Model de cerere pentru a fi reintegrat(ă) în locuinţă

Prezentăm un singur model orientativ de cerere de chemare in judecată care poate fi adaptat la cele trei situaţii examinate, când se pune problema reintegrării, cât şi la alte cazuri asemănătoare.

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a),_, domiciliat(ă) în_, chem în judecată şi personal

la interogatoriu pe pârâtul(a)_, domiciliat(ă) în_, pentru A FI REINTEGRAT(Ă) ÎN LOCUINŢA

pe care am ocupat-o până la data de_din care:

1. am fost alungat(ă) de pârât(ă);

2. am părăsit-o temporar pentru a da posibilitatea pârâtului(ei) să facă imobilului reparaţiile necesare;

3. am fost evacuat(ă) în baza unei hotărâri judecătoreşti care a fost desfiinţată.

De asemenea, cer obligarea pârătului(ei) să-mi plătească cheltuielile de judecată pe care le voi face în acest proces.

Motivele acţiunii:

în fapt, părâtul(a) mi-a închiriat imobilul situat în_, compus din_,

în care am locuit până la data de_când:

1. am fost alungat(ă) de pârât(ă) fără nici un drept. Folosind această cale violentă, pârâtul(ă) şi-a încălcat principala obligaţie de a-mi asigura paşnica folosinţă a lucrului închiriat. De aceea, vă rog să-mi admiteţi acţiunea şi să dispuneţi reintegrarea mea în locuinţa din care am fost alungat, ceea ce înseamnă şi restabilirea situaţiei de fapt anterioară comiterii abuzului;

2. m-am mutat într-o altă locuinţă pentru a da posibilitate pârâtului(ei) în calitate de proprietar(ă), să facă imobilului reparaţiile necesare, care reclamau urgenţă. Cu toate că repa-raţiile s-au terminat, pârâtul(a) refuză să-mi permită să intru în folosinţa bunului. De aceea, mă văd obligat(ă) să-l chem în judecată şi vă rog să dispuneţi reintegrarea mea în spaţiul respectiv;

3. am fost evacuat(ă) în baza sentinţei civile nr._, din_, pronunţată de_, hotărâre rămasă definitivă şi învestită cu formulă executorie.

Ulterior, prin decizia nr._din pronunţată de_, hotărârea respectivă

a fost desfiinţată şi, pe cale de consecinţă, au fost desfiinţate de drept şi actele de executare care au dus la evacuarea mea. Desfiinţarea acestor acte nu echivalează însă cu restabilirea situaţiei de fapt anterioară executării, iar hotărârea prin care s-a desfiinţat titlul executoriu nu constituie, pentru mine, un nou titlu executoriu în temeiul căruia să pot cere repunerea mea în drepturile avute. De aceea, mă văd obligat să introduc această acţiune în vederea reintegrării mele în locuinţa din care am fost evacuat(ă).

în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1420 pct. 3 C. civ. şi art. 311 C. proc. civ.

înţeleg să dovedesc acţiunea cu proba cu acte, cu expertiză, cu cercetare locală şi cu următorii martori:_.

Depun cererea în dublu exemplar, pentru a fi comunicată pârâtului(ei), copia contractului de închiriere, copiile hotărârilor judecătoreşti citate şi timbru fiscal în valoare de_lei şi timbrul judiciar în valoare de_lei.

