Prin acest act normativ se modifică Directiva 93/13/CEE a Consiliului și Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și se abrogă Directiva 85/577/CEE a Consiliului și Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului.
Această nouă directivă introduce prevederi referitoare la alte tipuri de contracte, în afara celor încheiate la distanță sau în afara spațiilor comerciale.
TERMENUL LIMITĂ DE TRANSPUNERE
Termenul de transpunere al directive în legislația fiecărui stat este data de 13 decembrie 2013.
Proiectul de lege prin care se urmărește transpunerea acestui act normativ în legislația română reglementează informaţiile ce trebuie oferite consumatorilor în stadiul precontractual atât în cazul contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale şi al contractelor la distanţă, cât şi în cazul altor tipuri de contracte.
CE TIPURI DE CONTRACTE SUNT VIZATE DE DIRECTIVĂ
Noua directivă se aplică oricărui contract încheiat între un profesionist şi un consumator. Ea se aplică şi contractelor de furnizare a apei, gazelor, energiei electrice sau încălzirii centralizate, inclusiv de către furnizorii publici, în măsura în care aceste utilităţi sunt furnizate pe bază contractuală.
CE TIPURI DE CONTRACTE NU INTRĂ SUB INCIDENȚA DIRECTIVEI
Printre cele mai importante tiprui de contracte ce nu intră sub incidența directivei se numără :
- cele de prestare a unor servicii sociale, printre care cele de cazare socială, de îngrijire a copiilor şi de susţinere a familiilor şi a persoanelor aflate permanent sau temporar în nevoie, inclusiv cele de îngrijire pe termen lung;
- cele având ca obiect serviciile de sănătate furnizate pacienţilor de către cadrele medicale pentru evaluarea, menţinerea sau refacerea stării lor de sănătate, inclusive prescrierea, eliberarea şi furnizarea de medicamente şi dispozitive medicale, indiferent dacă acestea sunt sau nu furnizate în cadrul unor unităţi medicale;
- cele având ca obiect jocurile de noroc care implică mizarea pe un pot cu valoare pecuniară în jocuri de noroc, inclusiv loterii, jocuri de cazinou şi tranzacţii de tipul pariurilor;cele referitoare la servicii financiare;
- pentru crearea, dobândirea sau transferul unui bun imobil sau al unor drepturi asupra unui bun imobil;
- având ca obiect construirea unor clădiri noi, a transformării substanţiale a unor clădiri existente şi a închirierii de locuinţe în scopuri rezidenţiale;cele ce vizează comercializare a pachetelor de servicii turistice;
- cele care intră sub incidenţa Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 14/2011 pentru protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor privind dobândirea dreptului de folosinţă pe o perioadă determinată a unuia sau a mai multor spaţii de cazare, a contractelor pe termen lung privind dobândirea unor beneficii pentru produsele de vacanţă, a contractelor de revânzare, precum şi a contractelor de schimb, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 134/22.02.2011;
- cele care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, sunt încheiate în faţa unui notar public care are obligaţia legală de a fi independent şi imparţial şi care trebuie să se asigure, furnizând informaţii juridice cuprinzătoare, că încheierea contractului survine numai după ce consumatorul a analizat cu atenţie aspectele juridice şi a luat cunoştinţă de sfera de aplicare juridică;
- având ca obiect furnizarea alimentelor, băuturilor sau a altor bunuri destinate consumului casnic, livrate fizic de un profesionist care se deplasează frecvent şi periodic la locuinţa, reşedinţa sau locul de muncă al consumatorului;
- cele încheiate cu operatorii de telecomunicaţii prin telefoane publice cu plată, pentru utilizarea acestora, sau încheiate pentru utilizarea unei conexiuni unice prin telefon, Internet sau fax stabilite de un consumator.
De asemenea directiva nu include contractele negociate în afara spaţiilor comerciale în care plata de efectuat de către consumator este mai mică de echivalentul în lei a 10 euro la cursul de zi al Băncii Naţionale a României.
ASPECTE DE NOUTATE ALE DIRECTIVEI
Deși se utilizează o exprimare diferită față de cea uzuală acestui tip de acte normative, dar în ton cu prevederile legale în vigoare ( de exemplu Codul civil), noua directivă modifică anumite aspect esențiale pentru consumatori în încheierea contractelor, precum:
- Se introduce un termen unic de 14 zile pentru retragerea consumatorului (mai simplu spus pentru încetarea/rezilierea contractului) din contractele încheiate la distanţă şi al celor negociate în afara spaţiilor comerciale;
- Se introduce un formular tipizat de retragere, armonizat, care să poată fi utilizat de consumatori pentru a simplifica procesul de retragere şi a aduce securitate juridică ambelor părți implicate în raportul comercial;
- Se individualizează aspectele legale cu privire la livrarea produselor, și anume dacă părțile nu cad de acord asupra unei anumite date de livrare, comerciantul ar trebui să livreze bunurile cât se poate de repede, dar în orice caz nu mai târziu de 30 de zile de la data încheierii contractului. În cazul în care comerciantul nu livrează bunurile/prestează serviciile în acest termen, în anumite circumstanțe, numai în anumite cazuri se acordă comerciantului un termen suplimentar, dar rezonabil;
- Se interzice comercianților să perceapă de la consumatori comisioane care depășesc costul suportat de comercianți pentru utilizarea unui anumit mijloc de plată;
- Se particularizează aspectul privind suportarea riscurilor, stabilindu-se că riscul se transfer consumatorilor numai în momentul în care aceștia au intrat în posesia fizică, concretă a bunurilor comandate;
- În cazul vânzărilor nesolicitate, consumatorul este scutit de obligația de plată în legătură cu bunurile sau serviciile nesolicitate.