Competenta judecatorului de drepturi si libertati si a judecatorului de camera preliminara
Competenta judecatorului de drepturi si libertati
Art. 53. – Judecatorul de drepturi si libertati este judecatorul care, in cadrul instantei, potrivit competentei acesteia, solutioneaza, in cursul urmaririi penale, cererile, propunerile, plangerile, contestatiile sau orice alte sesizari privind:
a) masurile preventive;
b) masurile asiguratorii;
c) masurile de siguranta cu caracter provizoriu;
d) actele procurorului, in cazurile expres prevazute de lege;
e) incuviintarea perchezitiilor, a folosirii tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;
f) administrarea anticipata a probelor;
g) alte situatii expres prevazute de lege.
Competenta judecatorului de camera preliminara
Art. 54. – Judecatorul de camera preliminara este judecatorul care, in cadrul instantei, potrivit competentei acesteia:
a) verifica legalitatea trimiterii in judecata dispuse de procuror;
b) verifica legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala;
c) solutioneaza plangerile impotriva solutiilor de neurmarire sau de netrimitere in judecata;
d) solutioneaza alte situatii expres prevazute de lege.
SECTIUNEA a 5-a
Organele de urmarire penala si competenta acestora
Organele de urmarire penala si competenta acestora
Organele de urmarire penala
Art. 55. – (1) Organele de urmarire penala sunt:
a) procurorul;
b) organele de cercetare penala ale politiei judiciare;
c) organele de cercetare penala speciale.
(2) Procurorii sunt constituiti in parchete care functioneaza pe langa instantele judecatoresti si isi exercita atributiile in cadrul Ministerului Public.
(3) In cadrul procesului penal procurorul are urmatoarele atributii:
a) supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala;
b) sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati si instanta de judecata;
c) exercita actiunea penala;
d) exercita actiunea civila, in cazurile prevazute de lege:
e) incheie acordul de recunoastere a vinovatiei, in conditiile legii;
f) formuleaza si exercita contestatiile si caile de atac prevazute de lege impotriva hotararilor judecatoresti;
g) indeplineste orice alte atributii prevazute de lege.
(4) Atributiile organelor de cercetare penala ale politiei judiciare sunt indeplinite de lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor anume desemnati in conditiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori avizul procurorului desemnat in acest sens.
(5) Atributiile organelor de cercetare penala speciale sunt indeplinite de ofiteri anume desemnati in conditiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(6) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare si organele de cercetare penala speciale isi desfasoara activitatea de urmarire penala sub conducerea si supravegherea procurorului.
Competenta procurorului
Art. 56. – (1) Procurorul conduce si controleaza nemijlocit activitatea de urmarire penala a politiei judiciare si a altor organe de cercetare speciale si supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
(2) Procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala in cauzele pe care le conduce si le supravegheaza.
(3) Urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procuror:
a) in cazul infractiunilor pentru care competenta de judecata in prima instanta apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau curtii de apel;
b) in cazul infractiunilor prevazute la art. 188-191 din Codul penal;
c) in cazul infractiunilor savarsite cu intentie depasita, care au avut ca urmare moartea unei persoane;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
(4) Urmarirea penala in cazul infractiunilor savarsite de militari se efectueaza de procurorul militar si de organele de cercetare penala speciale, sub supravegherea acestuia.
(5) Procurorii militari din cadrul sectiilor militare ale parchetelor efectueaza urmarirea penala potrivit competentei parchetului din care fac parte, fata de toti participantii la savarsirea infractiunilor comise de militari, urmand a fi sesizata instanta competenta potrivit art. 44.
Competenta organelor de cercetare penala
Art. 57. – (1) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare efectueaza urmarirea penala pentru orice infractiune care nu este data, prin lege, in competenta organelor de cercetare penala speciale sau procurorului, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Organele de cercetare penala speciale efectueaza acte de urmarire penala numai in conditiile art. 55 alin. (5) si (6), corespunzator specializarii structurii din care fac parte, in cazul savarsirii infractiunilor de catre militari sau in cazul savarsirii infractiunilor de coruptie si de serviciu prevazute de Codul penal savarsite de catre personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau a putut pune in pericol siguranta navei sau navigatiei ori a personalului.
Verificarea competentei
Art. 58. – (1) Organul de urmarire penala este dator sa isi verifice competenta imediat dupa sesizare.
(2) Daca procurorul constata ca nu este competent sa efectueze sau sa supravegheze urmarirea penala, dispune de indata, prin ordonanta, declinarea de competenta si trimite cauza procurorului competent.
(3) Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent sa efectueze cercetarea penala, trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegherea, in vederea sesizarii organului competent.
