul legal rezultă că asociatul chemat în judecată trebuie să aibă calitatea de asociat cu răspundere nelimitată. În consecință, un asociat cu răspundere limitată nu poate fi exclus din societate în temeiul acestui text legal. Acesta este aplicabil societăților în nume colectiv sau în comandită simplă, deoarece doar în acest tip de asociere există asociat cu răspundere nelimitată.
3. Asociatul cu răspundere nelimitată se amestecă fără drept în administrație ori îndeplinește acte contrarii dispozițiilor art. 80 și 82
Așa cum am arătat și la analiza punctului 2, acest articol se aplică doar asociatului cu răspundere neliminată, deci societăților în nume colectiv sau în comandită simplă. SRL-ul reprezintă o societate comercială cu răspundere limitată, astfel încât nu îi sunt aplicabile dispozițiile literelor b și c ale art. 222 din Legea nr. 31/1990.
4. Asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora
Această situație de excludere privește numai asociații care au și calitatea de administratori și care în exercitarea atribuțiunilor încalcă cu vinovăție dispozițiile legale sau ale actului constitutiv care impun exercitarea atribuțiunilor în interesul societății.
Administratorii sunt desemnați la constituirea societății prin actul constitutiv, iar ulterior de către adunarea generală a asociaților. Actul constitutiv trebuie să prevadă în mod obligatoriu dacă administrator este unul dintre asociați (sau unicul asociat) sau o altă persoană neasociată. De asemenea, actul constitutiv trebuie să prevadă puterile care le-au fost conferite asociaților și modul în care acestea urmează să fie exercitate. Potrivit art. 45 din Legea nr. 31/1990, la data înregistrării societății, administratorii sunt obligați să depună la Oficiul Registrului Comerțului specimenul de semnătură.
Acțiunea de excludere a asociatului administrator care a comis frauda în dauna societății nu trebuie precedată de revocarea anterioară a mandatului de administrator. Revocarea mandatului de administrator nu reprezintă prin ea însăși un motiv de excludere în temeiul acestui text legal. Pentru a putea reprezenta motiv de excludere, revocarea mandatului trebuie circumscrisă ipotezelor prevăzute de art. 222 lit. d din actul normativ amintit. Cu alte cuvinte, excluderea asociatului administrator din SRL este posibilă dacă se dovedește că, în timpul mandatului, asociatul administrator a încălcat, cu vinovăție, dispozițiile legale sau din actul constitutiv.
Acțiunile comise de către asociatul administrator în dauna societății pot fi considerate: încheierea de contracte sau operațiuni comerciale fără a fi înregistrate în evidența contabilă, neachitarea debitelor față de bugetul de stat, asumarea unor datorii care nu au legătură cu activitatea societății, formularea cu rea credință a cererii de dizolvare care a fost respinsă.
Dizolvarea efectivă a firmei
Dizolvarea reprezintă prima fază a procesului de încetare a existenței societății. Hotărârea privind dizolvarea societății poate fi luată de adunarea generală a asociaților sau de către instanța de judecată. Dizolvarea are numai rolul de a declanșa procesul de încetare a existenței societății, personalitatea juridică a acesteia nu încetează deoarece personalitatea juridică este necesară pentru îndeplinirea operațiunilor care privesc lichidarea societății.
Potrivit art. 227 alin. (1) lit. e din Legea nr. 31/1990, societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății.
Astfel, neînțelegerile dintre asociați, fie și dovedite, pot să nu reprezinte un temei juridic corect pentru admiterea acțiunii în excluderea unui asociat, ci temei juridic pentru acțiunea în dizolvare. Instanța va analiza dacă neînțelegerile dintre asociați pot fi încadrate în cele patru situații de excludere reglementate de art. 222 din legea amintită sau sunt de natură să împiedice funcționarea societății, impunându-se dizolvarea societății.
Așadar, dacă neînțelegerea cu asociatul are caracter grav și împiedică funcționarea societății, suntem în prezența unui caz de dizolvare a societății și nu într-un caz de excludere a acestuia din societate. Dacă există neînțelegeri grave cu asociatul, dar în ciuda acestora societatea își desfășoară activitatea curentă sau înregistrează profit, nu poate fi dispusă dizolvarea acesteia. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Deciziile 2393/2012 și 935/2013.
avocat COLTUC MARIUS VICENTIU
www.coltuc.ro
0745.150.894
Banca Transilvania pierde contestatia la Dare in Plata.Efectul deciziei CCR este „de recul”Bancile vor pierde
Tip solutie: Respinge cererea
Solutia pe scurt: Respinge contestaţia formulată de contestatoarea Banca Transilvania SA în contradictoriu cu intimaţii Cucu Gabriel şi Cucu Carmen Andromeda, ca neîntemeiată. Respinge cererea intimaţilor privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Cu drept de apel, în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare. Cererea de apel se depune la prezenta instanţă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26.10.2016.
