Moda anului 2017 : procesele pentru postarile pe facebook . Ghid practic

Imagini pentru daune morale postari facebook

 

Daune morale pentru postări inadecvate pe Facebook

Postările pe rețele de socializare pot da naștere la dosare în daune morale dacă se aduce atingere:

  • – demnității, onoarei și/sau reputației
  • – propriei imagini unei persoane
  • – vieții  private

și prin acest mod victima acestor postări suferă prejudicii de ordin moral.

                    Mai jos voi  dezvolta câteva aspecte privind drepturile și libertățile umane în exprimarea publică.

Trăind în epoca vitezei unde cei mai mulți apelează la comunicarea virtuală prin rețele de socializare gen Facebook, Twitter, Linkedin etc apare întrebarea dacă prin postările efectuate nu lezăm demnitatea, imaginea sau viața privată a vreunei persoane.

Înalta Curte de Casație și Justiție București printr-o decizie pronunțată în luna noiembrie 2014 a stabilit că rețelele gen Facebook reprezintă un spațiu public și nu privat chiar dacă este accesibil doar unui numar restrâns de persoane.

Simpla publicare a unui comment negativ (remarcă negativă) la adresa cuiva poate da naștere unei acțiuni civile în daune.

Conform art. 72 din Codul civil : Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale .

Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia.

Prin Decizia nr. 1576/07.12.2011, Curtea Constituțională a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi și interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. Curtea a apreciat că “demnitatea umană, așa cum este aceasta consacrată de Constituție, nu este și nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferențial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuțiile, calitățile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea are aceleași valențe pentru oricare dintre indivizi”.

Este adevarat că art. 70 C.civ. și 10 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului consacră principiul dreptului la libera exprimare însă aceast drept nu este nelimitat iar libertatea fiecărui individ își regăsește limita în punctul în care începe libertatea celuilalt.

A face afirmații inadegvate pe rețelele de socializare, afirmații denigratoare sau jignitoare pot determina persoana lezată a introduce o acțiune în justiție pentru obținerea unei sume de bani drept daune morale .

Conform art. 1349 C.Civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Este adevarat că revine obligația instanței de judecată de a analiza îndeplinirea condițiilor privind răspunderea personală a pârâtului pentru fapta ilicită iar evaluarea daunelor morale este una subiectivă însă considerăm că criteriile care stau la baza cuantumului despăgubirilor trebuie să fie obiective.

Potrivit jurisprudenței CEDO, există un criteriu general potrivit căruia despăgubirile trebuie să reprezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Repararea prejudiciului moral trebuie să fie realizată printr-o compensare echitabilă, aceasta presupune că, fără a se ignora natura valorilor lezate, nu trebuie să constituie un temei al îmbogățirii, pentru că s-ar deturna finalitatea acordării daunelor morale, care trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv și moral.

Și postările fotografiilor fără drept pot da naștere unor dosare în daune.

În principiu, este interzisă fotografierea unui individ fără acordul în prealabil al acestuia (ori al tutorelui legal, in cazul copiilor) sau distribuirea pozei respective, inclusiv pe retelele sociale.
Conform art.73 C.Civ : Orice persoană are dreptul la propria imagine.

În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea,în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri .

Simplu fapt al fotografierii unui persoane aflate în mediu privat, fără acordul acesteia, reprezintă un delict , indiferent dacă această acțiune este urmată sau nu de publicare.

Fără a dezbate latura penală a faptei, victima acestor înregistrări se poate adresa instanței civile solicitând daune morale dacă se simte lezată în vreun fel.

Dreptul la imagine nu este un drept absolut!

Atunci cănd o persoană este fotografiată într-un loc public, desfășurând o activitate publică se considera că nu este necesar acordul persoanei de e fi fotografiată dacă postarea nu atinge cu nimic demnitatea sau reputația persoanei.

De exemplu, s-a considerat ca simpla postare a unei fotografii cu o persoană aflată în parc, fără acordul acesteia, nu constituie o faptă ilicită dacă prin această imagine sau postare nu se aduce atingere persoanei.

Situația se complică atunci cand o persoană este fotografiată, fără acord, într-un loc public dar în desfășurarea unei activități private.

Și în această situație s-a considerat că nu ne aflăm în sfera ilicitului cu condiția ca înregistrările să fie utilizate cu bună-credință. În acest sens este necesar a se dovedi interesul legitim de a se fotografia și utiliza fotografiile în mod public.

Art. 2 alin. 1 lit. p) si r) din Legea 554/2004 prevede următoarele definiții:

interes legitim privat – posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;

interes legitim public – interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor , satisfacerea   nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice;

Noțiunea de „interes public justificat” este definită în art. 31 din Codul audiovizual. Astfel, sunt considerate a fi de interes public justificat orice probleme, fapte sau evenimente care influenţează societatea sau o comunitate, în special cu privire la:

  1. a) prevenirea sau dovedirea săvârşirii unei fapte de natură penală;
  2. b) protejarea sănătăţii sau siguranţei publice;
  3. c) semnalarea unor afirmaţii înşelătoare sau a unor cazuri de incompetenţă care afectează publicul.

Si Art. 75 din Codul Civil prevede anumite Limite :
(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune
.

Rămâne sarcina judecatorului de a analiza și a stabili dacă fotografierea și publicarea imaginilor s-a facut cu bună-credință, constituind doar o exercitare a dreptului la libera exprimare sau s-a adus atingere dreptului persoanei la propria imagine .

