Cu excepţia activităţilor independente reglementate de legi speciale, convenţiile civile se pot încheia numai pentru o prestaţie unică

Una dintre cele mai controversate probleme juridice se referă la convenţia civilă, care poate însemna acelaşi lucru cu contractul de colaborare sau contractul de prestări servicii. Sunt puse sub semnul întrebării, sub aspectul

legalităţii, mai multe aspecte, în primul rând dacă cineva se poate angaja pe bază de convenţie civilă, cine poate face acest lucru, pentru ce activitate şi pentru ce durată. În al doilea rând, se pune foarte frecvent problema dacă este mai avantajos să lucrezi pe bază de convenţie civilă sau contract de muncă. Răspunsul la toate aceste întrebări depinde de mulţi factori.
În momentul de faţă, singurele reglementări referitoare la aceste contracte sunt cele din Codul Civil privind locaţiunea lucrărilor (art. 1.470-1.490).
Convenţia civilă de prestări ser­vi­cii a fost reglementată detaliat în Le­gea nr. 130/1999 privind unele mă­suri de protecţie a persoanelor înca­drate în muncă. Această lege spunea clar că se pot încheia convenţii civile pentru activităţi regulate ce nu de­păşesc în medie 3 ore pe zi în raport cu programul de lucru lunar.
Însă dispoziţiile respective au fost abrogate prin Legea nr. 577/2003 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pen­tru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul pu­blic de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Potrivit art. 1470 din Codul Civil, există trei feluri de locaţiuni ale lucrărilor:
1. cea prin care persoanele se o­bligă a pune lucrările lor în serviciul altora;
2. cea a cărăuşilor şi a căpitanilor de corăbii, care se însărcinează cu transportul persoanelor sau al lucrurilor;
3. cea a întreprinzătorilor de lu­crări.

Pentru ce activităţi şi ce durată se pot Încheia convenţii civile?

Convenţiile civile cu persoane fizice neautorizate
Sunt mulţi patroni care, în loc să încheie contracte de muncă,  încheie convenţii civile cu persoane fizice neautorizate. Aceste contracte sunt ilegale, pentru că maschează contractele de muncă şi, evident, nu ofe­ră protecţie salariatului în nicio pri­vinţă. Fiind un raport de drept civil, şi nu de dreptul muncii, persoana fizică neautorizată, angajată pe bază de convenţie civilă, nu are practic niciun drept. Chiar dacă teoretic ar avea anumite drepturi, nu are in­stru­­mentele juridice pentru a şi le realiza în mod eficient.Convenţiile civile încheiate cu persoane fizice autorizate
Încă de la început trebuie spus că la această secţiune  nu facem re­fe­rire la contabili, traducători, avo­caţi, consultanţi fiscali, notari, pentru că aceştia exer­cită profesii independente reglementate prin legi speciale.
Persoanele fizice autorizate conform OUG nr. 44/2008 au dreptul să încheie convenţii civile (sau contracte de prestări servicii). Această or­donanţă reglementează desfăşura­rea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, între­prin­derile individuale şi întreprin­derile familiale.
Însă nici aceste convenţii civile nu pot masca un contract de muncă. Practica judecătorească şi autori­tă­ţile fiscale consideră că un asemenea contract este posibil doar pentru o prestaţie unică, ocazională, şi nu pentru activităţi regulate, desfăşu­ra­te pe o perioadă de timp nelimitată sau mai lungă decât cere prestaţia respectivă.

sfin

Lasă un comentariu