Document: Hotarâre 12584/2016 26.10.2016
Nr. unic (nr. format vechi) : | 15993/300/2016 |
Data inregistrarii | 31.05.2016 |
Data ultimei modificari: | 27.10.2016 |
Sectie: | Sectie comuna |
Materie: | Civil |
Obiect: | alte cereri contestaţie privind îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate (darea în plată) |
Stadiu procesual: | Fond |
Ghidul Complet al Alegerilor Parlamentare 2016
Românii urmează să își aleagă reprezentanții în Parlament pe 11 decembrie, așa cum se prevede în Hotărârea Guvernului nr. 634/2016 privind stabilirea datei alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor din anul 2016. Votarea va începe de dimineață, la ora 7.00, și se va desfășura până la ora 21.00.
Regulile ce trebuie respectate în perioada electorală sunt stabilite prin Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente. Astfel, în timpul campaniei electorale, atât candidaţii și partidele politice, cât şi cetăţenii pot să-şi exprime opiniile, în mod liber şi fără nicio discriminare, prin mitinguri, adunări, utilizarea televiziunii, a radioului, a presei şi a celorlalte mijloace de informare în masă.
Emisiunile referitoare la campania electorală au dublu scop. Pe de o parte, de a informa corect alegătorii, astfel încât să poată vota în cunoștință de cauză, iar, pe de altă parte, de a face cunoscute programele politice ale candidaților. În acest sens, radiodifuzorii au obligaţia de a asigura o campanie electorală echitabilă, echilibrată şi corectă pentru toţi competitorii electorali. Acest lucru înseamnă că toți candidații trebuie să aibă posibilitatea de a se face cunoscuţi electoratului, să beneficieze de un tratament obiectiv şi echidistant.
Ce votăm? Ce este Parlamentul si ce fac parlamentarii?
La alegerile parlamentare vom alege, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pentru un mandat de patru ani, deputații și senatorii țării noastre. Camera Deputaților și Senatul alcătuiesc Parlamentul României.
Așa cum este prevăzut în Constituție, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Astfel, Parlamenul reprezintă puterea legislativă și este una dintre cele trei puteri fundamentale din stat, alături de puterea judecătorească (instanțele judecătorești) și puterea executivă (Guvernul). În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului, având atribuția de a adopta legi, hotărâri și moțiuni. Deși deputații și senatorii sunt cei care trebuie să vină, de obicei, cu propuneri de legi, inițiativa legislativă poate aparține și Guvernului sau cetățenilor.
Alegerea senatorilor şi deputaţilor se face prin scrutin de listă şi pe bază de candidaturi independente. Listele de candidați sunt propuse de partidele politice, alianțele politice, alianțele electorale sau de organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri. Sistemul electoral este bazat pe reprezentarea proporțională. Astfel, conform Legii nr. 208/2015, norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaţilor este de un deputat la 73.000 de locuitori, iar pentru alegerea Senatului este de un senator la 168.000 de locuitori.
Cum vei putea să votezi și unde
La alegeri au drept de vot cetăţenii români care au împlinit 18 ani, inclusiv în ziua alegerilor. În schimb, nu pot vota debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie și nici persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege. În ceea ce privește actele necesare, se poate vota în baza oricărui document dintre cele enumerate mai jos, valabil în ziua alegerilor:
- cartea de identitate;
- cartea electronică de identitate;
- cartea de identitate provizorie;
- buletinul de identitate;
- paşaportul diplomatic sau paşaportul diplomatic electronic;
- paşaportul de serviciu sau paşaportul de serviciu electronic;
- carnetul de serviciu militar, în cazul elevilor din şcolile militare.
Alegătorii trebuie să voteze numai la secţia de votare la care este arondată strada sau localitatea unde îşi au domiciliul ori reşedinţa. Totuşi, dacă în ziua votării se află în altă unitate administrativ-teritorială din cadrul aceleiaşi circumscripţii electorale, aceştia pot vota la orice secţie de votare din cadrul circumscripţiei electorale unde îşi au domiciliul sau reşedinţa. În acest caz, vor fi înscriși pe listele electorale suplimentare.
Circumscripţiile electorale sunt constituite la nivelul celor 41 de judeţe, o circumscripţie în municipiul Bucureşti şi o circumscripţie pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării. Numărul total al circumscripţiilor electorale este de 43, aşa cum se stabileşte prin Legea nr. 208/2015. Deci, alegătorii pot vota la secţia de votare la care sunt arondaţi sau, dacă nu se află în comuna, oraşul sau municipiul în care au domiciliul sau reşedinţa, pot vota la orice altă secţie din același judeţ.
Dacă nu ești sigur unde trebuie să te prezinți la vot și vrei să afli secţia de votare la care eşti arondat, accesează www.registrulelectoral.ro și introdu datele personale. În cazul în care constați că nu ești înscris în Registrul electoral sau ai fost înscris cu date eronate, poți sesiza birourile judeţene sau filialele Autorității Electorale Permanente (AEP).
