Art. 248 alin. (3) C. muncii prevede că sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen. Problema care se ridică din punctul de vedere al interpretării şi aplicării textului menţionat, este aceea dacă radierea priveşte şi concedierea disciplinară sau doar celelalte sancţiuni?
Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro
Puneti intrebari juridice aici https://coltuc.ro/intrebari/ si obtineti raspunsuri gratuite aici https://coltuc.ro/intrebari/
Art. 248 alin. (3) C. muncii, modificat prin Legea nr. 40/2011, prevede: „Sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen. Radierea sancţiunilor disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă”. Observăm că legiuitorul utilizează termenul radiază, dar nu îl defineşte şi nici nu-i prevede consecinţele.
Radierea sancţiunii disciplinare semnifică ştergerea (scoaterea) ei din evidenţele angajatorului, cu consecinţa că această sancţiune nu mai există şi drept consecinţă nu mai produce efecte (negative) pentru salariatul în cauză. Sancţiunea disciplinară a unui salariat poate avea consecinţe negative pentru el pe întreaga perioadă de la aplicarea sancţiunii până la momentul radierii. Astfel, potrivit art. 250 C. muncii, printre criteriile de individualizare a unei sancţiuni se numără şi „eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de acesta”.
Aşa fiind, comiterea unei noi abateri într-o perioadă de 12 luni de la sancţionarea anterioară va determina o sancţiune mai aspră pentru că salariatul în loc să-şi corecteze conduita, recidivează şi nesocoteşte, în continuare, ordinea şi disciplina la locul de muncă. Dacă intervine însă radierea, el nu se mai află în stare de „recidivă”.
Tot astfel, în cazul concedierii pentru motive care nu privesc persoana salariatului (art. 65 şi urm. C. muncii), când se pune problema selecţiei personalului şi stabilirea nominală a salariaţilor care vor fi disponibilizaţi, printre criteriile prevăzute (de regulă, prin contractele colective de muncă) se află şi existenţa unor sancţiuni disciplinare. Or, dacă intervine radierea, acest criteriu devine inaplicabil. Existenţa unor sancţiuni disciplinare neradiate poate constitui o piedică în ceea ce priveşte promovarea, acordarea unor stimulente salariale, inclusiv premii etc. Desigur că radierea produce efecte numai pentru viitor; ea nu conduce la repunerea salariatului în situaţia anterioară, aşa cum se întâmplă, de exemplu, în caz de anulare a măsurii de sancţionare, dispusă de către instanţa de judecată. Dacă, de pildă, el al fost sancţionat cu diminuarea salariului, sumele reţinute nu se restituie ca efect al radierii.
Pentru a interveni radierea, trebuie îndeplinite două condiţii. Prima condiţie: să treacă un termen de 12 luni de la aplicarea acelei sancţiuni. Momentul de la care curge acest termen este unul obiectiv – de la data aplicării, care este, cu certitudine, cea a înregistrării în registrul general de evidenţă a deciziei de sancţionare. Prin urmare, nu are nicio relevanţă data comunicării, adică cea de la care decizia respectivă produce efecte, şi nici dacă aceasta a fost sau nu contestată.
A doua condiţie: în intervalul celor 12 luni, calculat de la aplicarea sancţiunii ce urmează a fi radiată, acelui salariat nu i s-a aplicat o nouă sancţiune (consecinţă a săvârşirii unei alte abateri). Într-o atare situaţie, momentul de la care se calculează termenul de 12 luni este cel de la aplicarea noii sancţiuni, care se va radia, cea anterioară rămânând „neradiată”.
Deşi radierea intervine prin voinţa legiuitorului, fără să fie nevoie de aprecierea sau atitudinea angajatorului, totuşi, acesta trebuie să o constate printr-o decizie emisă în formă scrisă. Este firească această cerinţă de vreme ce sancţiunea a fost dispusă tot printr-o decizie emisă în formă scrisă, înregistrată în evidenţele angajatorului şi „depozitată” în dosarul personal al salariatului sancţionat.
Constatarea radierii, observăm, nu produce ea în sine efecte juridice. Adică şi în lipsa acesteia intervine radierea; actul angajatorului este necesar doar pentru o evidenţă riguroasă şi corectă. Dacă însă el omite sau refuză să constate radierea, salariatul în cauză are posibilitatea să sesizeze instanţa de judecată pentru a-l obliga pe angajator să se conformeze legii.
Radierea intervine şi în cazul concedierii disciplinare?
Conform opiniei majoritare, sunt supuse radierii toate sancţiunile disciplinare, inclusiv concedierea [desfacerea contractului individual de muncă], aşa cum se radiază şi destituirea din funcţie în cazul funcţionarilor publici. Legea nu face nici o distincţie între sancţiunile disciplinare deci, se aplică regula: unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem.
In opinia noastră, interpretarea gramaticală şi raţională a dispoziţiilor art. 248 alin. (3), ne conduce la aceeaşi concluzie: radierea intervine atunci când este vorba de acelaşi contract individual de muncă şi de acelaşi angajator care a aplicat sancţiunea disciplinară ce se radiază. Soluţia este valabilă pentru orice sancţiune, nu doar pentru desfacerea disciplinară contractului.
Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro
Puneti intrebari juridice aici https://coltuc.ro/intrebari/ si obtineti raspunsuri gratuite aici https://coltuc.ro/intrebari/