Model de acţiune restituire împrumut

MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

Cazul de la punctul 1 este pentru împrumutul de folosinţă şi cel de la pct. 2 pentru împrumutul de consumaţie.

DOMNULE PREŞEDINTE

Subsemnatul(a)_, domiciliat(ă) în_chem în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul(a)_domiciliat(ă) în_, pentru a fi obligat(ă) :

1. să-mi restituie_, bun pe care i l-am împrumutat la data de_, sau contravaloarea sa în sumă de lei, precum şi suma de lei, despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului şi cheltuieli de judecată;

2. să-mi restituie suma de _ lei, pe care i-am împrumutat-o la data

de plus cheltuieli de judecată.

Motivele acţiunii:

în fapt:

1. la data de _, am împrumutat pârâtului(ei) următoarele bunuri:_, cu termen de restituire la data de_. Deşi termenul de restituire s-

a împlinit, pârătul(a) refuză restituirea. In cazul în care bunul sau bunurile au pierit sau au fost deteriorate din vina părâtului(ei), vă rog să-l(o) obligaţi la despăgubiri civile, iar pentru stabilirea întinderii prejudiciului ce mi-a fost cauzat înţeleg să mă folosesc de proba cu expertiză tehnică.

In drept, îmi întemeiez acţiunea pe disp. art. 1560-1571 C. civ.;

2. la data de_am împrumutat pârâtului(ei) suma de_lei, cu obligaţia de a mi-o restitui până la data de_aşa cum dovedesc cu chitanţa din data

de_. Cu toate că termenul de restituire s-a împlinit, pârâtul(a) refuză restituirea sumei împrumutate.

In drept, îmi întemeiez acţiunea pe disp. art. 1576 şi 1584 C. civ.

In dovedirea acţiunii înţeleg să mă folosesc de interogatoriul pârătului(ei), de proba cu acte, expertiză şi de declaraţiile următorilor martori:

Depun prezenta acţiune în dublu exemplar, actul de împrumut în copie, timbru fiscal în valoare de_lei şi timbrul judiciar în valoare de_lei.

Data depunerii__

Semnătura _

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicaţii teoretice

ÎMPRUMUTUL

1. CONSIDERAŢII PREALABILE

Este reglementat de dispoziţiile art. 1560-1590 C. civ.,

împrumutul este un contract real prin care una din părţi dă celeilalte un bun ne-fungibil sau fungibil cu obligaţia de a-1 restitui la un anumit termen sau de a restitui bunuri de aceeaşi cantitate, calitate şi valoare (art. 1560 şi 1576 C. civ.).

Contractul de împrumut poate fi:

a) de folosinţă, numit comodat, când se transmite numai folosinţa nu şi dreptul de proprietate asupra bunului, împrumutatul fiind obligat să restituie bunul împrumutat în individualitatea sa;

b) de consumaţie, împrumutatul nemaifiind obligat să restituie lucrul împrumutat, ci lucruri de aceeaşi cantitate, calitate şi valoare;

c) cu dobândă, pe care le vom examina.

2. ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINŢĂ SAU COMODATUL

Este reglementat de dispoziţiile art. 1560 – 1575 C. civ. şi este definit ca un contract prin care o persoană numită comodant dă în folosinţă unei alte persoane numită comodator un bun mobil sau imobil spre a se servi de el, cu îndatorirea de a-1 înapoia şi de a suporta riscurile pierderii fortuite a bunului (art. 1561 – 1562 şi 1567 C. civ.). Bunurile mobile trebuie să fie neconsumtibile, nefungibile prin folosinţă, pentru că numai în acest caz pot fi restituite în individualitatea lor.

împrumutul de folosinţă este un contract unilateral, translativ de folosinţă, esenţial gratuit, în temeiul căruia împrumutătorul rămâne proprietarul lucru împrumutătorul nu poate să ia îndărăt lucrul împrumutat înainte de trecerea termenului convenit sau, în lipsă de convenţie, înainte de a fi servit la trebuinţa pentru care s-a dat cu împrumut, cu excepţia cazului când poate dovedi că bunul îi este absolut necesar datorită ivirii unei împrejurări neprevăzute (art. 1572 – 1573 C. civ.). El răspunde faţă de împrumutat atât de cheltuielile necesare şi extraordinare pe care acesta le face cu conservarea bunului, cât şi de cheltuielile pe care le face din cauza viciilor ascunse ale bunului.

Pentru că asupra împrumutatului trece numai folosinţa bunului acesta este obligat să se îngrijească ca un bun proprietar de conservarea bunului şi să-l folosească numai în scopul pentru care i-a fost împrumutat. El răspunde dacă din vina lui bunul este deteriorat cu ocazia întrebuinţării sau dacă bunul piere şi nu poate reţine bunul sub cuvânt de compensaţie pentru creanţa ce are asupra împrumutătorului (art. 1564 – 1570 C. civ.).

Dacă mai multe persoane au luat împreună cu împrumut acelaşi bun, ele sunt solidar obligate către împrumutător (art. 1571 C. civ.).

împrumutatul are obligaţia să restituie bunul în natura sa specifică şi la termenul stipulat, iar dacă nu s-a stipulat un asemenea termen bunul se va restitui la data când s-a realizat scopul pentru care s-a împrumutat bunul (art. 1572 C. civ.).

împrumutatul are un drept de retenţie asupra bunului până în momentul în care împrumutătorul îi va plăti cheltuielile urgente, necesare şi extraordinare pe care le-a făcut în scopul conservării bunului (art. 1574 C. civ.).