Notă: În prezent, numărul total de cetățeni cu drept de vot înscriși în Registrul electoral este de aproximativ 18,9 milioane, conform datelor de pe site-ul AEP. Registrul electoral reprezintă o bază de date centralizată în care sunt înregistrate și actualizate datele de identificare ale tuturor cetățenilor români cu drept de vot și a informațiilor privind arondarea acestora pe secții de votare.
Cum se desfășoară votarea
Conform legislației electorale, fiecare alegător are dreptul la un singur vot pentru alegerea Senatului şi la un singur vot pentru alegerea Camerei Deputaţilor. Votul este secret și personal, fiind interzisă votarea în numele altei persoane. De asemenea, este interzisă părăsirea secției de vot cu ştampile sau buletine de vot.
Tocmai pentru a se garanta respectarea acestor reguli și a evita cât mai mult posibil fraudarea, și de data aceasta alegătorii vor fi verificaţi electronic înainte de a-şi exercita dreptul de vot. În acest scop, se va folosi Sistemul informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal, care are un rol important în asigurarea corectitudinii procesului electoral, precum și Aplicația informatică pentru verificarea dreptului de vot, care asigură prelucrarea datelor de identificare ale alegătorilor și compararea acestora cu datele deja înregistrate. Mai multe despre acest sistem puteți găsi aici.
Accesul alegătorilor în sala de votare are loc în serii corespunzătoare numărului cabinelor. Înainte de a vota, se va prezenta actul de identitate unei persoane din cadrul secţiei de votare, care se va ocupa de înscrierea CNP-ului în sistemul informatic. Alegătorii votează separat, în cabine închise, aplicând ştampila cu menţiunea „VOTAT” în patrulaterul care cuprinde opțiunea lor. Apoi, buletinul de vot trebuie îndoit și introdus în urnă în așa fel încât să nu fie vizibilă alegerea făcută. În caz contrar, acesta se anulează şi se dă alegătorului, numai o singură dată, un nou buletin de vot.
Atenție! În cabina de vot nu pot intra în același timp două persoane. În principiu, este interzisă prezenţa oricărei alte persoane în cabina de vot, dar, dacă din motive temeinice un alegător nu poate vota singur, acesta poate alege un însoțitor pentru a-l ajuta. Totusi, persoana aleasă nu poate fi observator sau membru al biroului electoral.
Votul în străinătate
La aceste alegeri parlamentare, pentru prima oară, românii care locuiesc în străinătate vor putea să voteze prin corespondenţă, dar pentru asta trebuie să fie înscriși în Registrul electoral. Perioada de înscriere în acest registru s-a încheiat pe 14 septembrie, iar cei care n-au apucat să opteze pentru votul prin corespondență urmează să voteze direct la secție.
Cei care au ales să voteze prin corespondență vor primi la adresa indicată toate materialele necesare votării, inclusiv instrucțiuni, așa cum se arată în Legea nr. 288/2015 privind votul prin corespondență.
În ceea ce privește votarea la secțiile de votare, se vor înființa 417 astfel de secții, așa cum este prevăzut în Hotărârea AEP privind stabilirea secțiilor de votare din străinătate la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților din anul 2016. Cele mai multe sunt în Italia (73), Spania (53) și Republica Moldova (35).
Ghid practic de a plati iesirea la pensie
Cetățenii au ocazia temporară de a achita retroactiv contribuția la pensii pentru perioade anterioare în care n-au fost asigurați în niciun sistem de pensii, însă numai în limita a cinci ani. Măsura este prevăzută de Legea nr. 186/2016 .
1. Cine poate să plătească retroactiv contribuția la pensii?
Orice persoană care încă n-a ieșit la pensie și are perioade anterioare neasigurate în niciun sistem de pensii (fie că vorbim de sistemul public sau de un sistem neintegrat acestuia, cum ar fi, de exemplu, cel al avocaților), în limita a cinci ani anteriori datei încheierii contractului de asigurare. Perioadele anterioare neasigurate nu pot fi perioade în care persoana interesată era obligată să fie asigurată în sistemul public de pensii.
2. Pentru ce tipuri de pensii se va lua în calcul plata retroactivă a contribuției?
Perioadele pentru care se fac plăți retroactive sunt „valorificate pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, a pensiei anticipate, a pensiei anticipate parțiale și a pensiei de invaliditate”
3. Cât timp am la dispoziție să plătesc retroactiv contribuția la pensii?
Persoanele interesate să facă plăți retroactive pentru contribuția la pensii au la dispoziție exact șase luni de zile atât pentru a încheia contractul de asigurare cu casa teritorială de pensii, cât și pentru a achita suma stabilită prin acest document. Cu alte cuvinte, contractele se pot încheia doar între 27 octombrie 2016 și 27 aprilie 2017, iar în aceeași perioadă trebuie făcută/făcute plata/plățile retroactivă/retroactive. Începând cu data de 28 aprilie 2017, plata retroactivă nu va mai fi posibilă.
