Evitata pentru o destul de lunga perioada de timp, in speranta ca majoritatea debitorilor se vor stradui sa nu-si piarda proprietatile, ajunse la momentul la care au inteles ca piata imobiliara nu are nicio sansa de revenire pe un trend ascendent, institutiile de credit au avut de luat niste decizii: unele au decis sa cesioneze la pachet creditele neperformante, altele au decis demararea procedurilor de executare silita asupra bunurilor debitorilor.
Cesiunea de creanta a fost in mod evident o solutie mult mai simpla din punct de vedere procedural, si probabil chiar mai eficienta, avand in vedere ca pretul cesiunilor se incasa imediat.
Procedura nu a functionat insa, decat intr-o anumita masura, deoarece cesiunea de creanta, operata asupra unor pachete mari de credite neperformante, oricat de profitabila ar putea parea la prima vedere, presupune investitii foarte mari din partea cesionarului.
Astfel ca bancile au ajuns in faza in care executarea silita a fost adoptata ca masura finala, de limitare a pagubelor pana la urma.
Astfel, aparute in piata ca alternativa pentru persoanele care intentionau sa achizitioneze un imobil, dobandirea unui drept de proprietate imobiliar prin adjudecarea in cadrul procedurilor de executare silita, a ajuns in scurt timp o solutie din ce in ce mai des abordata, si tocmai din acest motiv, anumite aspecte fiscale inechitabile, au ajuns in stadiul de controversa juridica.
Sursa: Wall Street