Comitetul miniştrilor, în virtutea articolul 15. b al Statului Consiliului Europei.
Considerând importanţa stabilirii unor principii comune în ceea ce priveşte politica penală în cadrul statelor membre ale Consiliului Europei,
Ţinând seama că, deşi s-a făcut un progres considerabil în dezvoltarea alternativelor necustodiale în privinţa delicvenţilor, privarea de libertate rămâne o sancţiune necesară în sistemele juridice penale,
Ţinând seama de faptul că dezvoltarea şi evoluţia societăţii precum şi schimbările survenite în legătură cu tratamentul deţinuţilor şi în conducerea penitenciarelor a făcut posibilă reformarea unui Standard Minim de Reguli pentru Tratamentul Deţinuţilor, elaborat în cadrul Consiliului Europei [Rezoluţia (73) 5] astfel încât să constituie un suport, să încurajeze cele mai bune dezvoltări şi să ofere un scop progresului ulterior,
Recomandă guvernelor statelor membre să se ghideze în alcătuirea legislaţiei lor interne cât şi practică pe principiile ce reies din textul Regulilor Europene pentru Penitenciare, care figurează ca apendix la prezenta Recomandaţie, cu o punere în practică în vederea implementării progresive a acestora, o detaliere pe larg a scopurilor ce apar în introducere precum şi a principiului de bază din Partea I şi să ofere acestui set de reguli o circulaţie cât mai largă.
apendixul recomandaţiei nr. r (87) 3
regulile europene pentru penitenciare
o versiune europeană revizuită a ansamblului de reguli minime privind tratamentul deţinuţilor
preambul
Obiectivele acestor reguli sunt:
a) să stabilească un aranjament minim de norme care să cuprindă toate aspectele administrării unui penitenciar care sunt esenţiale creării condiţiilor umanitare şi a unui tratament real în sistemele moderne şi progresiste;
b) să servească drept stimul administraţiilor penitenciare pentru a-şi dezvolta o politică, o gestiune şi o practică bazate pe principiile finalităţii şi echităţii actuale;
c) să încurajeze personalul profesionist din penitenciare în atitudini care să reflecte calităţi sociale şi morale importante în munca lor şi să creeze condiţii în care ei să poată să-şi îmbunătăţească propriile realizări în beneficiul societăţii în general, al deţinuţilor aflaţi în îngrijirea lor cât şi pentru satisfacerea propriei lor vocaţii profesionale;
d) să asigure criterii de bază realiste pe baza cărora administraţiile penitenciare şi cei responsabili cu controlul condiţiilor şi conducerii penitenciarelor, să poată realiza performanţa unor judecăţi valide să o măsură a progresului către cele mai ridicate norme;
Se accentuează că regulile nu constituie un sistem model şi, deci, în practică, multe din serviciile penitenciare europene operează deja cât se poate de bine cu multe dintre normele ce sunt prefigurate aici, dar şi faptul că altele se străduiesc şi vor continua să se străduiască să procedeze aşa. Oriunde există dificultăţi sau apar probleme practice în aplicarea acestor reguli, Consiliul Europei dispune atât de cadrul teoretic necesar, cât şi de asistenţă experimentală şi este dispus să conlucreze şi să sfătuiască dar şi să împartă din vasta lui experienţă administraţiilor de penitenciare, oricât de variate sunt.
În aceste reguli, accentul înnoitor a fost pus pe preceptele bazate pe tratamentul uman şi pozitiv al deţinuţilor, importanţa rolului pe care-l joacă personalul ce deserveşte penitenciarele şi o conducere modernă, efectivă a acestora. Menirea acestor reguli este aceea de a oferi date, încurajări şi ghidări pentru cei care lucrează la diferite nivele în administraţia penitenciarelor. Memorandumul explicativ care însoţeşte regulile s-a intenţionat a avea rolul de a asigura înţelegerea, acceptarea şi flexibilitatea necesară pentru a realiza cel mai ridicat şi mai realist nivel al implementării acestora alături de normele de bază.
partea i-a
PRINCIPIILE DE BAZĂ
1 – Privarea de libertate se va face în condiţiile morale şi materiale care să asigure respectul necesar faţă de demnitatea umană şi care să fie în conformitate cu aceste reguli.