4. La ce casă de pensii pot să mă duc pentru încheierea contractului de asigurare?
Contractul de asigurare se poate încheia cu casa de pensii de la domiciliul/reședința persoanei interesate. De exemplu, dacă persoana interesată stă în județul Prahova, aceasta trebuie să se adreseze Casei județene de pensii Prahova.
5. Pot încheia cu casa de pensii un singur contract sau mai multe?
În perioada stabilită de lege pentru încheierea contractelor de asigurare (27 octombrie 2016 – 27 aprilie 2017), persoanele interesate de plata retroactivă a contribuției pot încheia mai multe contracte de acest fel. „Întrucât legea nu interzice, persoanele interesate pot încheia în această perioadă de șase luni unul sau mai multe contracte de asigurare socială, pentru perioade diferite. De exemplu, dacă în data de 10 noiembrie 2016 o persoană încheie un contract de asigurare socială pentru anul 2012, ea poate, ulterior datei de 10 noiembrie 2016, să încheie un alt contract de asigurare socială, de data aceasta pentru anul 2013”, a lămurit Gabriela Pintea, cu precizarea că cerința de bază „este aceea ca aceste perioade să nu depășească cinci ani anteriori datei încheierii contractului”.
6. Pot să plătesc retroactiv pentru orice perioadă anterioară neasigurată?
Nu. Plata retroactivă pentru contribuția la pensii este valabilă pentru perioade anterioare neasigurate, însă numai în limita a cinci ani. Concret, plata se poate face pentru perioade cuprinse între data încheierii contractului de asigurare socială cu casa de pensii și ultimii cinci ani anteriori acestei date. De exemplu, o persoană care încheie astăzi contractul de asigurare va putea face plăți retroactive pentru perioada cuprinsă între noiembrie 2011 și noiembrie 2016. Așadar, de exemplu, nu se pot face plăți retroactive pentru anul 2002 sau pentru anul 1995. Perioadele pentru care se poate face plata retroactivă trebuie neapărat să fie neasigurate (adică să nu se fi plătit deja pentru ele contribuția la pensii sau în timpul lor persoana interesată să nu fi fost obligată la asigurarea în sistemul public de pensii).
7. Pot să fac plăți retroactive pentru câți ani vreau?
Nu. Plata retroactivă a contribuției la pensii se poate face doar pentru perioade anterioare neasigurate, în limita a cinci ani. Mai exact, este vorba de perioade în care persoana interesată n-a fost asigurată nici în sistemul public de pensii, nici într-un sistem neintegrat acestuia. Sisteme neintegrate sunt cele în care sunt asigurați „avocații, notarii, personalul clerical și cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege”, potrivit Gabrielei Pintea. „De asemenea, sistem neintegrat în sistemul public de pensii este și sistemul pensiilor militare de stat.”
8. Pot să fac plăți și pentru anii viitori?
În baza Legii nr. 186/2016 se pot face doar plăți retroactive pentru perioadele anterioare neasigurate, în limita a cel mult cinci ani. Persoanele interesate să achite pentru viitor contribuția la pensii pot încheia oricând un alt tip de contract de asigurare cu casa teritorială de pensii. Află mai multe de aici.
9. Dacă aflu că pot plăti retroactiv pentru fix cinci ani, e obligatoriu să plătesc pentru fix cinci ani?
Nu. Fiecare persoană interesată poate plăti retroactiv pentru una sau mai multe perioade anterioare neasigurate, la alegere, în limita celor cinci ani.
10. Pot să plătesc retroactiv contribuția chiar dacă am ieșit la pensie?
Nu. Persoanele pensionate nu pot face plăți retroactive. „Nicio persoană care are calitatea de pensionar în perioada de aplicare a Legii nr. 186/2016 nu are dreptul să încheie un contract de asigurare socială cu casa teritorială de pensii. Actul normativ în discuție a fost adoptat cu scopul de a permite persoanelor care nu au realizat stagiile de cotizare prevăzute de lege (și nu pot, astfel, să beneficieze de o categorie de pensie) să își poată completa acest stagiu”, a explicat consilierul juridic contactat de redacția noastră.
11. Mai am doi ani până ating vârsta de pensionare. Pot plăti contribuția pentru acești doi ani astfel încât să ies de-acum la pensie?
Nu. Plata se face strict pentru perioade anterioare neasigurate. Ieșirea la pensie se poate face, conform Legii nr. 263/2010, doar atunci când sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru obținerea unui tip de pensie. Detalii găsiți aici.
12. Am perioade în care angajatorul nu mi-a plătit contribuția la pensii. Pot face plăți retroactive pentru ele?
Nu. Plățile retroactive se pot face strict pentru perioade neasigurate anterioare în care persoana interesată nu trebuia să fie, în baza legislației în vigoare, asigurată în sistemul public de pensii. Or, pentru salariați este obligatorie asigurarea în sistemul public de pensii.