Data depunerii__

Semnătura _

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicaţii teoretice

ACŢIUNI REZULTÂND DIN RAPORTURILE JURIDICE LOCATIVE
1. CONSIDERAŢII PREALABILE
în acest domeniu există încă numeroase şi variate situaţii litigioase. Este vorba de o multitudine şi complexitate de cauze care, în soluţionarea lor, sunt, aproape în întregime, de competenţa instanţelor judecătoreşti. Enumerarea lor fiind practic imposibilă, ne vom limita la gruparea lor, ţinând seama de anumite criterii.
1. Reglementarea RAPORTURILOR LOCATIVE. Raporturile locative sunt reglementate de Legea locuinţei nr. 114 din 11 octombrie 1996 (publicată în M. of. nr. 254 din 21 octombrie 1996 şi republicată în M. of. nr. 393 din 31 octombrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare), (ca normă specială) privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi şi de Codul civil (ca normă generală).
Legea nr. 114/1996, prin art. 73 alin. 1 a abrogat Legea nr. 5/1973 cu excepţia cap. 4 şi a art. 63 cu referire la cap. IV din aceeaşi lege, exclusiv dispoziţiile referitoare la suprafeţele locative proprietate personală.
Fondul locativ la care nu se referă legea specială rămâne supus prevederilor privitoare la contractul de locaţiune reglementat de dispoziţiile art. 1416 şi urm. C. civ.
2. COMPETENŢA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI. în principiu, toate litigiile privind contractul de locaţiune se soluţionează de către instanţele judecătoreşti, conform art. 61 Legea nr. 114/1996.
De competenţa instanţelor judecătoreşti sunt şi litigiile ivite în cadrul raporturilor locative reglementate de Codul civil.
Cererea de chemare în judecată se adresează instanţei de la domiciliul pârâtului (art. 5 C. proc. civ.), instanţei locului prevăzut în contract pentru executare (art. 10 pct. 1 C. proc. civ.) sau instanţei locului unde se află bunul imobil (art. 10 pct. 2 C. proc. civ.) reclamantul având alegerea între mai multe instanţe competente (art. 12 C. proc. civ.).
2. ACŢIUNI INTRODUSE DE LOCATAR
Raporturile locative dau naştere la drepturi şi obligaţii reciproce între părţile contractante. Drepturile şi obligaţiile acestora sunt prevăzute de legislaţia locativă specială (art. 24, 28, 29 Legea nr. 114/1996), cât şi de dispoziţiile Codului civil (art. 1420-1425 şi 1447-1449). Exercitarea abuzivă a unor drepturi, îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea unor obligaţii dau naştere la diverse îndatoriri între părţile contractante, devenind cauza litigiilor locative ivite între locatori şi locatari.
Locatarul are dreptul să cheme în judecată pe locator ori de câte ori acesta din urmă nu-şi respectă obligaţiile ce-i revin şi în felul acesta îi vatămă drepturile locative.
Principala obligaţie a locatorului este aceea de a sigura locatarului folosinţa paşnică, netulburată a locuinţei. Este o obligaţie de a face, pentru respectarea căreia trebuie:
a) să predea locatarului lucrul în aşa stare, încât să poată fi folosit (art. 1420 pct.
1, art. 1421 alin. 1 C. civ. şi art. 28 lit. a din Legea nr. 114/1996);
b) să întreţină lucrul în bună stare, pentru ca locatarul să se poată servi de el potrivit scopului pentru care l-a închiriat (art. 1420 pct. 2, art. 1421 alin. 2 C. civ. şi art. 28 lit. c Legea nr. 114/1996);
c) să asigure locatarului folosinţa paşnică a lucrului închiriat (art. 1420 pct. 3 C. civ.), obligaţie în virtutea căreia locatorul trebuie să se abţină de la orice fapt de natură să tulbure pe locatar în liniştita folosinţă a lucrului închiriat.
De asemenea, locatorul este obligat să garanteze pe locatar împotriva tulburărilor provenite din partea unei terţe persoane (art. 1427 C. civ.) şi pentru viciile ascunse ale lucrului închiriat (art. 1442 C. civ.).
îndeplinirea necorespunzătoare, neîndeplinirea sau întârzierea în îndeplinirea unor obligaţii de către locator pot crea pentru locatar pericolul pierderii unui drept sau cauzarea unei pagube iminente. Pentru evitarea acestor consecinţe, locatarul are dreptul să ceară instanţei luarea unor măsuri pe calea acţiunii civile de drept comun şi, în caz de urgenţă, pe cale de ordonanţă preşedinţială.