2 – Regulile se vor aplica imparţial. Nu va exista nici o discriminare faţă de rasă, culoare, sex, limbă, religie, politică sau alte opinii, origine naţională sau socială, naştere, statutul economic sau altfel de statut. Convingerile religioase şi preceptele morale ale grupului căruia îi aparţine deţinutul vor fi respectate.
3 – Scopul tratamentului persoanelor în custodie va fi în aşa fel susţinut încât să le ocrotească sănătatea, propriul respect şi, atât cât permite durata sentinţei, să le dezvolte simţul responsabilităţii şi să încurajeze acele atitudini şi abilităţi care le vor fi de folos la reintegrarea lor în societate cu şanse cât mai bune în părăsirea câmpului infracţional şi care să le permită propria întreţinere după eliberarea lor.
4 – Vor fi făcute controale regulate în instituţiile penale de către inspectori calificaţi şi experimentaţi numiţi de o autoritate competentă. Sarcina lor va fi, în particular, să verifice dacă, şi la ce extindere, aceste instituţii sunt administrate în concordanţă cu legile şi regulamentele existente, imparţialitatea serviciilor penitenciarelor şi dacă pretenţiile acestor reguli sunt respectate.
5 – Protejarea drepturilor individuale ale deţinuţilor, cu o menţiune specială în privinţa legalităţii executării sau a măsurilor detenţiei, va fi asigurată prin mijloace de control în concordanţă cu regulile naţionale, de către o autoritate judiciară constituită, parte principală autorizată să viziteze deţinuţi şi care să nu aparţină administraţiei penitenciarului.
6.1 – Aceste reguli vor fi făcute cunoscute personalului în limbile naţionale.
2 – Vor fi de asemenea aduse la cunoştinţă deţinuţilor în aceleaşi limbi sau în alte limbi atât cât este de rezonabil şi de practic.
partea a-II-a
Sistemele de conducere a penitenciarelor
Primirea şi înregistrarea:
7.1. – Nici o persoană nu va primită într-o instituţie fără un ordin valid de arestare.
2 – Detaliile esenţiale ale arestării şi primirii vor fi imediat înregistrate.
8 – În oricare loc unde sunt închise persoane se va păstra un dosar complet şi sigur care să conţină următoarele informaţii cu privire la fiecare deţinut primit:
a) informaţii în legătură cu identitatea deţinutului;
b) motivele arestării şi autoritatea care a făcut-o;
c) ziua şi ora intrării sau eliberării;
9 – Aranjamentele de primire vor fi în conformitate cu principiile şi regulile de bază şi se va avea în vedere ajutorarea deţinuţilor în rezolvarea problemelor personale urgente.
10.1 – De îndată ce este posibil se vor întocmi rapoarte complete şi se vor înainta directorului penitenciarului pentru informare şi aprobare, rapoarte despre situaţia personală a fiecărui deţinut şi despre programul de pregătire a acestora – program care va avea în vedere şi pregătirea pentru liberare.
2 – Astfel de rapoarte vor include de fiecare dată şi un raport medical făcut de un medic ofiţer şi de personalul care răspunde direct de deţinut.
3 – Rapoartele şi informaţiile cu privire la deţinut vor fi ţinute confidenţial şi individual, reactualizate şi accesibile doar persoanelor autorizate.
Împărţirea şi clasificarea deţinuţilor:
11.1 – În repartizarea deţinuţilor la diferite instituţii sau regimuri trebuie să se ţină seama de situaţia lor juridică şi legală (deţinut neîncarcerat sau condamnat, delincvent la prima abatere sau recidivist, sentinţă de scurtă durată sau pedeapsă mare), de cerinţele speciale ale tratamentului lor, de nevoile lor medicale, de vârsta lor şi de sex.
2 – Bărbaţii şi femeile vor fi în principiu deţinuţi separat, deşi ei pot participa împreună la activităţi organizate ca făcând parte dintr-un program stabilit.
