Prin sentinta penala nr. 379 din 29 iulie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat, intre altii, pe inculpatul V.G. pentru savarsirea infractiunii de trafic de droguri prevazuta in art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, a infractiunii de detinere de droguri pentru consum propriu, fara drept, prevazuta in art. 4 din Legea nr. 143/2000 si a infractiunii de punere la dispozitia publicului a locuintei in vederea consumului de droguri prevazuta in art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Instanta a retinut ca, in anii 2002 si 2003, inculpatul, impreuna cu alti doi inculpati, a comercializat droguri de mare risc si, impreuna cu unul dintre acestia, a detinut ilegal astfel de droguri pentru consum propriu, punand si locuinta la dispozitia mai multor persoane in vederea consumului de droguri.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penala nr. 225 din 8 octombrie 2003, a respins, intre altele, apelul prin care inculpatul cerea aplicarea in favoarea sa a dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, cu reducerea corespunzatoare a pedepsei.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Neaplicarea dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 este justificata, in conditiile in care in favoarea inculpatului s-a retinut cauza de reducere a pedepsei prevazuta in art. 16 din Legea nr. 143/2000, el neputand beneficia de doua ori de reducerea la jumatate a pedepsei, intrucat cele doua dispozitii invocate au acelasi continut.
In consecinta, recursul a fost respins.