Art. 199 Avortul
(1) Intreruperea cursului sarcinii savarsita in vreuna dintre urmatoarele imprejurari:
a) in afara institutiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate in acest scop;
b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate obstetrica-ginecologie si drept de libera practica medicala in aceasta specialitate;
c) daca varsta sarcinii a depasit paisprezece saptamani,
se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(2) Avortul savarsit in orice conditii, fara consimtamantul femeii insarcinate, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(3) Daca prin faptele prevazute in alin. (1) si (2) s-a cauzat femeii insarcinate o vatamare corporala pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii insarcinate, pedeapsa este inchisoarea de la 6 la 12 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi .
(4) Cand faptele au fost savarsite de un medic, pe langa pedeapsa inchisorii, se va aplica si interzicerea exercitarii profesiei de medic.
(5) Tentativa la infractiunile prevazute in alin. (1) si (2) se pedepseste.
(6) Nu constituie infractiune avortul terapeutic efectuat de un medic de specialitate obstetrica-ginecologie.
(7) Nu se pedepseste femeia insarcinata care isi intrerupe cursul sarcinii.
Art. 200 Vatamarea fatului
(1) Vatamarea fatului, in timpul nasterii, care a impiedicat instalarea vietii extrauterine se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani.
(2) Vatamarea fatului in timpul nasterii, care a cauzat ulterior copilului o vatamare corporala, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani, iar daca a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Vatamarea fatului in timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vatamare corporala, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani, iar daca a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(4) Vatamarea fatului savarsita in timpul nasterii de catre mama aflata in stare de tulburare psihica, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alin. (1) si (2), ale carei limite se reduc la jumatate.
(5) Daca faptele prevazute in alin. (1) – (4) au fost savarsite din culpa limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.
(6) Cand faptele prevazute in alin. (1) – (3) si (5) au fost savarsite de un medic, pe langa pedeapsa inchisorii, se va aplica si interzicerea exercitarii profesiei de medic.
(7) Vatamarea fatului in perioada sarcinii de catre femeia insarcinata, nu se pedepseste.
Astfel, fapta comisa de femeia insarcinata constituie infractiune, cu toate consecintele ce decurg de aici in planul participatiei penale, renuntandu-se doar la sanctionarea acesteia.
Cadrul incriminarilor in aceasta materie a fost completat insa cu dispozitia din art. 200, vatamarea fatului . Aceasta incriminare vine sa asigure protectia vietii in devenire, pe durata unei perioade ramasa neacoperita in reglementarea veche.
Este vorba despre intervalul cuprins intre momentul declansarii procesului nasterii, moment din care nu se mai poate discuta despre o infractiune de avort, si momentul incheierii acestui proces, moment de la care avem o persoana, ce poate fi subiect pasiv al infractiunilor din capitolele precedente.
Practica a demonstrat ca in interiorul acestui interval se pot comite numeroase infractiuni impotriva fatului, de la cazuri de culpa medicala in asistarea nasterii, soldate cu moartea sau vatamarea fatului si pana la fapte intentionate.
In acelasi timp, au fost incriminate faptele de violenta comise asupra mamei pe durata sarcinii, care nu au fost comise cu intentia de a provoca avortul si nici nu au avut acest rezultat, dar au condus la lezarea fatului si in final la vatamarea corporala sau chiar moartea copilului dupa nastere.
Redactarea textului a fost inspirata de dispozitiile art. 157 – 158 C. pen. spaniol.