3 – În principiu, deţinuţii arestaţi preventiv vor fi ţinuţi separat de cei condamnaţi, cu excepţia cazului când ei sunt de acord să participe împreună la activităţi organizate în beneficiul lor.
4 – Tinerii deţinuţi vor fi ţinuţi în condiţii care să-i protejeze pe cât posibil de influenţe dăunătoare şi ţinând cont de nevoile specifice vârstei lor.
12 – Ţelurile clasificării sau reclasificării deţinuţilor vor fi:
a) să-i separe de ceilalţi pe deţinuţii care, din cauza dosarelor lor criminale sau a personalităţii lor, sunt gata să profite de cei sau cele cu care vin în contact şi să exercite asupra acestora o influenţă nocivă şi,
b) să sprijine repartizarea deţinuţilor pentru a uşura tratamentul lor şi pentru reintegrarea lor socială, ţinând seama de cerinţele disciplinei şi securităţii interioare locului de deţinere.
13 – Atât cât este posibil, instituţii separate sau secţii separate ale unei instituţii vor fi folosite să uşureze conducerea diferitelor regimuri sau în repartizarea categoriilor specifice de deţinuţi.
Cazarea:
14.1 – Deţinuţii vor fi cazaţi pe timpul nopţii în celule individuale, cu excepţia cazurilor când se consideră că este mai avantajoasă cazarea cu ceilalţi deţinuţi.
2 – Când cazarea este comună se va avea în vedere ca celula să fie ocupată de deţinuţi care pot fi asociaţi cu alţii în astfel de condiţii. Va exista supraveghere pe timpul nopţii.
15 – Cazarea asigurată deţinuţilor şi în particular toate formele de cazare pe timpul nopţii va întruni cerinţele cu privire la sănătate şi igienă – cu o atenţie specială acordată condiţiilor climatice şi mai ales repartiţiei aerului pe metru cub, un spaţiu rezonabil, lumină, căldură şi ventilaţie.
16 – În toate locurile unde deţinuţilor li se cere să lucreze sau să trăiască:
a) ferestrele să fie suficient de mari pentru a permite deţinuţilor să citească sau să lucreze, beneficiind de lumina naturală în condiţii normale. Ele vor fi astfel construite încât să permită pătrunderea aerului proaspăt cu excepţia locurilor unde există un sistem adecvat de aer condiţionat. Mai mult, ferestrele vor fi echipate în conformitate cu normele de securitate existente ca dimensiuni, localizare şi construcţie a lor, dar cu un aspect cât mai aproape de modelul obişnuit;
b) lumina artificială trebuie să satisfacă standardele tehnice cunoscute.
17 – Instalaţiile sanitare şi amenajările pentru acces vor fi astfel concepute încât să permită fiecărui deţinut să-şi satisfacă necesităţile naturale când este necesar în condiţii de curăţenie şi decenţă.
18 – Instalaţii adecvate de baie şi duş vor fi amenajate astfel încât fiecare deţinut să-şi poată satisface dorinţa de a face baie sau duş la o temperatură potrivită climatului, cât de des este necesar pentru păstrarea igienei generale în concordanţă cu anotimpul şi regiunea geografică, dar de cel puţin o dată pe săptămână. Oricând este posibil, trebuie permis accesul liber la ore rezonabile.
19 – Toate locurile instituţiei vor fi menţinute adecvat şi în stare de curăţenie tot timpul.
Igiena personală:
20 – Deţinuţilor li se va cere să-şi păstreze igiena personală corporală şi pentru aceasta ei vor beneficia de apă şi de toate articolele de toaletă care sunt necesare sănătăţii şi curăţeniei.
21 – Pentru motive de sănătate şi pentru ca deţinuţii să-şi păstreze aspectul şi respectul faţă de propria persoană, se vor face înlesniri în privinţa propriei îngrijiri a părului şi bărbii iar bărbaţilor li se va permite (înlesni) rasul zilnic.
Îmbrăcămintea şi aşternutul:
22.1 – Deţinuţii cărora nu le este permis să-şi poarte propriile haine vor fi dotaţi cu haine potrivite climatului şi care să le permită menţinerea unei bune sănătăţi. Astfel de îmbrăcăminte nu trebuie să fie în nici un caz degradantă sau umilitoare.
