|
Părţi
|
Şedinţe
|
|
|
|
Contestatia la executare reprezinta calea de atac pe care partea interesata o poate introduce la instantele competente, pentru a obtine desfiintarea actelor ilegale de executare.
Se poate face contestatie la executare propriu-zisa, prin care puteti solicita instantei anularea intregii executari sau doar a actului nelegal, sau contestatie la titlu, prin care puteti contesta insusi titlul executoriu, dar nu in ceea ce priveste validitatea sa in fond, ci numai intelesul, intinderea sau aplicarea sa.
Pe calea contestatiei la executare se pot invoca neregularitati privind: nerespectarea formelor prevazute de lege pentru incunostintarea debitorului, alegerea formei de executare, perimarea executarii, ordinea de urmarire a bunurilor, precum si alte motive de nulitate a executarii silite.
Contestatia la executare se poate introduce in termen de 15 zile de la data cand debitorul a primit somatia sau de la data cand acesta a luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somatia sau executarea se face fara somatie.
Judecarea contestatiei se face de urgenta si cu precadere. Pana la solutionarea contestatiei la executare, instanta poate dispune suspendarea executarii ,daca se depune o cautiune in cuantumul fixat de instanta. Asupra cererii de suspendare se poate formula recurs.
|
|
|
Astfel, o firma nu va putea rămâne în faliment mai mult de 2 ani sau dacă nu îşi respectă planul de conformare pe o perioadă mai mare de 6 luni, se arată în programul de guvernare propus de premierul desemnat Viorica Dăncilă, conform Hotnews, noteaza B1TV.
În plus, se doreşte şi modificarea Legii 31/1990 în aşa măsură încăt o persoană să nu mai poată înfiinţa „o societate un anumit număr de ani dupa 2 insolvenţe”.
În programul de guvernare se mai prevede şi constituirea unei structuri în cadrul ANAF „pe tematica firmelor cu pierderi continue (peste 3 ani la rand), companiilor care au cifră de afaceri nulă şi a creditelor acordate de acţionarii privaţi propriilor firme cu pierderi, precum şi consolidarea Direcţiei de Preţuri de Transfer din aceeaşi instituţie”.
Cum nu a mai fost adoptată vreo altă amânare între timp, putem spune deci că Legea falimentului personal a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2018 (măcar teoretic).
Sinteza principalelor prevederi din actul normativ
Actul normativ introduce insolventa persoanelor fizice, ca o noutate absolută, pana acum procedura fiind reglementata doar pentru persoane juridice.
Potrivit consultantului fiscal Adrian Benta, legea instituie proceduri juridice avand ca scop redresarea situatiei financiare a debitorului persoana fizica de buna credinta, acoperirea intr-o cat mai mare masura a pasivului acestuia si „descarcarea de datoriile” avute de persoana fizica.
In esenta, o persoana fizica debitoare este considerata in stare de insolventa cand patrimoniul acesteia se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor scadente.
Insolventa debitorului persoana fizica se prezuma a fi existenta prin efectul legii daca dupa trecerea unui termen de 90 zile de la data scadentei unei obligatii acesta nu si-a achitat datoriile catre unul sau mai multi creditori.
Specialistul mai precizeaza ca noile proceduri reglementate se vor aplica persoanelor fizice, cu exceptia celor ce administreaza o intreprindere, adica oricarei persoane fizice neutre din punctul de vedere al afacerilor pe care le intreprinde, chiar daca aceasta in mod colateral poate efectua activitati independente sau profesii libere.
”Aceasta lege nu are ca obiect insolventa persoanei fizice autorizate sau a celei ce desfasoara o activitate independenta ci persoana fizica obisnuita, iar daca aceasta realizeaza venituri din activitati independente, de acestea se va tine cont la stabilirea surselor de rambursare a datoriilor”, explica Benta.
Prin Legea nr. 151/2015, sunt reglementate trei proceduri de insolventa:
Conform consultantului fiscal citat, aceste proceduri se aplica in cascada in functie de fiabilitatea si in functie de rezultatele obtinute prin procedura anterioara.
Ce conditii trebuie indeplinite pentru a solicita falimentul personal?
