Acţiune în anularea actului juridic

acţiune în anularea actului juridic, varietate a acţiunii în nulitate servind ca mijloc procedural părţii interesate de a cere în justiţie desfiinţarea retroactivă a unui act juridic lovit de nulitate relativă. Sunt cauze de nulitate relativă: viciile de consimţământ (eroarea, dolul, violenţa şi leziunea); lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic; nerespec-tarea regulilor privind capacitatea de exerciţiu a persoanei (încheierea actului de persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu: minorul sub 14 ani şi interzisul judecătoresc; încheierea actului fără încuviinţarea ocrotitorului legal, dacă actul este lezionar pentru minorul între 14-18 ani; încheierea actului fără încuviinţarea autorităţii tutelare); încheierea actului, pentru persoana juridică, în lipsa ori cu depăşirea puterilor conferite; nerespectarea unor incapacităţi instituite pentru protecţia unor interese individuale, personale, cum este cea prevăzută de art. 1307 C. civ., constând în interdicţia vânzării-cumpărării între soţi. Poate intenta a.a. numai partea ocrotită prin dispoziţia legală care a fost nesocotită cu prilejul încheierii actului respectiv; legea acordă această îndreptăţire persoanei care a încheiat un act juridic având consimţământul viciat, fiind lipsită la acea dată de capacitatea necesară pentru încheierea actului, precum şi persoanei care a încheiat actul juridic nesocotind prohibiţia legală de a contracta, instituită de legiuitor în scopul ocrotirii ei; de asemenea, nulitatea relativă poate fi invocată de reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu, care, de altfel, este cel care încheie actul juridic pentru incapabil; de succesorii părţii ocrotite prin norma juridică încălcată la încheierea actului juridic, cu excepţia acţiunilor intuitu personae; de creditorii chirografari ai părţii ocrotite, pe calea acţiunii oblice, afară de cazul în care ar fi vorba de drepturi strict personale (art. 974 C. civ.); se admite că şi autoritatea tutelară poate invoca nulitatea relativă a actului juridic încheiat de sau pentru incapabil, deşi nu există un text de lege expres în acest sens. în condiţiile prevăzute de art. 45 C. proc. civ., a.a. poate fi intentată şi de către procuror. Cu privire la problema de a şti dacă nulitatea relativă poate fi invocată şi de către ocrotitorul legal al minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă, în cazul în care acesta din urmă nu acţionează din neglijenţă, în doctrină soluţia dominantă este în sensul că, întrucât dispoziţiile legale în vigoare nu prevăd un asemenea drept pentru ocrotitorul legal, acţiunea în justiţie se exercită de către cel cu capacitate procesuală de exerciţiu restrânsă, asistat de ocrotitorul legal. De regulă, persoana interesată să invoce nulitatea relativă este una din părţile actului juridic. Sunt însă cazuri în care norma juridică nerespectată la încheierea actului juridic ocroteşte interesele unei terţe persoane, astfel încât nulitatea relativă nu va putea fi invocată de vreuna din părţile actului juridic, ci de către terţul respectiv; spre exemplu, interesul de a invoca nulitatea relativă a unui legat pentru vicierea consimţământului testatorului aparţine moştenitorilor legali, care, prin ipoteză, nu sunt părţi în actul juridic a cărui nulitate o invocă. A.a. este supusă prescripţiei extinctive; ea trebuie să fie introdusă în limita termenului general al prescripţiei extinctive. în ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă prescripţia extinctivă a acţiunii în anulare, acesta diferă în funcţie de cauza de nulitate relativă.

Astfel, prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă începe să curgă de la data când aceasta a încetat. Pentru celelalte cazuri de anulare, prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului; termenul de 18 luni marchează momentul de la care începe să curgă prescripţia extinctivă pentru ipoteza în care cauza de nulitate relativă nu a fost cunoscută în acest interval. Regula nu se aplică în două situaţii: a) în cazul cererii de anulare a căsătoriei pentru eroare sau viclenie (conform art. 21 C. fam., anularea căsătoriei pentru eroare, viclenie sau violenţă poate fi cerută de cel al cărui consimţământ a fost viciat, în termen de 6 luni de la încetarea violenţei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei); b) în cazul cererii de anulare a unui legat, când, în principiu, prescripţia începe să curgă de la data deschiderii succesiunii; dacă însă reclamantul, din cauze neimputabile, nu a putut lua cunoştinţă de existenţa testamentului, termenul începe să curgă de la data la care a cunoscut testamentul. Acţiunea în anulare nu mai poate fi introdusă după ce partea îndreptăţită a confirmat (expres sau tacit) ca fiind valabil actul lovit de nulitate relativă.