#livecoltuc - Cum deduc masina pe firma

#livecoltuc – Cum deduc masina pe firma

de

[column width=”1/1″ last=”true” title=”” title_type=”single” animation=”none” implicit=”true”]

#livecoltuc – Cum deduc masina pe firma

Aflati la #livecoltuc – Cum deduc masina pe firma coltucsiasociatii.ro va ajuta vezi Live Gratuit si Zilnic #livecoltuc. Tot ce aveti nevoie sa stiti despre acest lucru .

 

deducere sf [At: FM (1843), 902/20 / Pl: ~ri / E: deduce] 1-2 Deducție (1-2). 3 Tragere a unei concluzii pe calea deducției, din două sau mai multe premise Si: dedus2 (3), deducție (3). 4 (Înv) Scădere. 5 (Îvr) Evoluare către o anumită urmare Si: dedus1 (5), deducție (5).

 Acțiunea de a deduce; deducție. De l-aș fi cunoscut în totul [volumul] mi-ar fi dat mult material… pentru deducerile mele. GHEREA, ST. CR. I V.

 

DEDÚCERE s.f. Faptul de a deduce. [< deduce].

 

dedúce vt [At: IORGOVICI, O. 46 / Pzi: ~dúc / E: lat deducere] 1-2 (A deriva o judecată particulară sau) un fapt dintr-o judecată generală, dintr-un alt fapt. 3 A trage o concluzie pe calea deducției, din două sau mai multe premise. 4 (Înv) A scădea. 5 (Îvr) A evolua către o anumită urmare.

DEDÚCE, dedúc, vb. III. Tranz. 1. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. 2. (Fin.) A scădea din veniturile unei persoane fizice sau juridice o anumită sumă, din diferite motive. – Din lat. deducere. Cf. fr. déduire.

DEDÚCE, dedúc, vb. III. Tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. – Din lat. deducere. Cf. (pt. sens) fr. déduire.

DEDÚCE, dedúc, vb. III. Tranz. 

A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta mai generală sau un fapt din altul, a ajunge la o concluzie, a trage o concluzie. După ce stabili punctele cardinale, deduse că steaua strălucea deasupra apusului. GALACTION, O. I 615. Se putea deduce de la prima vedere că a mîncat dulceață. C. PETRESCU, Î. II 154.

DEDÚCE vb. III. tr. A desprinde o judecată particulară dintr-o judecată generală; a trage o concluzie (pe calea deducției). [P.i. dedúc. / < lat. deducere, cf. fr. déduire].

DEDÚCE vb. tr. a face o deducție. (< lat. deducere, după fr. déduire)

A DEDÚCE dedúc tranz. (concluzii) A desprinde prin deducție. /<lat. deducere

deduce v. 1. a scădea o sumă dintr’alta; 2. a trage o consecință dintr’un principiu.

[/column]