Competenta CEDO.În conformitate cu articolul 32 al Convenţiei Curtea acoperă toate problemele privind interpretarea şi aplicarea Convenţiei şi a protocoalelor. Astfel putem constata că competenţa curţii este una limitată. Competenţa Curţii poate fi distinsă în:
a) ratione temporis;
b) ratione personae ;
c) ratione materiae;
d) ratione loci.
a) Comptenţa raţione temporis.
Curtea va examina doar cazurile în care cererile se referă la evenimente care s-au produs înainte de recunoaşterea de către un Stat Contractant a dreptului la petiţie individuală conform art. 25. Nu va fi examinată cererea în cazul cînd Statul a specificat că ratificarea Convenţiei este numai o chestiune de perspectivă.
Curtea nu este competentă de a examina cererile care au fost depuse cu omiterea termenului de 6 luni prevăzut la art. 35 al Convenţiei.
Dacă procedurile judiciare cu privire la contestarea acţiunilor s-au sfârşit după intrarea în vigoare a Convenţiei, Curtea va examina şi aceste situaţii litigioase care au avut loc pînă la intrarea în vigoare a Convenţiei.
b) Competenţa raţione personae.
Reclamanţi la Curte pot fi: persoane fizice, organizaţiile neguvernamentale, grupuri de particulari şi statele parte la Convenţie. Pîrît la Curte poate fi doar un stat. Prin urmare, referitor la competenţa raţione persone curtea va examina:
– cererile împotriva unui Stat care este parte la Convenţie sau Protocolul respectiv;
– cererile în care reclamantul este o victimă a evenimentelor care au stat la baza reclamaţiilor;
– cererea este formulată împotriva instituţiei pentru care Statul este răspunzător.
c) Competenţa raţione materiae.
Curtea va examina cererile în care se invocă violarea unui drept prevăzut în convenţie. Drepturile şi libertăţile fundamentale protejate prin mecanismele Convenţie sun prevăzute şi de protocoalele adiţionale Convenţiei.
Nu toate situaţiile legate de drepturile omului se conţin în prevederile Convenţiei, de exemplu: dreptul la divorţ, la o naţionalitate anume etc.
c) Competenţa raţione loci.
Curtea va fi competentă de a examina cererile care se întemeiază pe evenimente produse pe teritoriul Statulului Contractant. Articolul 1 al convenţiei prevede că fiecărei persoane aflate sub jurisdicţia unui Stat parte la Convenţie îi sunt recunoscute drepturle şi libertăţile prevăzute de Convenţie. Statul trebuie să exercite un control asupra evenimentelor discutate.
La adresarea cererii Curţii, reclamantul trebuie să cunoască dacă satul îşi exercită controlul de facto asupra evenimentelor aflata în discuţie. Actele care se produc pe teritorii pe Care un stat nu le controlează nu pot angaja responsabilitatea acestuia.