Legea nr. 151/2015 stabileste ca insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor, pe masura ce acestea devin scadente. Insolventa debitorului se prezuma atunci cand acesta, dupa trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadentei, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori.
Noile prevederi e vor aplica debitorului persoana fizica care:
Insolventa persoanelor fizice va putea fi solutionata in trei moduri
Legea nr. 151/2015 prevede ca insolventa persoanelor fizice va putea fi solutionata in trei feluri: pe baza de plan de rambursare a datoriilor, prin lichidare de active sau procedura simplificata.
Insolventa pe baza de plan de redresare a datoriilor
In situatia in care datornicul considera ca se afla in insolventa (deoarece nu dispune de lichiditati pentru plata datoriilor scadente – starea de insolventa poate fi luata in considerare daca termenul de plata a datoriilor a fost depasit cu mai mult de 90 zile), dar situatia financiara a acestuia nu este iremediabil compromisa, poate cere Comisiei de Insolventa deschiderea insolventei pe baza de plan de rambursare a datoriilor, care este o procedura administrativa si nu judiciara.
In acest caz, cuantumul minim al datoriilor trebuie sa totalizeze 15 salarii minime pe economie (legea nu precizeaza daca este vorba de salarii medii sau nete), informeaza CITR.
Cererea de deschidere a procedurii de insolventa, care va fi publica, trebuie sa cuprinda motivele care au determinat aceasta situatie, datoriile acumulate, actiunile judiciare deschise impotriva persoanei respective, incercari de negociere a esalonarii datoriilor, statutul civil si profesional, cuantumul veniturilor incasate pe ultimii trei ani, cat si al veniturilor preconizate pentru urmatorii trei ani, bunurile pe care le detine, conturile bancare, sumele de recuperat de la rau-platnici, litigiile in curs sau finalizate, existenta sau nu a unor condamnari pentru evaziune fiscala sau fals.
La cerere vor trebui anexate dovezi cu privire la situatia profesionala – angajat/somer, dovada faptului ca nu a fost concediat din motive ce ii pot fi imputate si ca a facut toate demersurile pentru obtinerea unui loc de munca, documente care sa ateste veniturile, copii ale declaratiilor fiscale pentru ultimii trei ani, un extras de cazier judiciar si cazier fiscal la zi, un raport de la Biroul de Credit si o propunere de plan de rambursare.
Dupa analiza cererii, Comisia de insolventa poate fie sa admita cererea si sa dispuna deschiderea procedurii de insolventa pe baza de plan de rambursare a datoriilor, desemnand si un administrator al procedurii, fie sa respinga cererea si sa constate ca situatia financiara a datornicului este iremediabil compromisa, caz in care, cu acordul acestuia, va sesiza instanta pentru deschiderea procedurii de insolventa prin lichidare de active, sau in forma simplificata, dupa caz.
Efectele deschiderii procedurii de insolventa pe baza planului de rambursare:
Insolventa prin lichidare de active
Aceasta procedura poate fi solicitata de catre datornic, in mod direct, in cazul in care„situatia sa financiara este iremediabil compromisa”. Situatia de compromitere iremediabila este trecuta prin doua filtre subiective, cel al debitorului si cel al judecatorului sindic. O definire mai clara a termenilor ar fi putut evita o practica neuniforma a instantelor, se mentioneaza in comunicatul CITR.
Creditorii pot solicita deschiderea procedurii de lichidare de active, in cazul in care procedura pe baza de plan nu poate fi dusa la indeplinire.
Odata ce instanta a admis insolventa prin lichidare de active, se suspenda executarile silite individuale si se interzice datornicului sa mai foloseasca bunurile si veniturile ce pot fi lichidate.
Desfasurarea procedurii de insolventa prin lichidare de active:
Procedura simplificata de insolventa
Insolventa simplificata poate fi accesata de o persoana fizica insolventa, daca suma totala a datoriilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie, nu are bunuri sau venituri urmaribile si are peste varsta standard de pensionare sau si-a pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca.
Comisia de insolventa va analiza cererea sa, iar in cazul in care indeplineste conditiile, o va inainta instantei.
De la data ramanerii definitive a sentintei, se suspenda toate masurile de executare silita, curgerea dobanzilor, calculul penalitatilor etc.