13. Am trecut de vârsta de pensionare, dar încă lucrez. Pot plăti retroactiv contribuția?
Da, este posibil, deoarece un individ aflat în această situație nu este încă pensionar. Totuși, trebuie precizat că, în acest caz, plățile se pot face doar pentru perioadele anterioare neasigurate de dinaintea îndeplinirii vârstei standard de pensionare. De exemplu, o persoană care a atins vârsta standard de pensionare în decembrie 2014 și încă lucrează poate face plăți pentru perioade anterioare neasigurate de dinainte de decembrie 2014.
14. Pot să plătesc retroactiv ca să mi se reducă vârsta de pensionare?
Nu. Plata retroactivă a contribuției la pensii este strict pentru completarea stagiului de cotizare (sau, în alte cuvinte, a vechimii în muncă). Stagiul de cotizare este necesar pentru a obține pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parțială și pensia de invaliditate, potrivit Legii nr. 263/2010. De exemplu, un bărbat născut în noiembrie 1970 poate obține pensia pentru limită de vârstă în noiembrie 2035, însă numai dacă are cel puțin 15 ani de stagiu de cotizare (adică 15 ani munciți legal). Vârsta standard de pensionare poate fi redusă, de exemplu, pentru persoanele care au lucrat în condiții deosebite.
15. Sunt în altă țară și aș vrea, totuși, să plătesc retroactiv contribuția la pensii. Pot să fac asta?
Da. Contractul de asigurare se poate încheia și de către un individ mandatat (adică desemnat prin procură specială) de către persoana interesată de plata retroactivă a contribuției. În același timp, plata se poate face inclusiv prin virament într-un cont bancar indicat de casa teritorială de pensii.
Antreprenori români, uitaţi-vă la Trump si FACETI CEVA! avocat firme
„Toată viaţa mea nu am făcut decât să găsesc ce este mai bun în oameni în companii, să dezleg potenţialul lor creativ. Asta voi face şi cu America. Avem nevoie de spitale, de şcoli, de o nouă infrastructură. Vom dubla creşterea economică”. Până la urmă, ce rezultat avem în urma alegerilor americane? Un businessman a ajuns la Casa Albă. Este primul preşedinte din istoria Americii miliardar. Este pentru prima dată când un organizator de companii care valorează miliarde de euro devine organizator de instituţii.
Este uimitor cum de un miliardar a ajuns să fie votat de clasele în derivă ale Americii de oamenii care au avut în ultimele trei decenii de pierdut în urma globalizării, de pe urma căreia au câştigat în primul rând miliardari ca Trump.
Globalizarea, circulaţia liberă a capitalului amplifică randamentele, dar viteza sa de circulaţie este incomparabilă cu cea a circulaţiei forţei de muncă. De aici, tensiunea apărută între clasa celor care au avut de câştigat din libera circulaţie a forţei de muncă, a serviciilor, a capitalului şi cei care nu au putut ţine pasul.
Nu a existat până acum un lider american care să pună în mod atât de frust şi de conectat la realitate problema fabricilor dispărute din oraşele americane, a infrastructurii căzute şi să pună sub semnul întrebării în mod pragmatic orice ideologie care în loc să îmbunătăţească viaţa omului, dimpotrivă, i-o înrăutăţeşte.
Când vorbea Trump despre fabricile dispărute din mijlocul Americii, din Chicago, Detroit, Ohio, parcă ar fi vorbit de fabricile şi locurile de muncă dispărute din Oneşti, din Roman sau Feteşti.
Antreprenorul din el îi spune simplu: orice tratat de comerţ, orice ideologie sau orice idee a cărui aplicare aduce astfel de rezultate dezastruoase pentru oameni trebuie oprită.
Numai în comunism alimentarele erau goale, în case era frig şi întuneric şi totuşi numele unei ideologii ni se spunea că totul este bine.
Victoria lui Trump arată că nu poţi fugi de realitate, să te ascunzi în paginile unor manuale şi concepte, dacă acestea în practică nu dau rezultate.
Victoria lui Trump înseamnă pentru cei care au condus România în ultimii 26 de ani, că vor trebui să dea socoteală de ce 3 milioane de români au trebuit să plece din ţară. Vor trebui să dea socoteală de ce astăzi pe calea ferată viteza este mai mică decât în 1990, de ce oraşele au fost depopulate, de ce din 8 milioane de locuri de muncă, nu mai sunt ocupate decât 4 milioane.
Nu poţi fugi de realitate, în numele niciunei ideologii – asta ne arată victoria lui Trump din America.
„De ce China să crească cu 7% şi noi să creştem doar cu 2-3%?”, a pus Trump pentru prima dată problema în acelaşi mod pragmatic, a diferenţialului asumat ca atare de economişti de creştere economică între aşa-numitele emergic markets şi pieţele mature.
