Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 66/2010 pentru modificarea şi completarea Le-gii nr. 84/1998 privind mărcile şi in-dicaţiile geografice, procedura de înregistrare a mărcilor la OSIM s-a schimbat foarte mult.
Începând cu data de 09.05.2010, OSIM şi-a pierdut rolul de „câine de pază” al mărcilor deja înregistrate, în sensul că oficiul nu mai examinează mărcile depuse la înregistrare din punctul de vedere al identităţii/similarităţii cu alte mărci deja înregistrate.
Prin intermediul acestei modificări a legislaţiei actuale, protecţia efectivă a mărcilor a fost transferată din sarcina OSIM-ului în cea a titularilor. Astfel, prin înregistrarea mărcii, titularul obţine un drept asupra respectivei denumiri, însă va trebui să fie atent la potenţialii uzurpatori, considerându-se că nu statul este cel interesat în a se menţine unicitatea mărcii înregistrate.
Cererile de marcă se publică în termen de 7 zile de la data depunerii, iar în termen de două luni de la data publicării cererii orice persoană interesată poate formula opoziţii pentru motivele relative de refuz (în cazul în care o marcă este identică sau similară cu marca deja înregistrată). Ulterior, OSIM examinează cererea de înregistrare a mărcii, analizând doar motivele de nulitate absolută (lipsa distinctivităţii, mărcile contrare ordinii publice sau bunelor moravuri, semnele uzuale etc.).
În contextul noii legislaţii, Comisia de Examinare OSIM parcurge motivele de nulitate relativă (precum similaritatea sau identitatea cu o marcă anterioară) doar în cazul în care a fost depusă o opoziţie în termenul menţionat.
De exemplu, dv. aţi înregistrat marca „Biscuitul XYZ” în anul 2004. De atunci aţi făcut publicitate acestei mărci, aţi participat la mai multe târguri unde aţi împărţit diferite bro-şuri şi pliante, aţi organizat mai mul-te evenimente, aţi plătit spoturi TV şi radio şi aţi folosit marca cu bună credinţă, devenind deja cunoscută.
sfin