Potrivit art. 74 indice 1 C. pen., modificat: “În cazul săvârşirii infracţiunilor de gestiune frauduloasă, înşelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în
serviciu în forma calificată şi neglijenţă în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în prima instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Dispoziţiile prevazute la alin. 1 si 2 nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune de acelaşi gen, prevăzută de prezentul cod, într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de prevederile alin. 1 si 2.”
Modificările Codului penal amintite au în vedere infracţiunile enumerate mai sus, precum şi toate infracţiunile prevăzute în legi speciale, inclusiv cele din Legea nr. 241/2005 – Legea evaziunii fiscale.
Având în vedere că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 sunt identice cu cele mai sus citate din Codul penal, dat fiind faptul că acestea din urmă sunt ulterioare Legii nr. 241/2005, urmează a se aplica cu prioritate – evaziunea fiscala fiind considerată tot o infracţiune economică (aduce atingere intereselor economico financiare ale statului).
Întrucât nu exista o denumire marginală pentru prevederile art. 74 indice 1 C. pen. , este obligaţia magistratului de a stabili caracterul acestora.
Este de observat că dispoziţiile art 74 indice 1 C. pen. prevăd trei situaţii:
1. achitarea integrală a prejudiciului conduce la înjumătăţirea pedepsei pentru infracţiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului; trimiterea în judecată presupune întocmirea rechizitoriului de fiecare dată;
2. dacă prejudiciul cauzat şi recuperat este de până la 100.000 euro , se poate aplica pedeapsa amenzii penale; şi în această situaţie se impune trimiterea inculpatului în judecată prin rechizitoriu, doar instanţa fiind în măsură a aplica pedeapsa amenzii penale, situaţie în care se dispune , evident, condamnarea inculpatului;
3. dacă prejudiciul este de până la 50.000 euro se aplică o sancţiune administrativă care se trece în cazierul judiciar.
Dacă în cazul primelor două situaţii este de la sine înţeles că legiuitorul a intenţionat să prevadă cauze de reducere a pedepsei – circumstanţe atenunate legale, situaţia descrisă la punctul trei apreciz că ar trebui interpretată ca o cauză de înlocuire a răspunderii penale pentru următoarele considerente:
– potrivit art. 9 din Legea nr. 290/2004 – Legea cazierului judiciar – nemodificată prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010, in cazierul judiciar se înscriu doar pedepsele, măsurile de siguranţă sau educative stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile definitive care impun modificări ale cazierului judiciar.
– potrivit art. 10 din Legea nr. 290/2004, singurele înscrisuri comunicate de procuror care se pot înscrie în cazierul judiciar sunt: inceperea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, precum şi ordonanţele de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a procesului penal. Potrivit art. 11 pct. 1 C. pr. pen., în cursul urmăririi penale procurorul poate dispune scoaterea de sub urmărire penală în cazurile prev de art. 10 lit. a-e C. pr. pen. şi încetarea urmăririi penale în cazurile prevăzute de art. 10 lit. f-h, lit. i indice 1 şi lit. j C. pr. pen. Se constată că singura dată când procurorul poate dispune o sancţiune administrativa care se poate înscrie în cazierul judiciar este situaţia prevăzută de art. 18 indice 1 C. pen., raportat la art. 10 lit. b indice 1 C. pr. pen. Per a contrario, niciodată procurorul nu va putea dispune aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în alte situaţii decât cele prevăzute de art. 10 lit. b indice 1 C. pr. pen.
Cum dispoziţiile art 74 indice 1 alin. 3 C. pen. nu pot fi interpretate în sensul art. 10 lit. b indice 1 C. pr. pen., iar procurorul nu va putea aplica amenda administrativă, procurorul va fi obligat de fiecare dată să sesizeze instanţa pentru a constata existenţa infracţiunii şi înlocuirea răspunderii penale.
Discuţii ar putea comporta şi posibilitatea de a se dispune începerea urmăririi penale în situaţia achitării prejudiciului (de până la 50.000 euro) în cadrul actelor premergătoare sau chiar înainte de sesizarea faptei, precum şi posibilitatea de a se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale în condiţiile în care prejudiciul (de până la 50.000 euro ) a fost achitat în cursul urmăririi penale.
Dacă se îmbrăţişează opinia potrivit căreia dispoziţiile art 74 indice 1 alin. 3 C. pen. constituie o cauză de nepedepsire (ar. 10 lit. i indice 1 C. pr. pen.) atunci instanţa penală nu va putea niciodată dispune o sacţiune administrativă sau cu caracter administrativ. A fi apărat de pedeapsă presupune a nu se aplica nici o sancţiune cu caracter penal , cu excepţia cazului prevăzut de art. 22 alin. 2 C. pen. De altfel, repararea prejudiciului în cazul infracţiunilor economice, patrimoniale etc. nu constituie cauză de nepedepsire niciodată, ci eventual cauză de reducere a pedepsei – art. 74 alin. 1 lit. b C. pen.; fapta există, a fost consumată în forma tip sau în forma tentativei şi impune sancţionarea sa. De aceea apreciez că dispoziţiile art 74 indice 1 alin. 3 C. pen. trebuie interpretate în sensul art. 10 lit. i C. pr. pen., fiind aplicate doar de către instanţa de judecată, care trebuie să verifice îndeplinirea în cauză a tuturor condiţiilor pentru aplicarea unei sancţiuni care se poate înscrie în cazierul judiciar. Întrucât reţinerea dispoziţiilor art. 18 indice 1 C. pen. nu se poate realiza în cazul prevăzut de art. 74 indice 1 alin. 3 C. pen. (iar procurorul numai în această cauză poate dispune sancţionarea cu caracter administrativ care se înscrie în cazierul judiciar), instanţa poate dispune sancţionarea administrativă doar în cazul prevăzut de art. 10 lit. i C. pr. pen., iar nu şi în cazul prevăzut de art 10 lit. i indice 1 C. pr. pen.
În ceea ce priveşte aplicarea unei amenzi administrative, se constată că niciodată instanţa penală nu aplică sancţiuni administrative, ci doar sancţiuni cu caracter administrativ, neputându-se face confuzie între cele două noţiuni juridice. Apreciez că ar fi fost necesară modificarea textului legal pentru a nu da naştere la interpretări cu privire la sancţiunea aplicată de instanţa penală în cazul prevăzut de art. 74 indice 1 alin. 3 C. pen. (care, în opinia mea, coroborat cu dispoziţiile art 74 indice 1 alin. 4 din acelaşi cod, constituie un caz aparte de recidivă, care s-ar putea circumscrie cazurilor de la art. 38 Cod penal, în eventualitatea modificării şi acestui text legal).
Elena Maria TARTLER
judecător, Tribunalul Braşov