Reclamanta S.C.„E.B.V.” a chemat în judecată Consiliul Concurenţei, solicitând anularea deciziei nr.146 din 24 aprilie 2002 prin care s-a dispus recalcularea taxei de autorizare a concentrării economice de la 175.291.783 lei la 345.659.222 lei, diferenţa nefiind datorată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, iniţial, prin decizia nr.90 din 22 martie 2002 taxa de autorizare a fost stabilită la suma de 175.291.783 lei, în funcţie de cifra de afaceri realizată de „I.R.I.C.” S.A., societate controlată ca urmare a concentrării economice.
Ulterior, cuantumul taxei a fost recalculat, prin nerespectarea criteriilor legale aplicabile cu privire la calculul cifrei de afaceri prevăzute de Legea nr.21/1996 şi de Instrucţiunile emise de Consiliul Concurenţei.
Astfel, a menţionat reclamanta, pârâta trebuia să aprecieze asupra oportunităţii recalculării taxei numai în considerarea primelor brute încasate şi nu a cifrei de afaceri contabile.
Prin sentinţa civilă nr.712 din 27 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că din bilanţul contabil pe anul 2001 a rezultat valoarea cifrei de afaceri de cca. 349 miliarde lei, ceea ce a impus recalcularea taxei de autorizare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta susţinând că greşit instanţa nu a ţinut cont de actele prezentate pârâtei, conform prevederilor Regulamentului Consiliului Concurenţei, privind autorizarea concentrărilor economice din 14 aprilie 1997.
În nota remisă pârâtei s-a menţionat cifra de afaceri determinată în înţelesul art.68 lit.b din Legea nr.21/1996 referitor la societăţile de asigurare, iar nu cea prevăzută de art.67 din lege pentru celelalte societăţi comerciale.
Reclamanta a invocat, de asemenea, nelegalitatea calculului taxei de autorizare stabilită de pârâtă prin decizia nr.146/2002. Potrivit normelor legale în vigoare, se poate proceda la recalcularea taxei doar în considerarea primelor brute emise, primite sau de primit, care au fost de 170.778.038.185 lei şi nu în raport de cifra de afaceri contabilă de 348.779.029.069 lei.
Aşadar pârâta nu a avut în vedere singurul criteriu legal pentru calcularea taxei, valoarea primelor brute comunicată de societate preliminar emiterii celor două decizii, valoare sensibil asemănătoare, astfel încât actul administrativ emis sub nr.146 din 24 aprilie 2002 este netemeinic şi nelegal.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr.90 din 22 martie 2002, pârâtul, autorizând concentrarea economică, a stabilit o taxă de autorizare de 175.291.783 lei, rezervându-şi dreptul de a o recalcula, după depunerea situaţiei financiare simplificate a societăţii, la 31 decembrie 2001.
Ulterior, prin decizia nr.146 din 24 aprilie 2002, Consiliul Concurenţei, având în vedere cifra de afaceri realizată la 31 decembrie 2001 de „I.RI.C.”SA, de 345.659.222.000 lei, a recalculat taxa de autorizare la 345.659.222 lei.
Pârâtul a determinat cifra de afaceri prin scăderea din totalul primelor brute emise, primite sau de primit, a sumelor virate la fondul de protejare a asiguraţilor.
Instanţa de fond a reţinut în mod justificat că pârâtul a procedat corect, calculând cifra de afaceri conform art.68 lit.b din Legea nr.21/1996 şi a pct.5.3 din Instrucţiunile Consiliului Concurenţei.
Astfel, pentru societăţile de asigurare, cifra de afaceri este suma primelor brute emise, care vor include toate sumele primite sau de primit conform contractelor de asigurări încheiate de societăţi sau în contul lor, inclusiv primele cedate reasigurătorilor, din care se scad obligaţiile privind fondul de protejare a asiguraţilor. În acest sens, termenul de prime se referă nu numai la noile contracte de asigurare, ci şi la primele aferente contractelor încheiate în anii anteriori, care rămân valabile.
Susţinerea recurentei în sensul că nu au fost respectate prevederile art.68 lit.b din Legea concurenţei şi instrucţiunile privind calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament anticoncurenţial nu poate fi primită, pârâtul emiţând decizia nr.146/2002 cu respectarea dispoziţiilor invocate.
Nici critica privind nelegalitatea calculului taxei de autorizare nu este întemeiată, pârâtul aplicând textele legale în materie prin includerea şi a valorii primelor cedate reasigurătorilor la stabilirea cifrei de afaceri.
În raport de cele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.