Datornicul are obligatia ca, din momentul deschiderii procedurii, sa isi plateasca datoriile curente la timp, sa nu contracteze noi imprumuturi, sa informeze anual comisia de insolventa cu privire la situatia bunurilor sale sau daca obtine venituri suplimentare de peste ½ din salariul minim de economie fata de nivelul declarat la momentul cererii insolventei, sa anunte comisia de insolventa daca mosteneste, i se doneaza sau intra in posesia unor bunuri sau servicii a caror valoare depaseste salariul minim pe economie.
Nu toti debitorii pot beneficia de aplicarea noii legi. Pe cine exclude legislatia
Legea nr. 151/2015 stabileste ca procedurile pe care le reglementeaza nu vor fi aplicabile debitorului:
În contextul realității juridice din România, pe fondul unei situații economice general precare, oamenii se confruntă, în mare parte, cu executări din partea băncilor, fapt pentru care contestația la executare este mijlocul specific legislativ, prin care un împrumutat se poate apăra în fața băncii. Distingem între titlurile executorii, ca fiind, pe de-o parte, hotărâri judecătorești, unde contestarea implică o procedură greoaie, și nu se poate modifica, printr-o contestatie, ceea ce s-a decis în mod definitiv. Însă, poate fi lamurită întinderea aplicării acelei hotarari judecătoresti, dacă creditorul este de rea credință și, profitând de un dispozitiv al hotărârii ce este neclar, execută silit, peste dreptul său. O altă varietate de tiltu executor este reprezentată de hotârari administrative, altele decât hotărârile judecătorești, unde, dacă sunt puse în executare (spre exemplu, un contract bancar), pot fi contestate invocându-se orice fel de apărări, echivalând, astfel, contestația la executare cu o veritabilă judecată în contradictoriu, cu privire la acel titlu, putându-se invoca orice fel de apărare. De reținut, în esență, că mijlocul specific este contestația la executare, ce trebuie formulată în termen de 15 zile de la primirea actelor de la executor, atunci când suntem nemultumți de actele încheiate de către acesta, sau până la 3 ani de zile, atunci când suntem în fața unui titlu executoriu ce urmează să îl atacăm, invocând apărări ce vizează încheierea unui contract, aspecte penale sau orice altă circumstanță ce ar putea să anuleze acel titlu.
Leguitorul, pentru conservarea drepturilor debitorului, a instituit o procedură specială, ce se numește suspendarea executării silite și, de dată mai recentă, restrângerea executării silite. În ceea ce privește suspendarea executării silite, trebuie să avem în vedere că ea poate fi cerută, doar dacă există și o contestație la executare, în sensul că nu poți cere suspendarea, dacă nu ai o nemulțumire cu privire la procedura de executare silită. Se disting și aici două tipuri de suspendare a executarii silite, și anume, suspendarea provizorie și suspendarea de fond. Suspendarea provizorie se formulează pe cale de urgență, se judecă în câteva zile și dăinuie până când contestația la executare primește termen de judecată și părțile se înfatișează înaintea instanței de judecată, pentru a discuta în mod primordial suspendarea de fond a procedurii de executare silită. De menționat că suspenarea de fond dăinuie până la finalizarea litigiului. În schimb, restrângerea executării silite presupune obligarea creditorului la executarea silită doar a unui singur imobil sau excluderii de la executare a unui imobil, ținând cont de situația efectivă a fiecărui debitor, inclusiv dacă prin vânzarea unui bun mobil sau imobil ar fi suficientă stingerea creanței. Practic, se urmărește prin această procedură înlăturarea de la executarea simultană a mai multor bunuri, ce ar depăși valoarea creanței.
Regula este că toate bunurile debitorului pot fi urmărite. Însă, putem întampina situații în care, având în vedere că bunul urmărit este în coproprietate ( spre exemplu, soț/soție), creditorul nu va putea să execute silit un bun imobil sau mobil, până nu îi va deschide partajul debitorului, iar instanța de executare va dispune partajarea acelor bunuri. De asemenea, nu pot fi executate, în cazul unui garant ipotecar, bunurile exterioare ipotecii instituite, pe când, în cazul unui imprumutat principal, se aplică regula executării tuturor bunurilor sale.