Ghidul divortului in 2017: Tot ce trebuie sa stie sotii atunci cand vor sa desfaca o casatorie
Ghidul divortului in 2017: Tot ce trebuie sa stie sotii atunci cand vor sa desfaca o casatorie
Divortul poate avea loc prin acordul sotilor, la cererea unuia dintre soti sau atunci cand continuarea casatoriei nu mai este posibila, toate aceste situatii fiind reglementate de noul Cod civil. In plus, legislatia autohtona prevede ca sotii au de ales intre mai multe variante atunci cand decid sa se desparta: divortul administrativ, care presupune desfacerea casatoriei de catre ofiterul starii civile, divortul la notar, cel in instanta de judecata, precum si divortul la mediator. Afla ce procedura trebuie urmata in fiecare dintre cazuri, ce costuri implica procedurile si cum se realizeaza partajul bunurilor comune.
Divortul este reglementat de noul Cod civil la Capitolul VII, „Desfacerea casatoriei”, care stabileste ca divortul poate avea loc in urmatoarele situatii:
prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot;
atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;
la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.
Actul normativ prevede, totodata, ca sotii au de ales intre mai multe variante: divortul administrativ, care presupune desfacerea casatoriei de catre ofiterul starii civile, divortul la notar, cel in instanta de judecata, precum si divortul la mediator.
„In alegerea tipului de divort conteaza, insa, mai putin motivele de divort, cat situatia concreta a partilor, daca acestia au sau nu minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati”, a precizat avocatul Coltuc Marius Vicentiu
Conform acestui act normativ, procedura administrativa presupune adresarea unei cereri de divort, de catre ambii soti, ofiterului de stare civila de la locul incheierii casatoriei sau de la ultimul domiciliu comun al sotilor. Divortul la starea civila se poate incheia doar daca sotii nu au copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati.
In ceea ce priveste divortul in fata notarului public, acesta se va realiza daca sotii convin de comun acord asupra tuturor aspectelor ce privesc desfacerea casatoriei, aspecte referitoare la:
numele de familie pe care sa il poarte dupa divort
exercitarea autoritatii parintesti obligatoriu de catre ambii parinti
stabilirea locuintei copiilor dupa divort
modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare dintre copii
stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
In plus, spre deosebire de divortul la starea civila, divortul la notar se poate incheia chiar si daca exista copii minori.
Notarul va indruma sotii sa se adreseze instantei si in cazurile in care acestia nu se inteleg asupra numelui de familie pe care sa il poarte dupa divort sau daca nu reusesc sa stabileasca de comun acord contributia fiecaruia la cheltuielile de crestere si educare a copiilor.
Important! Sotii nu pot ataca decizia ofiterului de stare civila sau a notarului public de a refuza sa incheie divortul: „Impotriva refuzului ofiterului de stare civila sau notarului public nu exista cale de atac, dar sotii se pot adresa cu cererea de divort instantei de judecata, pentru a dispune desfacerea casatoriei prin acordul lor sau in baza unui alt temei prevazut de lege”, se precizeaza in NCC.
Atat in procedura administrativa, cat si in cea desfasurata in fata notarului public, partile vor depune personal cererea (prin exceptie, in fata notarului public si prin mandatar cu procura autentica), se va acorda un termen de reflexie de 30 de zile, termen la care partile se vor prezenta personal si se va verifica mentinerea consimtamantului liber si neviciat al sotilor in desfacerea casatoriei.
Instanta de judecata, singura varianta pentru sotii care nu se inteleg
In cazul in care sotii nu sunt de acord cu divortul, singura varianta pentru desfacerea casatoriei ramane instanta de judecata. Motivele de divort sunt prevazute de noul Cod civil:
atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;
la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.
Instanta va pronunta divortul din culpa sotului parat atunci cand, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila. Mai mult chiar, dupa cum explica avocatul, instanta poate pronunta divortul din culpa ambilor soti, chiar atunci cand numai unul dintre ei a facut cerere, daca din dovezile administrate reiese ca amandoi sunt vinovati de destramarea casatoriei.
In schimb, daca paratul nu a formulat cerere reconventionala, iar din dovezile administrate rezulta ca numai reclamantul este culpabil de destramarea casatoriei, cererea acestuia va fi respinsa ca neintemeiata, mentioneaza Gabriela Gerber.
Atunci cand sotii sunt separati in fapt de cel putin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divortul, asumandu-si responsabilitatea pentru esecul casatoriei. „In acest caz, instanta ve verifica existenta si durata despartirii in fapt si va pronunta divortul din culpa exclusiva a reclamantului”, puncteaza specialistul.
Nu in ultimul rand, atunci cand divortul este cerut pentru ca starea sanatatii unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei, instanta va administra probe privind existenta bolii si starea sanatatii sotului bolnav si va pronunta divortul, fara a face mentiune in hotarare despre culpa pentru desfacerea casatoriei.