ACŢIUNEA DE REINTEGRARE

1. PRECIZĂRI. Vom examina cele trei cazuri în care poate fi folosită acţiunea de chemare în judecată pentru reintegrare.

1) Locatorul alungă pe locatar din imobil. Este vorba de fapta proprie a locatorului care izgoneşte pe locatar din imobilul pe care l-a închiriat, pentru diverse motive.

Suntem în prezenţa unui act abuziv, unei fapte samavolnice contrară regulilor de convieţuire, prin care se modifică situaţia de drept anterioară. Desigur, o asemenea cale violentă de fapt, prin care se încalcă principala obligaţie a locatorului de a asigura locatarului paşnica folosinţă a lucrului închiriat, trebuie reprimată cu fermitate şi promptitudine. în acest scop, practica judiciară recunoaşte locatarului dreptul de a cere reintegrarea sa şi pe calea ordonanţei preşedinţiale şi în acest fel se realizează şi restabilirea situaţiei de fapt anterioară săvârşirii actului abuziv, cerinţele prevăzute de art. 581 C. proc. civ. fiind îndeplinite. Judecând asemenea litigii, instanţa trebuie să examineze existenţa actului abuziv, samavolnic, care a schimbat situaţia de fapt anterioară şi, reţinându-1, să oblige pe locator să permită locatarului să folosească lucrul închiriat, rezultatul fiind restabilirea situaţiei de fapt existentă anterior comiterii actului abuziv de către locator.

2) Locatarului i se interzice revenirea în imobil. Este un caz pe care îl întâlnim frecvent în practica instanţelor şi se datorează faptului că locatarul părăseşte temporar locuinţa pentru a da posibilitatea locatorului să facă imobilului reparaţiile necesare care reclamă urgenţă. El înţelege urgenţa efectuării unor reparaţii şi, din proprie iniţiativă, părăseşte temporar lucrul închiriat sau poate suferi o restrângere a spaţiului. în caz de refuz, când totuşi anumite reparaţii se impun de urgenţă, iar efectuarea lor nu este posibilă prin restrângerea spaţiului, practica judiciară a decis că se poate dispune evacuarea lui temporară cu obligaţia de a i se pune la dispoziţie o altă locuinţă pentru perioada cât durează reparaţiile. în nici un caz locatarul nu poate fi evacuat definitiv, întrucât, potrivit art. 1425 C. civ., în cazul de faţă numai el poate opta pentru rezilierea contractului.

3) Locatarul este evacuat în baza unui titlu executoriu anulat ulterior.

Aceasta constituie o altă cauză care face ca locatarul să piardă folosinţa lucrului închiriat, total sau parţial, pentru că împotriva lui se obţine o hotărâre de evacuare care se şi execută. Este vorba de restabilirea situaţiei de fapt anterioare unei executări, făcută în baza unui titlu executoriu desfiinţat ulterior, problemă care, deşi se ridică frecvent în practica judiciară, nu este reglementată de Codul de procedură civilă. Acest cod, prin dispoziţiile art. 311, reglementează numai situaţia actelor de evacuare efectuate în temeiul unui titlu executoriu desfiinţat ulterior. Potrivit acestui text, când este vorba de hotărâri judecătoreşti casate după executarea lor, actele de executare sau de asigurare făcute în baza unor asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept. Textul, deşi se referă numai la hotărârile judecătoreşti, este aplicabil, fără îndoială, şi actelor de executare făcute în baza celorlalte acte considerate de lege titluri executorii, cu unele excepţii.

2. CEREREA de CHEMARE ÎN JUDECATĂ. Se adresează judecătoriei în a cărei rază teritorială se află imobilul, se depune în dublu exemplar şi se timbrează cu timbru fiscal şi timbru judiciar.

Obiectul cererii trebuie bine precizat, iar dovada se poate face prin orice mijloc de probă admis de lege: interogatoriul pârâtului, proba cu expertiză, acte şi martori.