În principal, toate veniturile periodice pot fi poprite pînă la ½, dacă există mai mult de 1 creditor urmăritor. Dacă avem un singur creditor, suma poprită poate fi de 1/3. Conturile de depozit pot fi executate integral, iar sumele de bani pe care o persoană le datorează debitorului, de asemenea, pot fi poprite și încasate integral. Avem, evident, și excepții, ce sunt instituite de către Codul de procedură civilă, și astfel, în rapot de art. 781, alin. 5, sumele care sunt destinate unei afectațiuni special prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție (spre exemplu, pensia alimentară sau alocația, ori ajutorul de stat pentru persoane handicapate), creditele nerembursabile ori finanțările primite de la instituții sau organizații naționale sau internaționale, pentru derularea unor programe ori proiecte. Pentru persoanele juridice, este important de cunoscut faptul că sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pentru o perioadă de 3 luni de zile, sunt și ele protejate, pentru a putea fi plătiți angajații
Curtea Constituţională a dezbătut, joi, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin.(3) din Codul de procedură penală, care prevede: „Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei”.
CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei” se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei.
„Curtea a reţinut că accesul permanent al judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei penale la mijloacele materiale de probă declarate nule (nulitate absolută sau relativă) nu poate avea ca efect decât o readucere în atenţia judecătorului, respectiv o reîmprospătare a memoriei acestuia cu informaţii care pot fi de natură a-i spori convingerile referitoare la vinovăţia/nevinovăţia inculpatului, dar pe care nu le poate folosi, în mod legal, în soluţionarea cauzei. Aşa fiind, excluderea juridică a probelor obţinute în mod nelegal şi declarate nule în procesul penal, în lipsa înlăturării acestora din dosarele penale, este insuficientă pentru o garantare efectivă a prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului şi a dreptului la un proces echitabil al acestuia”, arată CCR.
Conform legii, toate autorităţile, instituţiile cu atribuţii de control, constatare şi sancţionare a contravenţiilor au obligaţia ca, în trei luni de la intrarea în vigoare a acestei legi, să elaboreze şi să difuzeze materiale documentare şi ghiduri şi să aloce pe pagina de internet secţiuni speciale dedicate informării publice privind legislaţia în vigoare, drepturile şi obligaţiile în desfăşurarea activităţilor de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor.
Aceste autorităţi cu atribuţii de control au obligaţia să îndrume persoanele interesate în vederea aplicării corecte şi unitare a prevederilor legale, urmând să afişeze pe site-urile proprii speţele cu frecvenţă ridicată şi soluţiile de îndrumare în aceste cazuri.
Criza politică destabilizează echilibrul cursului din ultimele zile. Euro a urcat cu 0.67% de pe o zi pe alta, cursul interbancar plasând moneda europeană la 4.6565 lei, faţă de valoarea anunţată ieri de BNR, de 4.6256 lei.
Dobânzile Robor rămân ferme pe poziţii, Robor la 3 luni rămânând la 1,98%, în timp ce Robor la 6 luni fiind de 2,22%.
Bursa a deschis în scădere, la ora 11:30 indicele BET înregistrând un minus de 0,51%, în timp ce BET-FI a scăzut cu 0,94%, iar BET-NG cu 0,50%. În afară de Transelectrica, toate companiile listate în indicele BET au înregistrat scăderi, cea mai mare fiind marcată la Transgaz, de 0,96%, urmat de BRD, cu 0,73% şi Banca Transilvania, cu 0,65%.
Dacă Curtea Constituțională va declara neconstituțional acest prag valoric de 250.000 euro, atunci, indiferent de suma împrumutată, debitorul poate apela la prevederile legii dării în plată. Dacă la acest moment suma de 250.000 euro pare una astronomică prin raportare la piața imobiliară, în boom-ul imobiliar din 2007-2008 un apartament obișnuit cu 2-3 camere, situat în centrul capitalei, putea să depășească lejer pragul de 250.000 euro.
Din informațiile noastre, Curtea Constituțională a mai fost sesizată pe acest aspect de către Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 51263/299/2016*. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții Constituționale sub nr. 2283D/2017 din data de 27.07.2017, fiind în faza de raport.
