Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului și o atingere adusă demnității și integrității ființei umane. Respectarea drepturilor victimelor traficului de persoane, protecția acestora, precum și lupta împotriva traficului de persoane constituie obiective primordiale pentru România, care este țară de origine, de tranzit și, din ce în ce mai mult, de destinație pentru traficul de persoane.
Fenomenul traficului de persoane a cunoscut si a parcurs mai multe etape, generate de schimbările în plan economic, social și politic pe care România le-a traversat în ultimii ani.
Din cauza naturii subterane a fenomenului, estimările cu privire la numărul persoanelor traficate variază, determinarea exactă a numărului acestora fiind imposibil de realizat. Raportul Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii privind situația traficului de persoane în anul 2007 estima că, la nivel mondial, sunt traficate anul aproximativ 600 000 – 800 000 de persoane, în aproximativ 80% din cazuri fiind vorba de femei și fete. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa estima că, în anul 2002, au fost traficate aproximativ 200.000 de femei de către rețelele balcanice de traficanți. Conform estimărilor Europol pentru anul 2004, mai mult de 700.000 de persoane sunt traficate anual în lume în scopul exploatării sexuale și exploatării prin muncă. Estimările Organizației Internaționale a Muncii cu privire la munca forțată raportau că circa 2 500 000 de persoane sunt traficate anual, la nivel mondial.
Astfel, s-a conturat necesitatea elaborării unor documente internaționale, care să reglementeze lupta împotriva traficului de persoane și protecția victimelor acestui flagel internațional. Chiar dacă modalitățile de manifestare ale traficului de persoane sunt diferite și în permanentă schimbare, elementele de bază rămân aceleași, ajungându-se la un acord comun în ceea ce privește definirea traficului de persoane.
Definiții
Traficul de persoane reprezintă „recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea persoanelor, prin amenințări de recurgere sau prin recurgere la forță ori la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăți sau avantaje pentru a obține consimțământul unei persoane având autoritate asupra alteia, în scopul exploatării. Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării vor fi considerate “trafic de persoane”, chiar dacă aceasta nu implică nici unul din mijloacele exemplificate mai sus.
În legislația națională traficul de persoane este definit în art. 12 și art. 13 ale Legii nr. 678/2001 pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare, definiția utilizată la nivel național fiind în concordanță cu aceea a Protocolului privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special a femeilor și copiilor.
Plecând de la această definiție se poate face o distincție clară între traficul de persoane, traficul de migranți și prostituție. Traficul de migranți reprezintă facilitarea în vederea obținerii, direct sau indirect, a unui folos material sau de altă natură, a intrării ilegale a unei persoane într-un alt stat parte, față de care persoana nu este cetățean sau rezident permanent. Se poate concluziona că această infracțiune este îndreptată împotriva statului deoarece presupune facilitarea trecerii ilegale a frontierei a persoanelor, în vederea obținerii de beneficii materiale sau financiare de către călăuză. Relația dintre călăuză și migrant ia sfârșit după trecerea frontierei și nu implică exploatarea migrantului. Conform Codului Penal, traficul de persoane este o infracțiune împotriva libertății persoanei, comisă de către traficanți în scopul exploatării persoanei și poate să implice sau nu trecerea frontierelor , pe când traficul de migranți reprezintă o infracțiune contra intereselor publice.
Prostituția reprezintă fapta persoanei care își procură mijloacele de existență sau principalele mijloace de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane. Potrivit Codului Penal această infracțiune este îndreptată împotriva bunelor moravuri, pe când traficul de persoane presupune exploatarea unei persoane, în diferite scopuri. Astfel. prin exploatarea unei persoane se înțelege :
-executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;
-ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
-obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
-prelevarea de organe;
-efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
-obligarea la practicarea cerșetoriei;
Elementele care caracterizează traficul de persoane și prin care se distinge de celelalte două fenomene menționate țin de asocierea sa cu alte crime și delicte contra libertății persoanei, inclusiv contra libertății sexuale, acestea din urmă fiind, de cele mai multe ori, chiar elemente constitutive ale fenomenului, precum: lipsirea de libertate, sclavia, supunerea persoanei la muncă forțată, amenințarea, șantajul, violul, ș.a. Ținând cont de prezența, în cele mai multe cazuri, a aspectelor menționate, traficul de persoane încalcă, așadar, drepturi și libertăți fundamentale ale omului, de la libertatea de mișcare, de comunicare sau de exprimare, la dreptul oricărei ființe umane la demnitate, securitate, integritate fizică și psihică, iar în cazuri extreme, încălcând chiar dreptul la viață.
