Art. 114 Limitele raspunderii penale
(1) Minorul care nu a implinit varsta de 13 ani nu raspunde penal.
(2) Minorul care are varsta intre 13 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.
(3) Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal potrivit legii.
Art. 115 Consecintele raspunderii penale
(1) Fata de minorul care, la data savarsirii infractiunii, avea varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani se ia o masura educativa neprivativa de libertate.
(2) Fata de minorul prevazut in alin. (1) se poate lua o masura educativa privativa de libertate in urmatoarele cazuri:
a) daca a mai savarsit o infractiune, pentru care i s-a aplicat o masura educativa ce a fost executata inainte de comiterea infractiunii pentru care este judecat;
b) atunci cand pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea de 7 ani sau mai mare ori detentiunea pe viata.
Art. 116 Masurile educative
(1) Masurile educative sunt neprivative de libertate sau privative de libertate.
1. Masurile educative neprivative de libertate sunt:
a) stagiul de formare civica;
b) supravegherea;
c) consemnarea la sfarsit de saptamana;
d) asistarea zilnica;
2. Masurile educative privative de libertate sunt:
a) internarea intr-un centru educativ;
b) internarea intr-un centru de detentie .
(2) Alegerea masurii educative care urmeaza sa fie luata fata de minor se face, in conditiile art. 114, potrivit criteriilor prevazute in art. 74.
Art. 117 Referatul de evaluare
(1) In vederea efectuarii evaluarii minorului, potrivit criteriilor prevazute in art. 74, instanta va solicita serviciului de probatiune intocmirea unui referat care va cuprinde si propuneri motivate referitoare la natura si durata programelor de reintegrare sociala pe care minorul ar trebui sa le urmeze, precum si la alte obligatii ce pot fi impuse acestuia de catre instanta.
(2) Referatul de evaluare privind respectarea conditiilor de executare a masurii educative sau a obligatiilor impuse se intocmeste in toate cazurile in care instanta dispune asupra masurilor educative ori asupra modificarii sau incetarii executarii obligatiilor impuse, precum si la terminarea executarii masurii educative.
–––––-
In primul rand este de retinut reducerea limitei de varsta de la care este posibila angajarea raspunderii penale a minorului de la 14 la 13 ani.
Modificarea are la baza doua elemente importante:
a) cresterea continua in ultimii ani a numarului faptelor penale savarsite de minori cu varsta sub 14 ani, acestia ajungand nu de putine ori sa comita fapte foarte grave sau sa fie atrasi in activitatea grupurilor de criminalitate organizata tocmai in considerarea imposibilitatii tragerii lor la raspundere penala;
b) datele statistice privind expertizele efectuate cu privire la existenta discernamantului in cazul minorilor cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani, arata ca in peste 90% dintre cazuri s-a stabilit existenta acestui discernamant, ceea ce inseamna ca, de regula, discernamantul exista anterior varstei de 14 ani. Acest lucru este firesc, progresul tehnologic si mediul social contemporan favorizand o maturizare mai rapida a adolescentilor in raport cu perioada de acum patru decenii.
In acelasi timp, modificarea se inscrie intr-o tendinta generala in dreptul european al minorilor, caci limita de varsta de la care minorul raspunde penal este de 10 ani in Franta (art. 2 din Ordonanta din 2 februarie 1945, modificata in 2002), Marea Britanie (art. 34 Crime and Disorder Act 1998) si Elvetia (art. 3 din Legea din 20 iunie 2003, in vigoare de la 1 ianuarie 2007), de 12 ani in Grecia (art. 126 C. pen.) si Olanda (art. 77b C. pen.), iar in Spania varsta este stabilita in prezent la 14 ani dar un proiect de lege aflat in curs de dezbatere parlamentara prevede coborarea acestei varste la 12 ani.
A doua modificare majora adusa de proiect in aceasta privinta, este renuntarea completa la pedepsele aplicabile minorilor care raspund penal, in favoarea masurilor educative. Modelul care a inspirat reglementarea actuala este Legea Organica nr. 5/2000 privind reglementarea raspunderii penale a minorilor in Spania (modificata prin Legea Organica nr. 8/2006), dar s-au avut in vedere si reglementari din dreptul francez (Ordonanta din 2 februarie 1945 cu modificarile ulterioare), dreptul german (Legea tribunalelor pentru minori din 1953 cu modificarile ulterioare) si dreptul austriac (Legea privind justitia juvenila din 1988).
Proiectul stabileste ca regula aplicarea in cazul minorilor a masurilor educative neprivative de libertate [art. 116 alin.(1)], masurile privative de libertate constituind exceptia si fiind rezervate ipotezelor de infractiuni grave sau de minori care au comis multiple infractiuni [art. 116 alin.(2)].
Masurile educative neprivative de libertate sunt, in ordinea crescatoare a gravitatii lor: stagiul de formare civica [intr-o reglementare apropiata de cea a art.15-1 alin.91) pct.6 din Ordonanta franceza din 2 februarie 1945]; supravegherea; consemnarea la sfarsit de saptamana; asistarea zilnica. Ultimele trei masuri cunosc o reglementare apropiata de cea data de art. 7 lit. g), h) din Legea spaniola nr. 5/2000.
Sub aspectul continutului acestor masuri, se impune o explicatie legata de supraveghere si respectiv asistarea zilnica. Prima dintre aceste masuri nu presupune o implicare directa a serviciului de probatiune in realizarea activitatilor din programul minorului, rolul acestui serviciu fiind doar acela de a monitoriza modul in care minorul isi respecta programul obisnuit (frecventarea cursurilor, activitati sportive, recreative etc.). In schimb, asistarea zilnica, presupune o interventie activa a serviciului de probatiune, care intocmeste programul zilnic al minorului, incluzand in acest program – alaturi de elementele obisnuite in raport de varsta si situatia scolara sau profesionala a minorului (spre exemplu, frecventarea cursurilor scolare) si pe cele impuse de instanta potrivit art. 122 – orice activitate necesara realizarii scopului masurii educative (spre exemplu, participarea la actiuni social-educative, menite a facilita integrarea sociala a minorului).
Obligatiile pe care instanta le poate impune minorului concomitent cu una dintre masurile educative neprivative de libertate (art. 122) acopera, in linii generale o arie similara cu cea a obligatiilor impuse majorului infractor ce beneficiaza de o modalitate de individualizare a pedepsei neprivativa de libertate, dar continutul lor va fi adaptat in functie de persoana si conduita minorului si de specificul infractiunii comise.