In primul rand trebuie sa cunoastem, cum poate avea loc un divort:
Acesta poate fi pronuntat prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot;
Un alt motiv intervine atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
La cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;
La cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.
De asemenea si divortul poate fi pronuntat de mai multe institutii si anume – divortul administrativ, care presupune desfacerea casatoriei de catre ofiterul starii civile, divortul la notar, cel in instanta de judecata, precum si divortul la mediator.
Divortul cu acordul sotilor
In care exista acordul sotilor pentru desfacerea casatoriei, acestia, pot, fie sa apeleze la un avocat si sa semneze actele in fata lui si ulterior sa sesizeze insanta, fie la starea civila. Divortul la notar, NU este admis in toate tarile U.E si exista posibilitatea sa nu fie recunoscut.
In ceea ce priveste divortul de comun acord acesta se va realiza daca sotii convin de comun acord asupra tuturor aspectelor ce privesc desfacerea casatoriei, aspecte referitoare la:
– numele de familie pe care sa il poarte dupa divort
– exercitarea autoritatii parintesti obligatoriu de catre ambii parinti
– stabilirea locuintei copiilor dupa divort
– modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare dintre copii
– stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
Instanta de judecata, este singura varianta pentru sotii care nu se inteleg
In cazul in care sotii nu sunt de acord cu divortul, singura varianta pentru desfacerea casatoriei ramane instanta de judecata. Motivele de divort sunt prevazute de noul Cod civil:
atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;
la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.
Instanta va pronunta divortul din culpa sotului parat atunci cand, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila. Mai mult chiar, dupa cum explica avocatul, instanta poate pronunta divortul din culpa ambilor soti, chiar atunci cand numai unul dintre ei a facut cerere, daca din dovezile administrate reiese ca amandoi sunt vinovati de destramarea casatoriei.
Atunci cand sotii sunt separati in fapt de cel putin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divortul, asumandu-si responsabilitatea pentru esecul casatoriei. „In acest caz, instanta ve verifica existenta si durata despartirii in fapt si va pronunta divortul din culpa exclusiva a reclamantului”, puncteaza specialistul.
Nu in ultimul rand, atunci cand divortul este cerut pentru ca starea sanatatii unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei, instanta va administra probe privind existenta bolii si starea sanatatii sotului bolnav si va pronunta divortul, fara a face mentiune in hotarare despre culpa pentru desfacerea casatoriei.
Cum se realizeaza partajul bunurilor?
In ceea ce priveste partajul bunurilor comune ale sotilor, acesta va putea fi facut fie odata cu divortul, fie ulterior, dupa obtinerea certificatului de divort sau ramanerea definitiva a sentintei de divort insa cel mai indicat ar fi sa-l faceti in cadrul aceluiasi proces.
Conform noului Cod civil, regimul matrimonial inceteaza intre soti inca din momentul depunerii cererii de divort sau, in cazul divortului prin acord, de la data separatiei in fapt a sotilor, daca se solicita aceasta.
In plus, in fata instantei se vor achita si taxe judiciare de timbru. Mai precis, potrivit OUG nr. 80/2013, tarifele taxei judiciare de timbru sunt diferite, in functie de motivele divortului prevazute de Codul Civil la art. 373:
Art. 373. – Divortul poate avea loc:
a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot;
b) atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
c) la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.
Astfel, in cazul in care cererea de divort este introdusa prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot, taxa judiciara de timbru va fi de 200 lei.
Pretul taxei va fi mai mic, de 100 lei, atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila. Tot 100 lei costa taxa pentru cererea de divort a unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani.
Actul normativ stabileste, de asemenea, ca pentru cererea introdusa de unul dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei, tariful taxei judiciare de timbru va fi de 50 lei.
Acelasi tarif, 50 lei, se aplica pentru cererea privind acordarea despagubirilor sau pentru stabilirea prestatiei compensatorii.
Nu uitati, ca daca totusi divortul a intervenit si nu s-a facut partajul, acesta il puteti face pe cale separata si ulterior puteti cere si iesirea din indiviziune.
Ce acte avem nevoie pentru a porni o actiune de divort?
In primul rand actele de stare civila si daca discutam si despre partaj si minori, certificate de nastere si actele imobilului.
|
|
|
|
|
08.01.2018
|