Art. 31 Tentativa
(1) Tentativa consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul .
(2) Nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a fost conceputa executarea .
Art. 32 Pedepsirea tentativei
(1) Tentativa se pedepseste numai cand legea prevede in mod expres aceasta.
(2) Tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata ale carei limite se reduc la jumatate. Cand pentru infractiunea savarsita legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata iar instanta s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani.
Art. 33 Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului
(1) Nu se pedepseste autorul care s-a desistat ori a impiedicat mai inainte de descoperirea infractiunii producerea rezultatului.
(2) Daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru aceasta infractiune .
–––-
In aceasta materie proiectul propune mai multe modificari, dintre care unele se refera la definitia legala a tentativei, iar altele la pedepsirea acesteia.
In alin.(1) al art. 31 din proiectul noului Cod penal se defineste tentativa ca fiind „punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea”, spre deosebire de Codul penal de la 1968 [art. 20 alin.(1)], in conceptia caruia tentativa consta in „punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea”. Aceasta din urma solutie promovata de legiuitor a ridicat ample discutii in doctrina si practica judiciara, deoarece prin „hotararea de a savarsi infractiunea”, unii autori au inteles ca tentativa se poate savarsi numai cu intentie directa, pe cand altii au considerat ca tentativa poate fi comisa si cu intentie indirecta. Pe aceleasi pozitii contradictorii s-au situat si instantele de judecata in hotararile pe care le-au pronuntat.
Formularea propusa de proiect inlatura aceasta controversa si conduce la consacrarea fara echivoc a solutiei conform careia, in cazul tentativei, intentia poate fi directa sau indirecta.
A doua modificare vizeaza renuntarea la dispozitiile art. 20 alin.(2) Cod penal in vigoare. S-a considerat ca aceste prevederi nu se justifica atata vreme cat nu au relevanta motivele neproducerii rezultatului in cazul tentativei, ele putand fi de orice natura, dar independente de vointa faptuitorului pentru a angaja raspunderea penala a acestuia. Reglementarea tentativei relativ improprii a fost socotita oportuna de catre redactorii Codului penal Carol II (de unde a fost preluata ulterior in Codul penal in vigoare), pentru a pune capat discutiilor referitoare la sanctionarea sau nesanctionarea asa-numitei infractiuni imposibile. In prezent aceste chestiuni au fost definitiv transate, astfel incat nu se mai justifica mentinerea textului in discutie. Tentativa relativ improprie nu este reglementata expres nici in legislatiile penale straine (Codul penal francez, Codul penal italian, Codul penal suedez, Codul penal german, Codul penal spaniol etc.).
In privinta pedepsirii tentativei, au fost pastrate prevederile Codului penal in vigoare care reduce limitele speciale ale pedepsei cu 1/2 fata de cele prevazute de lege pentru infractiunea consumata.