Dacă împrumutatul refuză să restituie bunul, împrumutătorul îl poate chema în judecată pentru restituirea bunului sau contravalorii sale la preţul din momentul introducerii acţiunii. Este vorba de o acţiune în revendicare, în cazul în care împrumutătorul este proprietarul bunului, sau de o acţiune personală în situaţia în care împrumutătorul este proprietar, uzufructuar, locatar etc.

Acţiunea reclamantului poate fi respinsă atunci când posesorul bunului face dovada uzucapiunii sau a prescripţiei prevăzută de art. 1909 C. civ. Cu toate acestea, dacă împrumutatul chemat în judecată de împrumutător recunoaşte la interogator obligaţia sa, fiind, totodată, de acord să o execute, de exemplu prin restituirea sumei primite, acţiunea este admisibilă, întrucât, în atare împrejurări, se consideră că începe să curgă un nou termen de prescripţie.4

Obiectul împrumutului îl pot constitui bunuri atât imobile, cât şi mobile, care se află în circuitul civil.

3. ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAŢIE (MUTUUM)

împrumutul de consumaţie, reglementat de dispoziţiile art. 1576 – 1590 C. civ., este tot un contract real, prin care o persoană numită împrumutător dă cu împrumut unei alte persoane numită împrumutat o sumă de bani sau alte bunuri fungibile, cu obligaţia de a le restitui în aceeaşi cantitate şi de aceeaşi calitate la termenul stabilit. Contractul poate fi oneros sau gratuit, este unilateral, real şi translativ de proprietate. Codul civil îl defineşte ca un contract în care una din părţi dă celeilalte anumite bunuri, cu obligaţia de a i se restitui tot atâtea bunuri, de aceeaşi specie, calitate şi valoare. împrumutatul devine proprietarul bunului primit, care, pierind, în orice mod, piere în contul împrumutatului. Dacă este vorba de bani se restituie suma calculată în curs în momentul restituirii.

împrumutătorul este supus răspunderii pentru daunele cauzate de defectele bunului, cunoscute de el şi necunoscute de împrumutat. El nu poate mai înainte de termen să ceară restituirea bunului împrumutat.

împrumutatul are obligaţia să restituie bunurile împrumutate în aceeaşi cantitate, calitate şi la termenul stipulat (art. 1584 C. civ.). Când nu poate îndeplini această obligaţie, împrumutatul va plăti valoarea bunurilor, calculată după timpul şi locul în care urma să se facă restituirea. Dacă nu s-a stabilit nici timpul, nici locul plăţii împrumutului, plata urmează a se face de către împrumutat, după valoarea curentă în timpul în care şi în locul unde s-a contractat (art. 1585 C. civ.). Dacă împrumutatul nu restituie la timpul stipulat lucrurile împrumutate sau valoarea lor, atunci acesta este obligat să plătească şi dobânzi de la data cererii de chemare în judecată pentru restituirea împrumutului (art. 1586 C. civ.).

Când obiectul obligaţiei îl constituie restituirea unei sume de bani ce a fost împrumutată, debitorul va fi obligat la restituirea sumei actualizată cu coeficientul de inflaţie ce eventual a avut loc, la care se adaugă dobânzile comerciale ce au caracter de daune compensatorii sau moratorii.

4. ÎMPRUMUTUL CU DOBÂNDĂ

Este reglementat de dispoziţiile art. 1587 – 1590 C. civ. şi este tot un contract de împrumut de consumaţie, cu titlu oneros. Obiectul său, în principiu îl constituie o sumă de bani, care se împrumută cu obligaţia pentru împrumutat să restituie suma, plus o altă sumă numită dobândă, pentru folosinţa sumei de bani împrumutată. Dobânda trebuie expres prevăzută în contract. Ea nu se prezumă. Dacă nu este prevăzută în contract şi totuşi ea s-a plătit, nu se mai restituie, pentru că se consideră ca normală plata ei în schimbul folosirii sumei de bani împrumutată.

Dobânzile sunt legale şi convenţionale. Cele legale sunt stabilite prin lege, iar cele convenţionale sunt stabilite de către părţi (art. 1587 C. civ.). Dobânda la dobândă este interzisă.

O formă a acestui contract îl constituie creditul pe care statul îl acordă cetăţenilor interesaţi şi care îndeplinesc condiţiile legii în scopul construirii de locuinţe proprietate personală. Prin urmare, aceste credite au afecţiune specială şi se subordonează unor condiţii speciale, a căror nerespectare face ca împrumutul să fie anulabil, iar împrumutatul să fie obligat să restituie împrumutul şi, în plus, penalizările calculate la valoarea creditului şi de la data când s-a acordat împrumutul.

împrumutatul poate fi obligat la plata dobânzii penalizatoare numai până la data când instanţa constată nulitatea contractului şi nu până la restituirea integrală a creditului, deoarece de la data anulării contractului obligaţia împrumutatului este supusă regimului de drept comun în privinţa executării.

5. SESIZAREA INSTANŢEI

Sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., adică cererea trebuie să cuprindă numele, iniţiala, prenumele şi adresa exactă a părţilor, precizarea obiectului cu arătarea motivelor de fapt şi a dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt al cererii. Se redactează în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus un exemplar pentru instanţă şi se adresează judecătoriei în circumscripţia căreia domiciliază pârâtul.

Cererea se timbrează la valoarea bunurilor a căror restituire se cere sau la valoarea sumei a cărei plată se solicită.