Elemente ale traficului de persoane
Traficul de persoane este un fenomen complex, multistadial, care comportă o multitudine de forme de manifestare și permite sancțiuni graduale, în funcție de gravitatea situațiilor incriminate. El poate fi relaționat cu numeroase alte fenomene infracționale, inclusiv criminalitatea organizată transnațională și terorismul mondial. Traficul de persoane este generat și întreținut de diverse alte fenomene sociale, precum sărăcia, corupția, marginalizarea socială și discriminarea, sub toate formele. Ca urmare a complexității sale, el permite multiple perspective de analiză: juridică, economică, psihologică, sociologică, a drepturilor omului.
Din perspectivă juridică, traficul de persoane desemnează: sclavia, munca forțată, agresiunea fizică și psihică, abuz de încredere asupra victimei. Din perspectivă economică, traficul de persoane implică aspecte precum existența unor interese financiare ilegale, a unor rețele locale, naționale, regionale și internaționale, circulația ilicită a banilor ș.a.m.d..
Din perspectivă psihologică, experiențele traumatizante ale traficării pot avea efecte devastatoare asupra psihicului victimei, în special asupra copiilor, putând genera o multitudine de simptome asociate sindromului de stres post-traumatic (PostTraumatic Stress Disorder), cum ar fi: șocul, furia, teama, anxietatea, izolarea, negarea de sine, tentativele de suicid, depresia, disocierea, etc..
Din perspectivă sociologică, traficul de persoane desemnează un proces social, ce implică numeroase etape, diferiți actori, relații stabilite între acești actori, dar și factori asociați acestui fenomen (de exemplu, corelația dintre traficul de persoane și migrația internațională de tip circulatoriu, în contextul globalizării).
Din perspectiva drepturilor omului, traficul de persoane presupune însăși încălcarea statutului fundamental al existenței umane, acela de ființă umană, statut din care derivă toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Victima este deposedată de orice drept și transformată într-un obiect tranzacționabil și manipulabil, în orice scopuri și condiții compatibile cu statutul de marfă și valoare a acesteia, iar aceste scopuri și condiții sunt independente de voința victimei.
Pentru facilitarea cunoașterii acestui fenomen complex este necesară colaborarea interdisciplinară, în vederea formulării de politici coerente care să prevină și să combată într-un mod eficient traficul de persoane.
Toate națiunile mileniului III consideră persoana valoarea socială cea mai importantă pentru societatea modernă. Astfel, pentru Uniunea Europeana respectarea drepturilor omului reprezinta o condiție fundamentală a apartenenței la aceasta. Nu întâmplător, între criteriile de aderare ale României la Uniunea Europeană, stabilite la Copenhaga, încă din anul 1993, primul este cel care are în vedere existența, în statul candidat, a unor instituții stabile care să garanteze democrația, statul de drept, drepturile omului. Așadar, chiar în primul articol, Constituția României, garantează ca valori supreme demnitatea umană, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic.
Intrucât traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului și o atingere adusă demnității și integrității ființei umane, asa cum se afirmă în toate documentele internaționale în materie, inclusiv în textul recent al Convenției Consiliului Europei, semnate la Varșovia, la 16 mai 2005, România a adoptat gradual, alaturi de alte state ale lumii si, in spetă, ale Uniunii Europene, un ansamblu de măsuri legislative si de alt ordin, destinate constructiei, consolidării si eficientizării continue a dispozitivului national, in contextul consolidării cooperării internationale, in scopul prevenirii si combaterii acestui fenomen.