2 – Toată îmbrăcămintea trebuie să fie curată şi menţinută într-o stare potrivită.
3 – Ori de câte ori deţinuţii obţin permisiunea să iasă din instituţie, li se va permite să poarte propriile haine sau o îmbrăcăminte modestă.
23 – La primirea deţinuţilor într-o instituţie, se vor face aranjamentele necesare pentru asigurarea ca îmbrăcămintea personală să fie ţinută în bune condiţii şi aptă pentru a fi folosită.
24 – Fiecare deţinut va primi un pat şi un aşternut propriu care va fi menţinut în ordine şi schimbat destul de des, astfel încât să-şi păstreze curăţenia.
Hrană:
25.1 – În concordanţă cu normele date de autorităţile sanitare, administraţia va hrăni deţinuţii la orele normale cu mâncare potrivit preparată şi prezentată, care să satisfacă prin calitate şi cantitate normele dietetice şi igienice moderne şi care să ţină seama de vârstă, sănătate, natura muncii prestate şi pe cât posibil de cerinţele de ordin religios sau cultural.
2 – Băutul apei trebuie să fie la îndemâna oricărui deţinut, oricând.
Serviciile medicale:
26.1 – La fiecare instituţie vor fi accesibile serviciile a cel puţin unui medic internist practician. Serviciile medicale vor fi organizate strâns legat de starea generală de sănătate a comunităţii sau naţiunii. Ele vor include serviciul psihiatric pentru diagnosticarea în cazurile ce impun tratamentul stărilor mentale anormale.
2 – Deţinuţii bolnavi sau care au nevoie de tratament special vor fi transferaţi la instituţii specializate sau spitale civile. Acolo unde asistenţa medicală este posibilă în cadrul instituţiei, prin echipament, mobilier şi dotări farmaceutice necesare pentru îngrijirea medicală şi tratamentul deţinuţilor bolnavi se va aduce şi personal specializat.
3 – Serviciile unui stomatolog vor fi înlesnite fiecărui deţinut.
27 – Deţinuţii nu vor fi supuşi nici unui experiment care poate provoca răni morale sau fizice.
28.1 – Se vor face toate demersurile pentru naşterea copiilor în afara instituţiei. Totuşi, dacă nu sunt condiţii posibile, va fi necesar ca în instituţiile penale să se amenajeze cele necesare îngrijirii pre şi post-natale a femeilor însărcinate. Dacă un copil se naşte în închisoare, acest lucru nu se va menţiona în certificatul de naştere.
2 – Atunci când minorilor le este permis să rămână în instituţie alături de mamele lor, trebuie făcută o aprovizionare specială pentru crearea unei creşe deservită de personal calificat unde copiii vor fi plasaţi atunci când nu se află sub directa îngrijire a mamelor.
29 – Ofiţerul medic va vedea şi va examina fiecare deţinut cât de curând posibil după depunerea sa şi de fiecare dată când va fi necesar, acordând o atenţie deosebită depistării bolilor fizice şi mentale, luând toate măsurile necesare în vederea acordării tratamentului medical; va separa deţinuţii suspectaţi de boli contagioase sau infecţioase; va nota deficienţele fizice sau mentale care pot împiedica reintegrarea după liberare; va hotărî repartizarea fiecărui deţinut la muncă.
30.1 – Ofiţerul medic va îngriji atât sănătatea fizică cât şi cea mentală a deţinuţilor şi va consulta, sub incidenţa condiţiilor dar şi cu frecvenţa impusă de normele medicale, toţi deţinuţii bolnavi, pe toţi cei care îşi declară vreo boală sau rană şi pe fiecare deţinut care solicită acest lucru.
2 – Ofiţerul medic va raporta directorului ori de câte ori consideră necesar faptul că sănătatea fizică sau mentală a unui deţinut a fost sau nu va fi profund afectată de continuarea deţinerii în închisoare sau de oricare altă condiţie generată de această situaţie.