Prejudiciul cauzat victimei fiind unul de natură morală, instanța de judecată va stabili prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, aceste criterii fiind subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

Dacă instanța consideră că prin publicarea fotografiei, imaginea și felul în care este percepută în societate poate să-i influențeze profesia și cariera, judecătorul poate aprecia că o sumă de bani reprezintă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul suferit.

Dacă sunteți victima unei postări inadegvate pe o rețea de socializare este important de știut că puteți obține o sumă de bani drept daune morale în instanță dacă veți dovedi prejudiciul suferit de dumneavoastră, fapta ilicită a pârâtului și legatura de cauzalitate între fapta lui de a posta și prejudiciul suferit.

Nu trebuie uitat că evaluarea prejudiciului trebuie să fie una rezonabilă, conformă cu valorile lezate, pentru a nu se interpreta a fi doar o încercare de îmbogațire fără justă cauză.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a descoperit, în urma unor inspecţii de specialitate derulate în sistemul bancar, că una din băncile care acţionează pe piaţa noastră are datorii la stat de circa 9 milioane de euro

Imagini pentru datorii banci

 

„Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a inclus în programul de activitate din anul 2016 şi inspecţii fiscale parţiale la societăţi din sistemul bancar, dintre care una a fost finalizată, celelalte fiind în curs de des-făşurare. Organele de inspecţie fiscală din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili au stabilit în sarcina contribuabilului la care controlul a fost finalizat sume suplimentare în valoare totală de aproximativ 9 milioane de euro”.
Menţionăm că ANAF nu ne-a transmis şi numele băncii la care a fost încheiată inspecţia fiscală.

 

 

Ionuţ Mişa, care, la vremea respectivă, ocupa funcţia de director general al Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din ANAF, ne-a spus, atunci, că un exemplu în acest sens este vânzarea pachetelor de credite de către instituţiile bancare. În octombrie 2016, domnia sa ne-a explicat: „Băncile constituie portofolii de credite, în care includ atât performante, cât şi neperformante şi pe care le vând la preţuri mult mai mici unor societăţi care se ocupă să recupereze sumele neachitate în anii următori vânzării. Există situaţii în care au fost vândute şi performante, aceste active fiind puse în acelaşi pachet cu neperformantele. Este indiscutabil că băncile au un interes pentru care vând împrumuturi fără restanţe. Este posibil ca băncile să-şi mute profiturile către altă zonă de fiscalitate. Acele profituri înregistrate din creditele performante trebuie înregistrate ca profituri în România, însă, fiind integrate în acele pachete de neperformante, profiturile sunt înregistrate în alte părţi, astfel încât băncile să îşi diminueze profitul şi să nu mai plătea¬scă taxele şi impozitele aferente. Există situaţii în care băncile sunt acţionari majoritari la societăţile afiliate, către care îşi vând creditele. Însă, sunt şi societăţi care nu sunt afiliate, dar acest lucru nu înseamnă că nu au legătură cu băncile. Pentru că sunt situaţii în care în companiile respective pot fi identificate ca acţionari alte companii, care să aibă, la rândul lor, acţionari majoritari – băncile. Ştim că există astfel de practici, dar nu avem acces la informaţii şi este foarte greu să ajungem la ele. Sperăm că acum, cu acordurile privind accesul la informaţii, să reuşim să demonstrăm aceste practici, pentru că ele există, chiar dacă la a treia – a patra verigă. Avem semnale că există astfel de practici şi la bănci, din diferite surse, inclusiv din media. Au fost vândute pachete de credite de 100 de milioane de euro cu 5-7 milioane euro. Diferenţa de 95-93 milioane euro ar reprezenta cheltuială deductibilă. Au fost pierderi, ceea ce înseamnă că băncile şi-au diminuat profitul”.
Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din Banca Naţională a României (BNR), ne-a dat asigurări, în 2015, că împrumuturile performante nu pot fi vândute, în condiţiile în care clienţii s-au plâns în mod continuu că li s-au vândut creditele, la câteva zile după contractarea acestora.
Ionuţ Mişa ne-a mai spus, în toamna anului trecut, că, dacă ANAF constată că o persoană juridică (indiferent dacă face sau nu parte din sistemul bancar) nu a declarat că societatea cu care colaborează îi este afiliată şi se constată că a vândut, de fapt, unui afiliat, atunci va fi întocmit un dosar al preţurilor de transfer şi tranzacţia va fi retractată, respectiv recalificată la preţul pieţei, fiind stabilit un impozit mai mare la plată sau diminuându-se pierderea.
Fostul reprezententant al ANAF ne-a mai spus, anul trecut: „Dacă operaţiunea respectivă încalcă o normă legală care are consecinţe penale, dacă demonstrăm că a urmărit să se sustragă de la plata taxelor la buget şi constatăm că a dorit să facă evaziune, atunci sesizăm Parchetul. Avem situaţii în care am sesizat DIICOT asupra unor operaţiuni – este drept, nu în sistemul bancar – prin care se intenţiona sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor”.
Potrivit informaţiilor existente, în perioada 2011-2015, din 46 de bănci, doar 19 au plătit impozit pe profit, în unii din aceşti ani, iar celelalte bănci nu au plătit niciodată nimic.
Încă din 2016, ANAF îşi pregătea inspectorii la Institutul Bancar Român, dorind ca aceştia să fie specializaţi în domeniul bancar şi să fie cât mai aplicaţi în controalele pe care le desfăşoară.

 

 

sursa Bursa