Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti, la data de 21.01.2010, sub 1142/281/2010, petentul IPJ PRAHOVA a solicitat, in contradictoriu cu intimatul I.I.A., inlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii. In motivarea cererii petentul a aratat ca, prin procesul-verbal de contraventie seria PCA,
2281574/09.10.2007, contravenientul I.I.A. a fost sanctionata contraventional in baza art. 98/4 din OUG 195/2002, cu amenda in cuantum de 39 lei. Petentul a aratat ca amenda nu a fost achitata in termen legal, iar procesul-verbal a fost inaintat catre primaria de domiciliu, comuna Fintanele, judetul Prahova, spre urmarire si incasare, care prin adresa 3940/13.10.2009, a aratat ca intimatul nu are bunuri mobile sau imobile declarate care sa poata fi sechestrate si nici venituri pe care sa se poata infiinta poprire.
In drept, petentul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile OG 2/2001 si ale Legii 352/2006, art. 9 alin. (3). Judecatoria Ploiesti a respins cererea, ca neintemeiata si a avut in vedere urmatoarele considerente: Potrivit art. 9 alin. (3) din OUG 2/2001, in cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata, pe a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata. Mai mult, in alin. (5) al aceluiasi articol se precizeaza faptul ca, in cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termenul prevazut la alin. (4), instanta procedeaza la inlocuirea amenzii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, cu acordul acestuia.
Totodata, potrivit art.42 din Constitutie, munca fortata este interzisa, cazurile exceptate fiind in mod clar si limitativ prevazute in alin. (2) al aceluiasi articol.
Prin urmare, obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii se face numai cu acordul acestuia, in caz contrar incalcandu-se dispozitiile constitutionale si ale OG 2//2001. In speta, contravenienta nu si-a exprimat acordul cu privire la inlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea obligarii acesteia la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul, care a motivat urmatoarele:
Prin decizia Curtii Constitutionale nr 1354/10.12.2008 a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate ridficata de Judecatoria Ploiesti si s-a constatat ca sintagma „cu acordul acestuia” din art 9 din OG nr 2/2001, precum si sintagmele „numai daca exista consimtamantul contravenientului” si „dupa luarea consimtamantului contravenientului” din art. 1 alin. (3), art. 8 alin. (5) lit. b) si respectiv art. 13 din OG 55/2002 sunt neconstitutionale.
Potrivit Curtii Constitutionale, conditionarea de acordul contravenientului a aplicarii sanctiunii obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii lipseste de eficienta sanctiunea aplicata pentru comiterea unei fapte antisociale, avand ca efect exonerarea acestuia de orice sanctiune, in ipoteza in care nu are venituri care sa poata fi urmarite. Astfel, desi contravenientul nu si-a exprimat acordul cu privire la inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea obligarii acestuia la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, acest motiv nu putea fi luat in considerare de catre instanta de fond.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, in raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si dispozitiile legale ce au incidenta in solutionarea prezentei cauze, tribunalul constata ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune in continuare. Este pertinenta sustinerea conform careia acordul contravenientului nu mai este necesar pentru a se dispune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea obligarii acestuia la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, fata de decizia Curtii Constitutionale nr 1354/10.12.2008.
Este de mentionat si faptul ca, prin decizia 7/2010 a ICCJ, Sectiile Unite s-a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabilindu-se urmatoarele: dispozitiile art. 9 alin. (3)–(5) din OG 2/2001, prin raportare la dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2) din aceeasi ordonanta si la dispozitiile art. 1 din OG 55/2002, se interpreteaza in sensul admisibilitatii cererilor de inlocuire a sanctiunii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii indiferent daca contraventiile savarsite sunt prevazute si sanctionate prin legi, ordonante ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ si chiar daca actul care stabileste si sanctioneaza contraventiile nu prevede, alternativ cu sanctiunea amenzii, sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii.
De asemenea, tribunalul retine obligativitatea dispozitiilor art 9 alin. (5) din OG nr 2/2001, conform carora in cazul in care contravenientul nu achita amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, instanta procedeaza la inlocuirea amenzii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
Totusi, desi motivata in temeiul unei prevederi declarate neconstitutionale, solutia primei instante este legala si temeinica, prin raportare la continutul sesizarii recurentei petente. Potrivit art 15 din OG nr 2/2001, sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii se pune in executare de catre prima instanta de judecata prin emiterea unui mandat de executare. Mandatul de executare se intocmeste in 4 exemplare si cuprinde: denumirea instantei care l-a emis, data emiterii, numarul si data hotararii care se executa, datele privitoare la persoana contravenientului: numele, prenumele, data si locul nasterii, domiciliul si resedinta, daca este cazul, si codul numeric personal, precum si durata si natura activitatii ce urmeaza sa fie prestata de contravenient.
In ce priveste natura activitatii in folosul comunitatii, se constata ca aceasta trebuie stabilita in mandatul de executare si deci implicit se impune a fi mentionata in hotararea pronuntata, neconstituind alegerea organului de executare ce fel de activitate urmeaza a presta contravenientului.
Desi art. 2 din OG nr 55/2002 stabileste generic activitatile ce pot constitui obiectul sanctiunii ce urmeaza a fi inlocuite, aratandu-se in acest sens ca activitatea in folosul comunitatii se presteaza in domeniul serviciilor publice, pentru intretinerea locurilor de agrement, a parcurilor si a drumurilor, pastrarea curateniei si igienizarea localitatilor, desfasurarea de activitati in folosul caminelor pentru copii si batrani, al orfelinatelor, creselor, gradinitelor, scolilor, spitalelor si al altor asezaminte social-culturale, numai consiliul local al localitatii in care contravenientul isi are domiciliul ori resedinta este cel care stabileste prin hotarare, potrivit prevederilor art. 2, domeniile serviciilor publice si locurile in care contravenientii vor presta activitati in folosul comunitatii.
Instanta de fond a fost lipsita de a posibilitatea de a alege natura activitatii in folosul comunitatii ce urma a fi prestata de catre contravenient, astfel ca inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale nu putea opera, dar nu pentru ca ar fi lipsit acordul contravenientului, ci intrucat prima instanta a fost in imposibilitate de a stabili in concret activitatea ce urma a fi prestata de catre acesta.
In consecinta, organul constatator avea obligatia de a prezenta instantei hotararea consiliului local care sa stabileasca domeniile serviciilor publice si locurile in care contravenientii vor presta activitati in folosul comunitatii pentru ca instanta de fond sa inlocuiasca sanctiunea amenzii cu o sanctiune efectiva si apta de a fi pusa in executare. Drept urmare, nu se poate proceda in mod generic la inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii, ci se impune a fi stabilite, pe langa durata acestei masuri, atat natura acesteia, cat si locul unde urmeaza a fi prestata.
In raport de aceste considerente, tribunalul, constatand ca nu exista niciun motiv de nelegalitate sau de netemeinicie, prevazute de art. 304 pct 1-9 C.proc.civ. si tinand seama de dispozitiile art. 304 indice 1 C.proc.civ., in baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.