31.1 – Ofiţerul medic sau o autoritate competentă va inspecta în mod regulat şi va sfătui directorul cu privire la:
a) cantitatea, calitatea, prepararea şi deservirea hranei şi apei;
b) igiena şi curăţenia închisorii şi a deţinuţilor;
c) condiţiile sanitare, căldura, lumina şi ventilaţia instituţiei;
d) compatibilitatea dintre gradul de curăţenie al deţinuţilor şi cel al aşternutului;
2 – directorul va lua în considerare rapoartele şi sfatul ofiţerului medic bazate pe regula 30, paragraful 2 şi 31, paragraful 1 şi, dacă este de acord cu recomandările făcute, va lua măsurile necesare pentru atingerea scopului acestor recomandări; dacă aceste recomandări depăşesc competenţa directorului sau dacă directorul nu este de aceeaşi părere cu ele, el va înainta un raport personal şi va cere recomandarea unui ofiţer medic de specialitate, pentru clarificări.
32 – Serviciile medicale ale instituţiei vor căuta să depisteze şi vor trata orice boală fizică sau mentală sau defecte care ar putea obstrucţiona reintegrarea deţinutului după liberare. Orice serviciu medical chirurgical şi psihiatric, inclusiv cele disponibile în cadrul comunităţii vor fi asigurate deţinutului până la sfârşit.
Disciplina şi pedeapsa:
33 – Disciplina şi ordinea vor fi menţinute în interesul securităţii, vieţii ordonate a comunităţii şi ţelului instituţiei.
34.1 – Nici un deţinut nu va fi folosit în serviciul instituţiei în nici un spaţiu disciplinar.
2 – Această regulă nu va împiedica totuşi buna funcţionare a aranjamentelor în care activităţile sociale, educaţionale sau sportive şi responsabilităţile sunt realizate sub stricta supraveghere a deţinuţilor care sunt alcătuiţi în grupuri, în scopul participării lor la desfăşurarea acestor programe.
35 – Următoarele aspecte vor fi reglementate şi ele sunt dependente de lege sau de regulamentul unei autorităţi competente:
a) purtarea ce constituie o ofensă disciplinară;
b) tipul şi durata pedepsei care se impune;
c) autoritatea competentă să decidă astfel de pedepse;
d) accesul la procesul de recurs şi la autoritatea care îl hotărăşte;
36.1 – Nici un deţinut nu va fi pedepsit decât în
concordanţă cu termenii unei astfel de legi sau regulament şi niciodată de două ori pentru acelaşi lucru.
2. Rapoarte despre reaua purtare vor fi prezentate cu promptitudine către autoritatea competentă care va hotărî asupra lor fără nici o întârziere.
3 – Nici un deţinut nu va fi pedepsit dacă nu a fost formulată injuria sau vina ce i se aduce şi dacă nu i se asigură posibilitatea adecvată de a se apăra.
4 – Acolo unde este necesar şi util, deţinuţilor li se va permite să-şi realizeze apărarea cu ajutorul unui interpret.
37 – Pedepsele colective, pedeapsa corporală, pedepsirea prin izolare în celulă fără lumină şi toate pedepsele crude, inumane sau degradante se vor interzice cu desăvârşire a fi folosite drept pedepse pentru abateri disciplinare.
38.1 – Pedepsirea prin încarcerare disciplinară şi orice pedeapsă care ar putea avea un efect contrar asupra sănătăţii fizice sau mentale a deţinutului vor fi practicate doar atunci când medicul instituţiei, după examinare, certifică în scris că deţinutul este apt să le execute.
2 – În nici un caz o astfel de pedeapsă nu va fi contrară sau nu se va îndepărta de la prevederile stabilite în Regula 37.
3 – Medicul instituţiei va vizita zilnic deţinuţii aflaţi în executarea unor astfel de pedepse şi va sfătui directorul dacă este necesară terminarea sau întreruperea pedepsei pe motive de sănătate fizică sau mentală.