Extinderea competentei teritoriale
Art. 59. – (1) Cand anumite acte de urmarire penala trebuie sa fie efectuate in afara razei teritoriale in care se face urmarirea, procurorul sau, dupa caz, organul de cercetare penala poate sa le efectueze el insusi ori procurorul poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare.
(2) In cuprinsul aceleiasi localitati, procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, efectueaza toate actele de urmarire, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale.
Cazurile urgente
Art. 60. – Procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, este obligat sa efectueze actele de urmarire penala care nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta acestuia. Lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit, de indata, procurorului competent.
Actele incheiate de unele organe de constatare
Art. 61. – (1) Ori de cate ori exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni, sunt obligate sa intocmeasca un proces-verbal despre imprejurarile constatate:
a) organele inspectiilor de stat, ale altor organe de stat, cat si ale autoritatilor publice, institutiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza, potrivit legii;
b) organele de control si cele de conducere ale autoritatilor administratiei publice, ale altor autoritati publice, institutii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de catre cei aflati in subordinea ori sub controlul lor;
c) organele de ordine publica si siguranta nationala, pentru infractiunile constatate in timpul exercitarii atributiilor prevazute de lege.
(2) Organele prevazute la alin. (1) au obligatia sa ia masuri de conservare a locului savarsirii infractiunii si de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de proba. In cazul infractiunilor flagrante, aceleasi organe au dreptul de a face perchezitii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta de indata organelor de urmarire penala.
(3) Cand faptuitorul sau persoanele prezente la locul constatarii au de facut obiectii ori precizari sau au de dat explicatii cu privire la cele consemnate in procesul-verbal, organul de constatare are obligatia de a le consemna in procesul-verbal.
(4) Actele incheiate impreuna cu mijloacele materiale de proba se inainteaza, de indata, organelor de urmarire penala.
(5) Procesul-verbal incheiat in conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmarire penala si nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
Actele incheiate de comandantii de nave si aeronave
Art. 62. – (1) Comandantii de nave si aeronave sunt competenti sa faca perchezitii corporale sau ale vehiculelor si sa verifice lucrurile pe care faptuitorii le au cu sine sau le folosesc, pe timpul cat navele si aeronavele pe care le comanda se afla in afara porturilor sau aeroporturilor si pentru infractiunile savarsite pe aceste nave sau aeronave, avand totodata si obligatiile si drepturile prevazute la art. 61.
(2) Actele incheiate impreuna cu mijloacele materiale de proba se inainteaza organelor de urmarire penala, de indata ce nava sau aeronava ajunge in primul port sau aeroport romanesc.
(3) In cazul infractiunilor flagrante, comandantii de nave si aeronave au dreptul de a face perchezitii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta organelor de urmarire penala.
(4) Procesul-verbal incheiat in conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmarire penala si nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.
Dispozitii comune
Art. 63. – (1) Dispozitiile prevazute la art. 41-46 si 48 se aplica in mod corespunzator si in cursul urmaririi penale.
(2) Prevederile art. 44 alin. (2) nu se aplica in faza de urmarire penala.
(3) Urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile prevazute la art. 41 se efectueaza de catre organul de cercetare penala din circumscriptia instantei competente sa judece cauza, daca legea nu dispune altfel.
(4) Conflictul de competenta dintre 2 sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe. In cazul in care procurorul nu exercita supravegherea activitatii tuturor organelor de cercetare penala intre care s-a ivit conflictul, competenta se stabileste de catre prim-procurorul parchetului in circumscriptia caruia se afla organele de cercetare penala.
Incompatibilitatea judecatorului
Art. 64. – (1) Judecatorul este incompatibil daca:
a) a fost reprezentant sau avocat al unei parti ori al unui subiect procesual principal, chiar si in alta cauza;
b) este ruda sau afin, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla intr-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal cu una dintre parti, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;
c) a fost expert sau martor, in cauza;
d) este tutore sau curator al unei parti sau al unui subiect procesual principal;
e) a efectuat, in cauza, acte de urmarire penala sau a participat, in calitate de procuror, la orice procedura desfasurata in fata unui judecator sau a unei instante de judecata;
f) exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorului este afectata.
(2) Nu pot face parte din acelasi complet de judecata judecatorii care sunt soti, rude sau afini intre ei, pana la gradul al IV-lea inclusiv, ori se afla intr-o alta situatie dintre cele prevazute la art. 177 din Codul penal.
(3) Judecatorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintarea ori casarea hotararii.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara nu pot participa, in aceeasi cauza, la judecata in fond sau in caile de atac.
Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a magistratului-asistent si a grefierului
Art. 65. – (1) Dispozitiile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) si f) se aplica procurorului si organului de cercetare penala.
