„In anul 2008, Romania a fost al treilea stat dupa numarul cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului, insumand 8900 de cauze (9,1%) din numarul total al cauzelor inregistrate, primul loc si al doilea loc fiind
ocupate de Rusia cu 28% (27250 de cauze), respectiv Turcia cu 11,4% (11100 de cauze) din numarul total al cauzelor aflate pe rol”, se arata in Raportul CSM.
Din totalul cauzelor privind Romania, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat, in anul 2008, 199 de hotarari, dintre care 5 au privit aplicabilitatea art.41 (satisfactie echitabila) din Conventie in cauze in care Curtea a constatat anterior incalcari ale dispozitiilor Conventiei, 4 au statuat ca nu a existat nici o incalcare a drepturilor omului de catre statul roman, iar una (cauza Orha c. Romaniei) a retinut intelegerea amiabila intervenita intre parti, in cazul celorlalte pronuntandu-se hotarari de condamnare impotriva Romaniei, sub aspectul incalcarii urmatoarelor drepturi:
– dreptul de a nu fi supus torturii ori pedepselor inumane sau degradante;
– dreptul la libertate si siguranta;
– dreptul la un proces echitabil;
– dreptul la respectarea vietii private si de familie;
– libertatea de exprimare;
– dreptul la recurs efectiv;
– interzicerea discriminarii;
– protectia proprietatii private;
– libertatea de circulatie.
Principalele categorii de cauze care au atras condamnarea Romaniei:
– Nerespectarea principiului securitatii raporturilor juridice datorita desfiintarii unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile in urma promovarii unor cai extraordinare de atac: 21 de cauze.
– Imposibilitatea fostilor proprietari, ale caror imobile nationalizate fara titlu au fost vandute chiriasilor sau altor terte persoane, de a obtine restituirea in natura a acestora sau o alta forma de despagubire: 52 cauze.
„Motivele care au determinat condamnarea Romaniei in aceste cauze sunt legate de incoerenta legislativa si aplicarea defectuoasa a legislatiei existente in materia restituirii imobilelor nationalizate, intarziindu-se ori impiedicandu-se nejustificat restituirea imobilelor solicitate sau acordarea de despagubiri”, se arata in Raportul CSM.
– Incalcarea garantiilor oferite de art.6 din Conventie (dreptul de acces efectiv la un tribunal, principiul prezumtiei de nevinovatie, independenta si impartialitatea instantei etc.): 51 cauze.
„Aceste cauze se refera in principal la impedimentele care au determinat intarzieri nejustificate in executarea unor hotarari judecatoresti, procedurile greoaie pentru executarea acestora, lipsa de eficienta atat a instantelor de judecata, cat si a altor organe ale statului, refuzul instantelor judiciare de a supune legalitatea unei decizii emise de o autoritate administrativa controlului judiciar, lipsa de coordonare si colaborare eficienta intre instantele judecatoresti si alte organe ale statului (executori judecatoresti, comisii locale sau judetene de aplicare a Legii nr. 18/1991 etc.)”, se arata in Raportul CSM.
– Durata excesiva a procedurilor judiciare: 24 cauze.
Durata excesiva a procedurilor judiciare este cauzata, in majoritatea cauzelor, de activitatea defectuoasa a unor organe ale statului (instantele, parchetele, dar si institutii si autoritati ale administratiei publice), precum si de numeroasele modificari legislative.
„Desi dreptul partilor la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil are consacrare constitutionala (art. 21 alin. 3 din Constitutia Romaniei), in practica acest drept se loveste de unele impedimente care tin de erori de apreciere a obiectului actiunii, volumul mare de munca al judecatorilor si procurorilor, capacitatea de administrare si organizare a activitatii instantelor, modificarile legislative numeroase care determina blocaje in aplicarea legilor etc., situatie care probabil se va perpetua pana la crearea unui cadru legislativ stabil asupra tuturor aspectelor legate de activitatea instantelor si parchetelor, pe baza caruia sa se poata corecta cadrul organizatoric al acestora, cu necesitatea alocarii unui volum corespunzator al resurselor”, se precizeaza in Raport.