Căile de constrângere:
39 – Folosirea lanţurilor sau fiarelor este interzisă. Cătuşe, cămăşi de forţă şi alte obiecte de constrângere nu vor fi niciodată aplicate drept pedeapsă. Ele nu vor fi folosite decât în următoarele împrejurări:
a) dacă este necesar, ca o măsură de precauţie împotriva evadării în timpul unui transfer, fiind însă înlăturate atunci când deţinutul apare în faţa unei autorităţi judiciare sau administrative dacă autoritatea nu hotărăşte altfel;
b) pe motive medicale sub îndrumarea şi supravegherea medicului;
prin ordinul directorului, dacă toate celelalte metode de control eşuează, în scopul protejării unui deţinut de la încercări de automutilare, rănirea celorlalţi sau pentru a preveni daune serioase aduse proprietăţii; în astfel de cazuri directorul va trebui să consulte de urgenţă medicul şi să raporteze imediat autorităţii administrative superioare.
40 – Termenii şi maniera de utilizare a căilor de constrângere autorizate în paragraful precedent vor fi hotărâte prin lege sau prin regulament. Astfel de mijloace nu se vor aplica timp mai îndelungat decât este absolut necesar.
Informarea deţinuţilor şi plângerile acestora:
41.1 – Fiecare deţinut va beneficia încă de la intrarea în instituţie de o informare scrisă cu privire la regulile care guvernează tratamentul deţinuţilor, din fiecare categorie, cerinţele cu privire la asigurarea disciplinei în instituţie, metodele autorizate în dobândirea de informaţii, modul în care se întocmesc plângerile şi toate cele care sunt necesare a fi cunoscute pentru a înţelege drepturile şi îndatoririle ce le revin pentru a se adapta la viaţa din interiorul instituţiei.
2 – Dacă un deţinut nu înţelege informarea scrisă primită, această informare se va face oral.
42.1 – Fiecare deţinut va avea zilnic ocazia de a cere sau de a se plânge directorului instituţiei sau ofiţerului autorizat să acţioneze în astfel de cazuri.
2 – Un deţinut trebuie să aibă ocazia să vorbească, să ceară sau să facă plângeri unui inspector de închisori sau oricărei alte autorităţi constituite legal, căreia îi este îngăduit să viziteze închisorile neînsoţit de directorul acesteia sau de alţi membrii ai personalului de deservire. Totuşi, apeluri la deciziile formale pot fi restrânse la procedurile autorizate.
3 – Fiecărui deţinut i se va permite să facă cereri sau plângeri, cu caracter confidenţial către administraţia centrală a închisorii, autoritatea judiciară sau alte autorităţi competente.
4 – Fiecare cerere sau plângere adresată care se referă la o autoritate a închisorii va fi rezolvată cu promptitudine şi un răspuns trebuie dat de urgenţă.
Contactul cu lumea exterioară:
43.1 – Deţinuţilor li se va permite să comunice cu familiile lor legat de nevoile de tratament, securitate şi ordine, cu persoanele sau cu reprezentanţii unor organizaţii din afară şi să primească vizitele acestor persoane cât de des posibil.
2 – Să încurajeze contactul cu lumea exterioară şi aceasta să devină un sistem de legătură permanentă cu exteriorul în concordanţă cu obiectivele expuse în Partea a IV a a acestui regulament.
44.1 – Deţinuţii care sunt de altă naţionalitate vor fi informaţi fără nici o întârziere de dreptul lor de a cere contactul şi înlesnirile necesare pentru a comunica neîntârziat cu reprezentantul diplomatic sau consular al statului căruia îi aparţin.
Administraţia închisorii va coopera în întregime cu astfel de reprezentanţi în interesul celor de altă naţionalitate din închisoare care pot avea necesităţi mai deosebite.
2 – Deţinuţii care aparţin unor state care nu au reprezentanţi diplomatici sau consulari acreditaţi în ţara respectivă, refugiaţii sau apatrizii vor beneficia de înlesniri similare pentru a comunica cu reprezentantul diplomatic al statului care răspunde de interesele lor sau cu autoritatea naţională sau internaţională a cărei sarcină este să deservească interesele acestor persoane.
