Este vorba de Ordonanţa de urgenţă 59, care se referă la destinaţia sumelor încasate de fostul FPS din privatizări. Actul normativ a fost depus de guvernul Ciorbea la Parlament pe 2 octombrie 1997. În aceeaşi lună, proiectul a intrat în plen şi a fost retrimis la comisia de
privatizare pentru raport suplimentar.
Din acest moment, se aşterne o negură de 4 ani peste ordonanţa lui Ciorbea. În februarie 2001 găsim ordonanţa la Biroul Permanent, iar în aprilie acelaşi an plenul Senatului o ia în dezbatere, dar nu ca s-o voteze, ci ca să-i găsească suficiente cusururi cât s-o retrimită la comisia de specialitatea pentru un alt raport suplimentar. Care a venit, ce-i drept, dar după şapte ani, când a ajuns în plen şi a fost respinsă.
Culmea este că prevederile acestui act normativ sunt, teoretic, în vigoare. De ce? Pentru că aşa spune constituţia. O ordonanţă de urgenţă se aplică până când Parlamentul decide altfel. Între timp şi FPS-ul s-a desfiinţat şi banii din privatizări s-au evaporat.
Sursa: Realitatea TV