(2) Dispozitiile art. 64 alin. (1) se aplica magistratului-asistent si grefierului.
(3) Dispozitiile art. 64 alin. (2) se aplica procurorului si magistratului-asistent sau, dupa caz, grefierului, cand cauza de incompatibilitate exista intre ei sau intre vreunul dintre ei si judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau unul dintre membrii completului de judecata.
(4) Procurorul care a participat ca judecator de drepturi si libertati sau ca judecator de camera preliminara nu poate, in aceeasi cauza, sa supravegheze urmarirea penala sau sa efectueze acte de urmarire penala si nici sa puna concluzii la judecarea acelei cauze in prima instanta si in caile de atac. Procurorul care a participat ca judecator la judecarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in caile de atac.
Abtinerea
Art. 66. – (1) Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza urmarirea penala sau procurorului ierarhic superior ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate si a temeiurilor de fapt care constituie motivul abtinerii.
(2) Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.
Recuzarea
Art. 67. – (1) In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, partile, subiectii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de indata ce au aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.
(2) Cererea de recuzare se formuleaza doar impotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penala, a procurorului sau a judecatorului care efectueaza activitati judiciare in cauza. Este inadmisibila recuzarea judecatorului sau a procurorului chemat sa decida asupra recuzarii.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator in cazul recuzarii magistratului-asistent si grefierului.
(4) Cererea de recuzare se formuleaza oral sau in scris, cu aratarea, pentru fiecare persoana in parte, a cazului de incompatibilitate invocat, a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formularii cererii. Cererea de recuzare formulata oral se consemneaza intr-un proces-verbal sau, dupa caz, in incheierea de sedinta.
(5) Nerespectarea conditiilor prevazute la alin. (2)-(4) sau formularea unei cereri de recuzare impotriva aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate cu aceleasi temeiuri de fapt invocate intr-o cerere anterioara de recuzare, care a fost respinsa, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constata de procurorul sau de completul in fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau completul in fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat, se pronunta asupra masurilor preventive.
Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii
Art. 68. – (1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului de drepturi si libertati si a judecatorului de camera preliminara se solutioneaza de un judecator de la aceeasi instanta.
(2) Abtinerea sau recuzarea judecatorului care face parte din completul de judecata se solutioneaza de un alt complet de judecata.
(3) Abtinerea sau recuzarea magistratului-asistent se solutioneaza de completul de judecata.
(4) Abtinerea sau recuzarea grefierului se solutioneaza de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de completul de judecata.
(5) Solutionarea abtinerii sau recuzarii se face, in cel mult 24 de ore, in camera de consiliu. Daca apreciaza necesar pentru solutionarea cererii, judecatorul sau completul de judecata, dupa caz, poate efectua orice verificari si poate asculta procurorul, subiectii procesuali principali, partile si persoana care se abtine sau a carei recuzare se solicita.
(6) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
(7) Incheierea prin care se solutioneaza abtinerea ori recuzarea nu este supusa niciunei cai de atac.
(8) Cand pentru solutionarea abtinerii sau a recuzarii nu poate fi desemnat un judecator din cadrul aceleiasi instante, cererea se solutioneaza de un judecator de la instanta ierarhic superioara.
(9) In cazul in care se admite abtinerea sau recuzarea si nu se poate desemna un judecator de la instanta competenta pentru solutionarea cauzei, judecatorul de la instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel invecinate.
(10) Dispozitiile alin. (8) si (9) se aplica in mod corespunzator si in cazul solutionarii abtinerii sau recuzarii judecatorului care face parte din completul de judecata.
Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza urmarirea penala
Art. 69. – (1) Asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza urmarirea penala se pronunta procurorul care supravegheaza urmarirea penala.
(2) Cererea de recuzare se adreseaza fie persoanei recuzate, fie procurorului. In cazul in care cererea este adresata persoanei care efectueaza urmarirea penala, aceasta este obligata sa o inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de ore, procurorului, fara a intrerupe cursul cercetarii penale.
(3) Procurorul solutioneaza abtinerea sau recuzarea in cel mult 48 de ore, prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.
(4) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii procurorului
Art. 70. – (1) In tot cursul procesului penal, asupra abtinerii sau recuzarii procurorului se pronunta procurorul ierarhic superior.
(2) Declaratia de abtinere sau cererea de recuzare se adreseaza, sub sanctiunea inadmisibilitatii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constata de procurorul, judecatorul sau de completul in fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(3) Procurorul ierarhic superior solutioneaza cererea in 48 de ore.
(4) Procurorul ierarhic superior se pronunta prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.
(5) Procurorul recuzat poate participa la solutionarea cererii privitoare la masura preventiva si poate efectua acte sau dispune orice masuri care justifica urgenta.