45 – Deţinuţilor li se va permite să se informeze permanent prin: citirea ziarelor, periodicelor sau a altor publicaţii, prin urmărirea emisiunilor radio şi TV, prin lecturi sau prin alte asemenea mijloace după cum administraţia închisorii permite sau controlează. Aranjamente speciale se vor face pentru rezolvarea cazurilor de străini care ridică probleme lingvistice.
Asistenţa morală şi religioasă:
46 – Atât cât este posibil fiecărui deţinut i se va permite să-şi satisfacă nevoile impuse de religia sa, să-şi continue viaţa morală şi spirituală prin participarea la serviciile şi întâlnirile din instituţie şi prin permisiunea de a deţine orice cărţi necesare acestui lucru sau cărţi de literatură.
47.1 – Dacă instituţia deţine un număr suficient de deţinuţi de acceşi religie, un reprezentant calificat al acesteia va fi numit şi aprobat. Dacă numărul de deţinuţi justifică şi condiţiile o permit, aranjamentul va deveni permanent.
2 – Unui reprezentant calificat numit sau aprobat sub incidenţa paragrafului 1, i se va permite să ţină cu regularitate serviciile şi activităţile şi să facă vizite particulare deţinuţilor ce aparţin ritului său confesional la momentele adecvate.
3 – Accesul la un reprezentant calificat de orice religie nu va fi refuzat nici unui deţinut. Dacă un deţinut obiectează la astfel de vizite ale reprezentantului religios, deţinutului i se va permite să le refuze.
Deţinerea bunurilor deţinuţilor:
48.1 – Toţi banii, toate valorile şi alte efecte ce aparţin deţinuţilor şi care în baza regulamentelor instituţiei nu se permite să fie păstrate asupra deţinuţilor, la intrarea în închisoare vor fi date în custodie. Un inventar al acestora va fi semnat de deţinut. Vor fi luate măsuri pentru a fi ţinute în bune condiţii. Dacă se consideră necesară distrugerea vreunui obiect, acesta va fi întâi înregistrat şi apoi deţinutul va fi informat despre măsura luată.
2 – La liberarea deţinutului, toate aceste obiecte precum şi banii îi vor fi redaţi în măsura în care nu au fost permise eliberări de bani sau trimiteri autorizate de valori în afara instituţiei sau nu s-a considerat necesar din motive de igienă distrugerea vreunui obiect. Deţinutul va semna o chitanţă pentru obiectele şi banii returnaţi.
3 – Atât cât este posibil banii sau efectele primite de deţinuţi din afară vor avea acelaşi tratament, dacă nu este permisă folosirea în timpul detenţiei.
4 – Dacă vreun deţinut aduce orice fel de medicamente, medicul va hotărî ce folosire li se va da.
Înştiinţarea morţii, a bolii, a transferului etc.:
49.1 – În cazul decesului sau al unei boli grave sau a unei răniri serioase a unui deţinut, precum şi a mutării într-o altă instituţie în vederea tratării unei boli mentale sau a unor anormalităţi, directorul va informa de îndată soţul (soţia), dacă deţinutul este căsătorit, sau ruda cea mai apropiată şi va informa în orice caz oricare altă persoană desemnată de către deţinut.
2 – Deţinutul va fi informat imediat despre decesul sau o boală gravă a vreunei rude. În astfel de cazuri şi ori de câte ori împrejurările o permit, deţinutului i se va permite să-şi viziteze ruda bolnavă sau să vadă persoana decedată, fie sub escortă sau fără.
3 – Toţi deţinuţii vor avea dreptul să-şi anunţe familiile de îndată ce vor fi transferaţi la o altă închisoare.
Mutarea deţinuţilor:
50.1 – Când deţinuţii sunt mutaţi la sau de la o instituţie, ei vor fi expuşi public cât mai puţin posibil şi vor fi luate măsuri de siguranţă adecvate pentru a asigura protejarea lor de insulte, curiozitate şi orice formă de publicitate.
2 – Transportul deţinuţilor în transportatoare fără ventilaţia necesară sau lumină care ar putea să le provoace orice fel de rău sau degradare este interzis.
3 – Transportul deţinuţilor va fi făcut pe cheltuiala administraţiei în concordanţă cu regulile autorizate, aşa cum se cuvine.