Sotii sau viitorii soti pot alege una dintre cele trei variante propuse de noul Cod Civil cu privire la bunurile lor: regimul comunitatii legale, regimul separatiei de bunuri sau regimul comunitatii conventionale. Insa orice conventie in acest sens trebuie trecuta in Registrului national notarial al regimurilor matrimoniale (Registru).
Regimul comunitatii legale: daca sotii nu incheie nicio conventie matrimoniala prin care sa stabileasca modul in care isi vor imparti bunurile, li se va aplica acest regim, care inseamna ca toate bunurile dobandite in timpul casatoriei – imobile sau mobile – vor fi comune si nu vor exista cote parti ale fiecaruia privind proprietatea. In caz de divort, se vor imparti aproximativ egal, indiferent cine a castigat banii cu care au fost platite, deci chiar si daca unul dintre soti nu a avut niciun venit.
Regimul separatiei de bunuri: fiecare dintre soti este proprietar exclusiv al bunurilor dobandite in nume propriu dupa incheierea casatoriei. Insa bunurile dobandite impreuna de soti apartin acestora in proprietate comuna pe cote-parti, in conditiile legii. Deci, in caz de divort, nu se impart in jumatate, ci in functie de contributia fiecaruia.
Spre deosebire de regimul comunitatii, in aces caz niciunul dintre soti nu poate fi tinut de obligatiile, financiare sau nu, nascute din actele semnate sau savarsite de celalalt sot. Cu toate acestea, sotii raspund solidar pentru obligatiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obtinute ale casatoriei si a celor legate de crestere si educare a copiilor.
Regimul comunitatii conventionale: se situeaza cumva intre celelalte doua. Adica sotii pot deroga prin conventie matrimoniala de la dispozitiile privind regimul comunitatii legale. Ei pot hotari cu privire la aspecte cum sunt: includerea in comunitate, in tot ori in parte, a bunurilor dobandite sau a datoriilor proprii nascute inainte ori dupa incheierea casatoriei; restrangerea comunitatii la bunurile sau datoriile anume determinate in conventia matrimoniala, indiferent daca sunt dobandite ori, dupa caz, nascute inainte sau in timpul casatoriei; obligativitatea acordului ambilor soti pentru incheierea anumitor acte de administrare; includerea clauzei de preciput prin care sotii pot stipula ca sotul supravietuitor sa preia fara plata, inainte de partajul mostenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, detinute in devalmasie sau in coproprietate.
Registrul este public
Practic orice persoana, chiar daca nu justifica niciun interes se poate uita in el si poate obtine extrase certificate in baza unei simple cereri adresate notarului public, camerei notarilor publici sau direct Registrului national notarial al regimurilor matrimoniale, care este organizat la nivelul Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania.
Extrasul solicitat de un tert nu va putea cuprinde insa CNP-ul si adresa sotilor. In rest, va putea afla informatii privind regimul matrimonial ales precum si orice act prin care se modifica, se revoca sau se anuleaza conventia matrimoniala.
Pentru inscrierea in Registru a conventiilor matrimoniale, precum si pentru „interogarea” acestuia, adica solicitarea de informatii, se percepe taxa. Cuantumul si modalitatea de plata se stabilesc de Consiliul Uniunii Nationale a Notarilor Publici.
Conventiile matrimoniale incheiate de catre notarii straini sau de catre alte autoritati straine, vor fi inscrise doar de catre administratorul Registrului, cu consultarea prealabila a Comisiei de experti in materie notariala.
Contracte prenuptiale si de logodna
Contractele prenuptiale sunt acele contracte incheiate intre doua persoane care intentioneaza sa se casatoreasca si care cuprind intelegerea acestora cu privire la situatia juridica a bunurilor in eventualitatea unui divort.
In realitate, acest contract reprezinta o masura de precautie pentru care veti fi recunoscatori in situatia unui divort. Cifrele cu privire la rata divorturilor sunt alarmante: aproximativ 50% din cuplurile casatorite ajung la un divort si, cand se pune problema impartirii bunurilor, deseori se pleaca de la premisa ca acestea vor fi impartite in cote egale de ½. Acest procent nu este intotdeauna unul corect, mai ales in situatia in care unul dintre parteneri a avut o contributie financiara mult mai insemnata decat celalalt la dobandirea bunurilor.
De asemenea, puteti privi aceasta masura ca fiind una de protectie nu doar pentru dumneavoastra, cat si/ sau mai ales pentru cei care depind de dumneavoastra, ca de exemplu parintii sau copiii dintr-o casnicie anterioara (cu privire la copiii rezultati din prezenta casatorie, contractul trebuie sa contina in mod obligatoriu clauze referitoare la viitorul financiar al acestora).
Valabilitatea, recunoasterea si punerea in executare a acestor contracte depinde de mai multi factori, cum ar fi:
• Ambele parti ale contractului trebuie sa fi fost consiliate legal inainte de semnarea acestuia;
• Clauzele contractuale trebuie sa contina dispozitii cu privire la bunurile viitoare ale copiilor rezultati din casatorie;
• Continutul contractului nu poate fi unul evident injust pentru una din parti;
• Situatia financiara (listarea bunurilor inclusiv) trebuie prezentata de ambii parteneri, in intregime, anterior incheierii contractului.
Contractul trebuie sa fi fost semnat cu cel putin 20 de zile inainte de incheierea casatoriei. Mai mult, fiind un act civil liber consimtit de cei doi viitori soti, conventia poate include bunurile avute de fiecare inaintea casatoriei, care in actualul cod nu pot face obiectul partajului judiciar. In lipsa acestei „conventii matrimoniale” se aplica actualele prevederi, conform carora in caz de divort bunurile se impart in mod egal intre cei doi soti.
avocatura.com