Recent Curtea Constitutionala a admis o exceptie de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta numarul 159\2008 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de
avocat. Decizia afecteaza semnificativ, din cate mentioneaza reprezentantii UNBR si ai Barourilor de avocati din Romania, profesia de avocat.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.159/2008 privind modificarea si completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, exceptie ridicata de George Dan Gogu in Dosarul nr.166/36/2009 al Curtii de Apel Constanta – Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Magistratul-asistent sef, facand referatul cauzei, arata ca partea Ministerul Justitiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
Cauza este in stare de judecata.
Presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibila.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 martie 2009, pronuntata in Dosarul nr.166/36/2009, Curtea de Apel Constanta – Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.159/2008 privind modificarea si completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
Exceptia a fost ridicata de George Dan Gogu intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei actiuni in contencios administrativ prin care s-a solicitat anularea dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.159/2008, in afara celor de la punctul 30 referitoare la asistenta judiciara, in contradictoriu cu Guvernul Romaniei.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile Ordonantei de urgenta nr.159/2008, in afara celor din “Capitolul V referitoare la asistenta judiciara, care reprezinta singura justificare a adoptarii unor modificari pe calea ordonantei de urgenta,” contravin prevederilor constitutionale ale art.32 alin.(1), art.53, art.73 alin.(3) lit.h), art.61 si art.115 alin.(4). In esenta, autorul exceptiei arata ca ordonanta a fost adoptata fara respectarea conditiilor prevazute de art.115 alin.(4) din Constitutie, fara a exista o situatie extraordinara si fara ca urgenta sa fie motivata in cuprinsul ordonantei.
Curtea de Apel Constanta – Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. Astfel, arata ca desi art.115 alin.(4) din Constitutie dispune ca Guvernul sa poata adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora, in preambulul ordonantei de urgenta criticate este motivata doar necesitatea adoptarii acesteia, fara a se arata situatia extraordinara ce impune urgenta recurgerii la aceasta cale de reglementare.
Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, observa ca in preambulul ordonantei de urgenta se arata ca aceasta a fost adoptata avandu-se in vedere ca asigurarea asistentei prin avocat, ca forma a ajutorului public judiciar reclama necesitatea sporirii competentei profesionale a avocatilor, imbunatatirea procedurilor de selectie la primirea in profesie si la dobandirea titlului profesional de avocat definitiv si cresterea responsabilitatii acestora prin asigurarea cadrului institutional apt sa permita realizarea prestatiilor avocatiale prin implicarea directa a avocatului in finalizarea procedurilor reclamate de intocmirea unor acte.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse de Ministerul Justitiei, concluziile procurorului, dispozitiile de lege criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr.47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, ale art.1 alin.(2), art.2, art.3, art.10 si art.29 din Legea nr.47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitatea il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.159/2008 privind modificarea si completarea Legii nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.792 din 26 noiembrie 2008.
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile acestei ordonante de urgenta contravin prevederilor constitutionale ale art.32 alin.(1), art.53, art.73 alin.(3) lit.h), art.61 si art.115 alin.(4).
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, potrivit art.115 alin.(4) din Constitutie, „Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora.”
Conform acestui text constitutional, Guvernul poate adopta o ordonanta de urgenta numai daca urmatoarele conditii sunt intrunite cumulativ: existenta unei situatii extraordinare, reglementarea acesteia sa nu poata fi amanata si urgenta sa fie motivata in cuprinsul ordonantei.
Curtea observa ca elementele cuprinse in Nota de fundamentare nu sunt de natura sa justifice adoptarea ordonantei de urgenta, in conditiile stabilite de art.115 alin.(4) din Constitutie.
Astfel, in raport cu obiectul criticii de neconstitutionalitate formulate, Curtea retine ca, in preambulul ordonantei de urgenta supuse controlului, caracterul de urgenta este determinat de oportunitatea, ratiunea si utilitatea reglementarii, fara a se evidentia insa existenta unei situatii extraordinare a carei reglementare nu poate fi amanata.
Carentele in motivarea unei asemenea situatii, impun concluzia ca adoptarea reglementarii in cauza, pe calea unei ordonante de urgenta, nu indeplineste exigentele impuse de textul constitutional mentionat.
Avand in vedere argumentele expuse, Curtea retine ca nerespectarea normelor constitutionale ale art.115 alin.(4) atrage si infrangerea prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(5), potrivit carora, „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.”
Neconstitutionalitatea extrinseca astfel retinuta, lipseste de utilitate examinarea celorlalte critici cu finalitate similara, formulate prin exceptia de neconstitutionalitate.