Cum se realizeaza partajul bunurilor?
In ceea ce priveste partajul bunurilor comune ale sotilor, acesta va putea fi facut fie odata cu divortul, fie ulterior, dupa obtinerea certificatului de divort sau ramanerea definitiva a sentintei de divort, dupa cum a mentionat Gabriela Gerber.
Conform noului Cod civil, regimul matrimonial inceteaza intre soti inca din momentul depunerii cererii de divort sau, in cazul divortului prin acord, de la data separatiei in fapt a sotilor, daca se solicita aceasta.
Ca si act juridic, sotii vor incheia actul de lichidare a regimului matrimonial, cu respectarea formelor cerute de lege, urmat, la libera lor apreciere, de partajul bunurilor comune si de regulariarea datoriilor, insa incetarea propriu-zisa a regimului matrimonial nu va mai fi conditionata de acesta.
„Partajul va putea fi cuprins si intr-un eventual acord de mediere sau intr-o tranzactie depusa si semnata in fata judecatorului investit cu solutionarea cauzei”, a declarat avocatul.
Care este cea mai „ieftina” varianta de divort?
Potrivit avocatului Coltuc Marius Vicentiu, cele mai mici costuri sunt cele ale divortului pe cale administrativa in fata ofiterului de stare civila.
Pentru celelalte doua variante, cea a divortului la notar si cea a divortului in instanta, costurile sunt variabile in functie de onorariul notarului si al eventualului avocat angajat sa reprezinte sotii in instanta.
In plus, in fata instantei se vor achita si taxe judiciare de timbru. Mai precis, potrivit OUG nr. 80/2013, tarifele taxei judiciare de timbru sunt diferite, in functie de motivele divortului prevazute de Codul Civil la art. 373:
Art. 373. – Divortul poate avea loc:
a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot;
b) atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
c) la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.
Astfel, in cazul in care cererea de divort este introdusa prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot, taxa judiciara de timbru va fi de 200 lei.
Pretul taxei va fi mai mic, de 100 lei, atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila. Tot 100 lei costa taxa pentru cererea de divort a unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani.
Actul normativ stabileste, de asemenea, ca pentru cererea introdusa de unul dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei, tariful taxei judiciare de timbru va fi de 50 lei.
Acelasi tarif, 50 lei, se aplica pentru cererea privind acordarea despagubirilor sau pentru stabilirea prestatiei compensatorii.
In ceea ce priveste cererile care nu sunt accesorii unei cereri de divort si care au ca obiect stabilirea locuintei copilului, exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, dreptul parintelui sau al altor persoane decat parintii de a avea legaturi personale cu copilul, locuinta familiei, actul normativ publicat recent prevede un tarif de 20 lei pentru fiecare cerere.
avocat Coltuc Marius Vicentiu
Modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală
Senatorii din Comisia Juridică discută, luni, modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală. O propunere este eliminarea răspunderii penale în cazul celor care au comis o infracţiune, dar se autodenunţă şi acoperă prejudiciul creat.
Alte modificări vizează creşterea pedepselor pentru trafic de influenţă şi dare şi luare de mită.
Acum, traficul de influenţa se pedepseşte cu închisoare de la doi la şapte ani, iar propunerea e ca limitele să fie trei şi nouă ani.
Cei condamnaţi pentru luare de mită ar urma să primească pedepse între patru şi 12 ani, faţă de trei şi zece ani. Iar în cazul celor care dau mită, noile limite ar urma să fie trei şi nouă ani, faţă de doi şi şapte, cât sunt în prezent.
Zilnic,peste 100 de romani din diaspora divorteaza in Romania
Cum pot divorta romanii din strainatate?Zilnic,peste 100 de romani din diaspora divorteaza in Romania
Cuvinte cheie: divort romania,divort romani strainatate,procedura de divort romania,divort romani diapora,divort cetatean strain,divort ue,lege aplicabila divort,avocat divort coltuc romania
Cetățenii români pot să divorțeze, potrivit legii civile române, fie apelând la instanța de judecată, fie pe cale administrativă (la ofițerul de stare civilă), fie prin procedură notarială. Codul civil și Codul de procedură civilă stabilesc clar toate motivele, formele și procedurile în care soții pot divorța, precum și efectele desființării căsătoriei.
Unde se poate divorța în instanță, în Uniunea Europeană
Vom începe raportându-ne, mai întâi, la situația României ca stat membru al UE. La nivelul legislației europene există un act normativ obligatoriu pentru statele membre și care conține anumite prevederi referitoare la divorț. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 – competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești este un act normativ menit să ajute cuplurile internaționale să își soluționeze litigiile care implică mai mult de o țară, în ceea ce privește divorțul și încredințarea copiilor.
