Acţiune în retragerea asociatului

acţiune în retragerea asociatului, mijloc procedural reglementat de lege în favoarea acţionarului care doreşte să se retragă din societate, în condiţiile în care lipsesc din actul constitutiv dispoziţiile cu privire la instituţia retragerii sau nu s-a realizat acordul tuturor celorlalţi asociaţi cu privire la aceasta. Este o acţiune personală, în reziliere parţială, pe cale judecătorească, a contractului de societate. Are un caracter excepţional şi subsidiar faţă de cazurile de retragere (pe cale convenţională) reglementate de art. 226 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 31/1990, republicată. Se aplică în cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, precum şi grupurilor de interes economic. Competenţa aparţine tribunalului locului unde societatea îşi are sediul principal. Calitate procesuală activă are asociatul care doreşte să se retragă din societate şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. Calitate procesuală pasivă are societatea din cadrul căreia reclamantul asociat îşi manifestă dorinţa de a se retrage.

Reprezintă motiv temeinic care justifică dorinţa asociatului de a se retrage, de exemplu, simplul fapt că societatea este constituită pe durată nedeterminată; s-a mai arătat că un temei suficient pentru o retragere judiciară este, în condiţiile imposibilităţii de a cesiona terţilor părţile de interes deţinute din cauza lipsei unor clauze în acest sens în actul constitutiv, respingerea de către ceilalţi asociaţi a ofertei rezonabile de vânzare a părţilor de interes. în cazul admiterii cererii, retragerea asociatului va avea ca efect dizolvarea societăţii, dacă numărul asociaţilor s-a redus la unul singur, cu excepţia cazului când asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub forma societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic. Instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi. Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal. Temeiul de drept este dat de art. 226 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, republicată.