(6) In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
Temeiul stramutarii
Art. 71. – Inalta Curte de Casatie si Justitie poate stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, atunci cand exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorilor instantei este afectata datorita imprejurarilor cauzei, calitatii partilor ori atunci cand exista pericol de tulburare a ordinii publice.
Cererea de stramutare si efectele acesteia
Art. 72. – (1) Stramutarea poate fi ceruta de parti sau de procuror.
(2) Cererea se depune la instanta de unde se solicita stramutarea si trebuie sa cuprinda indicarea temeiului de stramutare, precum si motivarea in fapt si in drept.
(3) La cerere se anexeaza inscrisurile pe care aceasta se intemeiaza.
(4) In cerere se face mentiune daca inculpatul este supus unei masuri preventive.
(5) Cererea se inainteaza de indata Inaltei Curti de Casatie si Justitie impreuna cu inscrisurile anexate.
(6) Inalta Curte de Casatie si Justitie poate solicita informatii de la presedintele instantei de unde se solicita stramutarea sau de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-i, totodata, termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare. Cand Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta ierarhic superioara, informatiile se cer presedintelui curtii de apel la care se afla cauza a carei stramutare se cere.
(7) In cazul respingerii cererii de stramutare, in aceeasi cauza nu mai poate fi formulata o noua cerere pentru aceleasi motive.
(8) Introducerea unei cereri de stramutare nu suspenda judecarea cauzei.
Procedura de solutionare a cererii de stramutare
Art. 73. – (1) Solutionarea cererii de stramutare se face in sedinta publica, cu participarea procurorului, in cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii.
(2) Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia masuri pentru incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare, despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea cererii.
(3) In informatiile trimise Inaltei Curti de Casatie si Justitie se face mentiune expresa despre efectuarea incunostintarilor, atasandu-se si dovezile de comunicare a acestora.
(4) Neprezentarea partilor nu impiedica solutionarea cererii. In cazul in care inculpatul se afla in stare de arest preventiv sau arest la domiciliu, Inalta Curte de Casatie si Justitie poate dispune aducerea acestuia la judecarea stramutarii, in cazul in care apreciaza ca prezenta sa este necesara pentru solutionarea cererii.
(5) Inalta Curte de Casatie si Justitie acorda cuvantul partii care a formulat cererea de stramutare, celorlalte parti prezente, precum si procurorului. Daca procurorul a formulat cererea, acestuia i se acorda primul cuvantul.
Solutionarea cererii
Art. 74. – (1) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza cererea de stramutare prin sentinta.
(2) In cazul in care gaseste cererea intemeiata, Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune stramutarea judecarii cauzei la una dintre instantele din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel invecinate acesteia. Stramutarea judecarii cauzei de la o curte de apel se face la una dintre curtile de apel dintr-o circumscriptie invecinata.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie hotaraste in ce masura se mentin actele indeplinite in fata instantei, precum si cele indeplinite de judecatorul de camera preliminara de la care s-a stramutat cauza.
(4) Instanta de la care a fost stramutata cauza, precum si instanta la care s-a stramutat cauza vor fi instiintate de indata despre admiterea cererii de stramutare.
(5) Daca instanta de la care a fost stramutata cauza a procedat intre timp la judecarea cauzei, hotararea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.
(6) Sentinta prevazuta la alin. (1) nu este supusa niciunei cai de atac.
Alte dispozitii
Art. 75. – (1) Dupa stramutarea cauzei, contestatiile si celelalte cai de atac se judeca de instantele corespunzatoare din circumscriptia instantei la care s-a stramutat cauza.
(2) Dispozitiile art. 71-74 se aplica in mod corespunzator si in procedura de camera preliminara.
(3) In cazul in care se dispune stramutarea in cursul procedurii de camera preliminara, judecarea cauzei se efectueaza de catre instanta la care s-a stramutat cauza.
(4) In cazul in care se dispune stramutarea judecarii caii de atac a apelului, rejudecarea cauzei, in caz de desfiintare cu trimitere spre rejudecare, se va efectua de catre instanta inferioara in grad din circumscriptia celei la care s-a stramutat cauza.
Desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei
Art. 76. – (1) Procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate cere Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa desemneze o instanta egala in grad cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul.
(2) Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza cererea in camera de consiliu, in termen de 15 zile.
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune, prin incheiere motivata, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii si desemnarea unei instante egale in grad cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul.
(4) Incheierea prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza cererea nu este supusa niciunei cai de atac.
(5) In cazul respingerii cererii de desemnare a altei instante pentru judecarea cauzei formulate, in aceeasi cauza nu mai poate fi formulata o noua cerere pentru aceleasi motive.