Curtea de Justititie a Comunitatilor Europene (CJCE) hotarat, pe 11 septembrie, ca legislatia germana referitoare la deducerea taxelor de scolarizare din impozitul pe venit este contrara dreptului comunitar
Cauza C-76/05
Actiunea aflata pe rolul Finanzgericht Köln a fost introdusa de sotii Schwarz. Acestia solicitasera in zadar autoritatilor fiscale, luarea in considerare a taxelor de scolarizare pe care le platisera catre Cademuir International School in Scotia, frecventata de catre doi dintre copiii acestora. Fiindu-i adresata o intrebare preliminara de catre Finanzgericht Köln, Curtea hotaraste ca dreptul comunitar se opune ca reducerea fiscala sa fie refuzata in general pentru taxele de scolarizare platite unor scoli situate in alte state membre.
In rationamentul sau, Curtea distinge doua tipuri de finantari pentru scoli.
Aceasta aminteste in acest sens ca doar scolile finantate in cea mai mare parte din fonduri private se pot prevala de libertatea de a presta servicii. Atunci cand aceste scoli, stabilite intr-un alt stat membru decat Germania doresc sa ofere educatie copiilor contribuabililor care au resedinta in Germania, excluderea taxelor de scolarizare ale scolilor straine de la beneficiul reducerii fiscale constituie un obstacol in calea libertatii acestora de a presta servicii.
Libertatea de a presta servicii nu se aplica cu privire la scolile stabilite intr-un alt stat membru decat Germania care nu sunt finantate in cea mai mare parte din fonduri private. Cu toate acestea, reducerea fiscala nu trebuie sa fie refuzata cu privire la taxele de scolarizare ale acestor scoli. Libera circulatie a cetatenilor Uniunii se opune unei astfel de excluderi.
Curtea constata ca, prin frecventarea unei institutii scolare situate intr-un alt stat membru, copiii sotilor Schwarz si-au exercitat dreptul lor de libera circulatie. Aceasta aminteste ca o reglementare nationala care dezavantajeaza anumiti resortisanti nationali pentru singurul fapt ca acestia si-au exercitat dreptul de libera circulatie si de sedere intr-un alt stat membru constituie o restrictie a acestor libertati.
Or, reglementarea in cauza, care conduce la refuzul reducerii fiscale contribuabililor care si-au trimis copiii sa urmeze o forma de invatamant scolar intr-un alt stat membru, dezavantajeaza copiii resortisantilor nationali pentru singurul motiv ca acestia au exercitat dreptul de libera circulatie.
Obstacolul in calea libertatii de a presta servicii si restrictia libertatii de circulatie a cetatenilor Uniunii nu pot fi justificate de argumentele prezentate de catre guvernul german.
In special, obstacolul in calea libertatii de a presta servicii nu ar putea fi justificat prin faptul ca din principiul libertatii de a presta servicii nu ar putea decurge o obligatie de extindere a tratamentului fiscal privilegiat acordat anumitor scoli care fac parte din sistemul educational al unui stat membru, la acelea care depind de un alt stat membru.
Desi fiscalitatea directa, pe de o parte, precum si continutul invatamantului si organizarea sistemului educational, pe de alta parte, sunt de competenta statelor membre, cu toate acestea, in exercitarea acestei competente, statele membre trebuie sa respecte dreptul comunitar. De altfel, reglementarea in cauza nu prevede atribuirea unei subventii directe de catre statul german scolilor vizate, ci acordarea unui avantaj fiscal parintilor in privinta taxelor de scolarizare platite scolilor respective.
In continuare, refuzul extinderii reducerii fiscale mentionat la taxele de scolarizare platite scolilor private stabilite intr-un alt stat membru, nu poate fi justificat de faptul ca aceste din urma scoli nu sunt intr-o situatie obiectiv comparabila cu cea a scolilor germane vizate de reglementarea in cauza, care sunt supuse interdictiei de a percepe taxe de scolarizare intr-un cuantum ce permite o selectie a elevilor in functie de averea parintilor acestora. Intr-adevar, reglementarea in cauza subordoneaza beneficiul reducerii fiscale conditiei de aprobare, autorizare sau recunoastere in Germania a scolii private respective, fara a stabili un criteriu obiectiv ce permite sa se determine care tipuri de taxe de scolarizare impuse de scolile germane ar fi deductibile. Rezulta ca orice scoala privata, stabilita intr-un alt stat membru decat Germania, este in mod automat exclusa de la avantajul fiscal in cauza, pentru singurul motiv ca aceasta nu este stabilita in Germania, independent de aspectul ca aceasta respecta sau nu criterii precum acela referitor la perceperea de taxe de scolarizare intr-un cuantum ce nu permite o selectie a elevilor in functie de averea parintilor acestora.
In sfarsit, restrictiile constatate nu pot fi justificate de scopul de a evita o sarcina financiara excesiva. Curtea subliniaza in acest sens ca o limitare a cuantumului deductibil pentru taxele de scolarizare la o suma determinata, corespunzatoare reducerii fiscale acordate de catre statul german, tinand cont de anumite valori care ii sunt proprii, pentru frecventarea scolilor situate pe teritoriul acestuia, ar constitui un mijloc mai putin constrangator decat refuzul acordarii reducerii fiscale in cauza.
In orice caz, ar aparea drept disproportionata excluderea totala de la reducerea fiscala, a taxelor de scolarizare platite de catre contribuabili unor scoli private stabilite intr-un alt stat membru. Intr-adevar, prin aceasta, sunt excluse de la reducerea fiscala in cauza taxele de scolarizare platite de respectivii contribuabili unor scoli stabilite intr-un alt stat membru, independent de faptul de a sti daca aceste scoli indeplinesc criterii obiective stabilite pe baza principiilor proprii fiecarui stat membru si care permit a determina ce tipuri de taxe de scolarizare dau dreptul la reducerea fiscala mentionata.