Impactul va fi resimtit atat de companiile care au pierdut dreptul de deducere a taxei, cat si de buget care ar putea fi obligat sa returneze sume importante. De ce? Pentru ca numarul de inactivi fiscal reprezinta aproape un sfert din numarul total de persoane juridice inregistrate, conform datelor publicate de ANAF in ultimii doi ani.
In aceste circumstante, o societate oricat ar fi de diligenta cu partenerii de business este expusa riscului sa incheie una sau mai multe tranzactii de acest tip. Practica ultimilor ani arata ca situatiile in care inspectorii fiscali au taiat dreptul de deducere pentru tranzactiile cu operatori economici inactivi au fost foarte frecvente.
Mai mult, exista cazuri in care autoritatile anuleaza dreptul de deducere pentru toate entitatile dintr-un circuit tranzactional care poate implica zeci de operatori, multi dintre ei neintrand vreodata in relatie directa si, evident, neavand posibilitatea de a se verifica reciproc.
Motivul invocat este ca acest tip de tranzactii cu inactivi sunt asociate cu evaziunea fiscala, respectiv cu frauda de tip carusel in care se folosesc societati fantoma pentru a sustrage taxa aferenta unor tranzactii fictive. Reglementarile legale romanesti in materie sunt, in acest context, foarte stricte. Potrivit art 11 din Codul fiscal atat societatile declarate inactive, pe baza unor criterii enumerate de Codul de procedura fiscala, cat si beneficiarii lor pierd automat dreptul de deducere a TVA si a cheltuielilor la calculul impozitului pe profit pentru tranzactiile incheiate.
Pe de alta parte, conditiile pentru declararea inactivitatii fiscale vizeaza in principal indisciplina si neconformarea fiscala care nu au de fiecare data drept cauza intentia de evaziune. Astfel, criteriile care atrag inactivitatea fiscala sunt: neindeplinirea pe parcursul unui semestru calendaristic a niciunei obligatii declarative; sustragerea de la control prin declararea unui domiciliul fiscal neidentificabil, nefunctionarea la domiciliul fiscal declarat; inactivitatea temporara inscrisa la registrul comertului; durata de functionare a societatii expirata; lipsa organelor statutare ale societatii; durata detinerii spatiului cu destinatia de sediu social expirata.
Tranzactii cu parteneri inactivi: prezumtia indiscutabila de participare la evaziune fiscala
In opinia la care fac referire, avocatul general explica de ce se opune directivei europene refuzul sistematic si definitiv al autoritatilor romane de a acorda drept de deducere a TVA persoanelor care au avut tranzactii cu parteneri inactivi fiscali.
De exemplu, acesta spune ca dreptul de deducere este regula conform directivei comunitare, iar refuzul poate aparea exceptional si ar trebui sa aiba in vedere dovezi privind evaziunea fiscala sau neplata taxei la buget.
In schimb, regulile romanesti stabilesc cu privire la toate persoanele impozabile care incheie tranzactii supuse TVA cu operatori inactivi o prezumtie indiscutabila de participare la evaziune fiscala, arata sursa citata. Prin urmare, aceste reguli nationale merg dincolo de obiectivul de a combate evaziunea si de a colecta TVA la buget.
Masura este considerata disproportionata pentru ca refuzul este definitiv. Avocatul general mentioneaza ca de la 1 ianuarie 2017 Codul fiscal a fost modificat pentru a permite deducerea taxei dupa ce contribuabilul este reactivat fiscal.
Merita precizat ca modificarea a fost introdusa in legislatie in urma deschiderii unei proceduri EU-Pilot 8399/16 de catre Comisia Europeana care a impus autoritatilor romane sa acorde dreptul de deducere. Insa prevederea este aplicabila pentru situatiile care apar dupa data de 1 ianuarie 2017 intrucat legile nu opereaza retroactiv.
La momentul initierii modificarii, autoritatile romane au admis ca sistemul TVA in cazul persoanelor care au codul de TVA anulat este deosebit de drastic, dar au solicitat limitarea efectelor temporale ale masurii, respectiv sa nu existe obligatia de a acorda dreptul de deducere pentru trecut.
Insa, avocatul general propune CJUE in opinia din 31 mai sa refuze aceasta cerere a guvernului roman explicand ca ea ar fi justificata doar daca ar exista conditii severe care ar impiedica aplicarea acesteia, nefiind cazul acestei situatii.
O alta referire a avocatului general este despre registrul contribuabililor inactivi publicat de ANAF. Desi considera ca cerinta impusa contribuabililor sa verifice lista inainte de a incheia tranzactii pentru a verifica statutul partenerilor nu este excesiva, arata ca nerespectarea acestei obligatii nu inseamna ca persoana taxabila nu ar putea sa obtina de la operatorul inactiv asigurari ca operatiunile nu au legatura cu evaziunea si ca TVA va fi varsata la buget.
Concluzii
Asa cum arata opinia citata anterior, directiva de TVA prevaleaza asupra legislatiei nationale, iar autoritatile romane trebuie sa tina seama de aceasta in demersurile lor. In caz contrar pot aparea efecte nedorite atat pentru companii, cat si pentru buget. Daca CJUE va prelua in decizie propunerea avocatului general, si este foarte posibil sa se intample acest lucru, atunci companiile vor avea de castigat pentru ca vor putea sa recupereze din sumele platite ca urmare a pierderii dreptului de deducere, iar bugetul risca sa fie afectat negativ.
Este stiut ca frauda la TVA din Romania este cea mai mare din Uniunea Europeana, conform ultimelor date disponibile in 2016 – diferenta dintre suma potentiala de colectat si cea reala (VAT gap) fiind de 40%. Astfel se explica probabil reglementarile drastice si procedurile administrative nu de putine ori contestate – de tipul formularului de inregistrare in scopuri de TVA sau refuzul sistematic al dreptului de deducere a taxei – desi intreg mediul de consultanta a avertizat, inca de la introducerea acestor masuri, ca incalca principiile europene in materie de TVA.