Soții pot solicita divorțul sau separarea legală de comun acord sau individual, iar acest aspect este valabil atât pentru România, cât și pentru toate celelalte state membre ale UE. Cererea de divorț poate să fie adresată, potrivit precizărilor oferite pe site-ul oficial al UE, europa.eu, următoarelor instanțe:
în țara de origine a ambilor soți (România);
în țara unde locuiesc soții;
în țara în care aceștia au locuit împreună ultima dată, dacă unul dintre soți mai locuiește încă acolo (ne referim aici la situațiile în care soții locuiesc fiecare în alt stat membru UE);
în țara în care locuiește unul dintre soți, dacă cererea se înaintează de comun acord;
în țara în care locuiește cel care introduce cererea de divorț în instanță (alta decât România), dar numai dacă acesta este cetățean al țării respective sau dacă a locuit acolo cel puțin șase luni înainte de a depune cererea de divorț;
în țara în care locuiește soțul împotriva căruia se introduce cererea de divorț.
Dacă fiecare dintre soți a făcut în instanță o cerere de divorț în state diferite, atunci instanța competentă să se pronunțe în privința divorțului soților este prima instanță judecătorească la care s-a depus cererea.
Exemplu practic: Ion, cetățean român, este căsătorit cu Mary, de origine irlandeză. Aceștia s-au căsătorit în România, unde au locuit împreună pentru o perioadă de trei ani. Peste ceva timp, Ion s-a decis să facă o cerere de divorț în România, cu toate că el lucrează în Spania de un an, iar Mary a rămas în România. Practic, posibilitățile de a divorța sunt următoarele: Ion poate să ceară divorțul în fața instanțelor române, dacă Mary încă mai este rezidentă în România; el poate să solicite divorțul și în fața instanței spaniole, pentru că locuiește deja acolo de mai bine de șase luni; dar divorțul poate să fie pronunțat fie în România, fie în Spania, dacă vorbim de un divorț prin acord comun al soților.
Important! Hotărârile de divorț pronunțate într-o țară din UE sunt recunoscute în celelalte state membre, fără necesitatea unor proceduri suplimentare. Cu toate acestea, normele UE privind divorțul (de exemplu, în materie de instanțe competente și recunoaștere) nu se aplică în Danemarca.
Divorțul soților în România, în fața instanței de judecată
Potrivit Codului de procedură civilă, dacă nici cel care introduce cererea de divorț și nici soțul nu mai locuiesc în România, ei pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.
În legătură cu această prevedere procedurală, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a pronunțat recent o soluție de interpretare legislativă prin care stabilește faptul că acordul cu privire la alegerea instanței de judecată trebuie să fie exprimat expres. Decizia ICCJ nr. 20/2016, despre care aflăm dintr-un comunicat de presă al Curții, nu a devenit deocamdată obligatorie pentru toate instanțele române, nefiind încă publicată în Monitorul Oficial.
În orice caz, la divorț, partenerii trebuie să știe că rigorile procesului civil român le impun să se înfățișeze obligatoriu în persoană în fața judecătorului. Dacă cel care a făcut cererea de divorț, adică reclamantul, nu se prezintă în instanță la termenul de judecată comunicat, iar lipsa lui este nejustificată, cererea sa de divorț va fi respinsă
Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU
www.coltuc.ro
www.facebook.com/avocatcoltuc
Whatsapp +0745.150.894
Dosarele impotriva bancilor – DUPA DECIZIA CCR DAREA IN PLATA, LEGEA CONVERSIEI CONTESTATA SI LEGEA INSOLVENTEI PERSOANE FIZICE AMANATA
Conferinta de presa: 10.11.2016,ora 11.00 Duble Tree by Hilton Nerva Traian
Speaker avocat-practician in insolventa COLTUC MARIUS VICENTIU
Timp conferinta 1 ora
1.Analiza Deciziei CCR privind darea in plata si efecte asupra proceselor pe rol
2.Bilantul proceselor impotriva bancilor in 2016
3.De ce NU intra in vigoare Legea Conversiei si Legea Insolventei persoanei fizice?
Intrarea este gratuita .Puteti confirma prezenta trimitand un email la avocat@coltuc.ro
Decizia Curtii Constitutionale nr. 623 din 25 octombrie 2016 – Dare In Plata
Potrivit practicii recente a Curtii Constitutionale, textele legale cu privire la care se identifica orice vicii de neconstitutionalitate (chiar vicii aproape identice cu cele constatate privind dispozitiile esentiale ale Legii darii in plata) isi vor inceta efectele daca Parlamentul sau Guvernul nu intervine in 45 de zile pentru a le pune in acord cu Constitutia. Ramane sa asteptam motivarea finala a Curtii Constitutionale pentru a vedea daca aceasta va alege sa nu tina cont de propria practica pentru a salva Legea darii in plata sau, din contra, isi va confirma practica anterioara si va pune legiuitorul intr-o cursa contracronometru pentru modificarea textelor legale ce reglementeaza conditiile in care se poate face darea in plata.