Model de acțiune în rezoluțiunea unui contract

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Rezoluţiunea contractului_[4]

încheiat la data_, autentificat sub nr._

De asemenea, solicit:

– obligarea pârâtului să-mi restituie prestaţiile efectuate în baza acestui contract,

– obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiuni sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1020 şi 1021 C. civ., precum şi pe dispoziţiile_

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de lei şi timbrul

judiciar de lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicații

[1] Natură juridică. Rezoluţiunea este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu execuţie instantanee, constând în desfiinţarea cu efect retroactiv a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului.

Acţiunea în rezoluţiune este o acţiune personală, cu excepţia cazului în care se cere rezoluţiunea unui contract prin care se transmite sau se constituie un drept real imobiliar, când acţiunea este mixtă; în cazul în care se cere rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de către vânzător, acţiunea este reală, fiind astfel expres calificată de art. 1368 C. civ.

Din punctul de vedere al scopului urmărit de reclamant, acţiunea în rezoluţiune este o acţiune în realizare, afară de cazul în care contractul ce se cere a fi rezolvit cuprinde un pact comisoriu de gradul II, III sau IV, când acţiunea este în constatare, rolul instanţei judecătoreşti fiind limitat la verificările pe care înseşi clauzele convenţionale de rezoluţiune le permit.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are partea din contractul sinalagmatic (bilateral) cu execuţie instantanee care şi-a executat obligaţiile sale din contract sau se declară gata să le execute şi care pretinde că cealaltă parte contractantă nu şi-a executat culpabil obligaţiile ce-i incumbă.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are partea contractantă cu privire la care se pretinde neexecutarea obligaţiei asumate prin contract.

[4] Obiectul rezoluţiunii. Rezoluţiunea se poate cere în cazul oricărui contract sinalagmatic cu execuţie instantanee, cu privire la care se pretinde neexecutarea obligaţiei reciproce de către una dintre părţi, cum ar fi contractul de vânzare-cumpărare, contractul de schimb, depozitul remunerat etc.

Prin excepţie de la regula conform căreia numai contractele sinalagmatice cu execuţie instantanee sunt supuse rezoluţiunii, sunt supuse acestei sancţiuni şi contractele de rentă viageră şi de întreţinere, care sunt cu execuţie succesivă25.

în privinţa contractului de rentă viageră, prin derogare de la regulile de drept comun prevăzute de art. 1020-1021 C. civ., există o reglementare proprie în ce priveşte rezoluţiunea acestuia. Astfel, potrivit art. 1647 C. civ., credirentierul nu poate cere rezoluţiunea contractului pentru neexecutare, respectiv pentru neplata de către debirentier a ratelor de rentă. Rezoluţiunea poate fi cerută de credirentier numai dacă debirentierul nu prezintă garanţiile stipulate pentru asigurarea plăţii rentei (art. 1646 C. civ.), respectiv le micşorează prin fapta sa (art. 1025 C. civ.) sau dacă în contract s-a prevăzut un pact comisoriu expres. Spre deosebire de dreptul comun, în care pactul comisoriu de gradul I nu are semnificaţie proprie, deoarece el nu face altceva decât să repete prevederile art. 1020 C. civ., în materia rentei viagere şi acest pact produce efecte proprii, în sensul că în temeiul lui credirentierul poate cere rezoluţiunea judiciară a contractului pentru neexecutare, ceea ce nu ar fi posibil în lipsa acestei clauze31.

De menţionat că, în toate cazurile de rezoluţiune, reclamantul poate cere şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor suferite ca urmare a neexecutării obligaţiilor de către pârâtul aflat în culpă; un asemenea capăt de cerere este, însă, facultativ în cererea de rezoluţiune, fiind lăsat la latitudinea reclamantului.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) cauza rezoluţiunii, respectiv obligaţia neexecutată de către pârât, de exemplu neplata preţului vânzării, nepredarea bunului vândut sau dat în schimb etc., sau alte motive de rezoluţiune prevăzute de lege, de exemplu existenţa unor vicii ascunse ale lucrului vândut, producerea evicţiunii parţiale (prin pierderea de către reclamantul-cumpărător a unei fracţiuni materiale din bun sau a unei cote indivize din dreptul de proprietate asupra acestuia într-o acţiune în revendicare, în anularea parţială a contractului de vânzare-cumpărare sau de partajare a bunului vândut) etc.;

b) în ce constau prestaţiile executate de reclamant, a căror restituire a solicitat-o subsecvent rezoluţiunii, de exemplu predarea bunului vândut, plata preţului etc.;

c) modalitatea depunere în întârziere a pârâtului/pârâţilor, de exemplu notificare trimisă prin executor judecătoresc, conform art. 1079 alin. (1) C. civ. sau cerere de chemare în judecată prin care s-a pretins executarea obligaţiei.

Condiţia punerii în întârziere a pârâtului nu se cere, potrivit art. 1079 alin. (2) C. civ., atunci când acesta este de drept în întârziere, respectiv: în cazurile anume determinate de lege (cum ar fi cel prevăzut de art. 1370 C. civ. pentru vânzarea de produse şi lucruri mobile); când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului de executare, fără îndeplinirea vreunei formalităţi (când în contract s-a prevăzut un pact comisoriu de gradul IV); când obligaţia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat, pe care debitorul I-a lăsat să expire fără a o executa (de exemplu, obligaţia de întreţinere, ale cărei termene de executare sunt considerate esenţiale datorită caracterului alimentar al prestaţiei la care se obligă debitorul şi care trebuie să fie efectuată în mod succesiv);

d) refuzul culpabil (nejustificat) al pârâtului de a-şi executa obligaţia şi după ce a fost pus în întârziere, atunci când punerea în întârziere este necesară, altfel spus faptul că neexecutarea este imputabilă pârâtului, spre a nu se pune problema riscului contractului;

e) faptul că reclamantul şi-a îndeplinit obligaţia corelativă celei neexecutate de către pârât, individualizându-se această obligaţie (de exemplu: predarea bunului de către vânzător, dacă se pretinde neplata de către cumpărător a preţului; plata preţului, dacă se pretinde de cumpărător existenţa unor vicii ascunse ale bunului vândut sau producerea unei evicţiuni parţiale etc.).

De menţionat că părţile pot prevedea în contractul lor anumite clauze privind rezoluţiunea pentru neexecutare, clauze care sunt derogatorii de la prevederile art. 1021 C. civ., în sensul că urmăresc să reducă sau să înlăture rolul instanţei judecătoreşti în pronunţarea rezoluţiunii contractelor. Aceste clauze sunt perfect valabile şi poartă denumirea de pacte comisorii, ele urmând a fi descrise de reclamant în expunerea de motive a cererii de chemare în judecată, întrucât în acest caz instanţa de judecată va trebui să facă verificările pe care înseşi clauzele convenţionale de rezoluţiune Ie permit. Astfel, există patru tipuri de pacte comisorii:

• pactul comisoriu de gradul I cuprinde clauza că în caz de neexecutare a contractului de către una dintre părţi contractul se desfiinţează; acest pact nu face decât să repete prevederile art. 1020 C. civ., astfel că rezoluţiunea va opera după regulile prevăzute pentru rezoluţiunea judiciară, ale cărei elemente vor trebui menţionate în cerere, conform celor deja arătate;

• pactul comisoriu de gradul II cuprinde clauza că, în cazul în care o parte nu-şi va executa obligaţiile, cealaltă parte este în drept să considere contractul ca desfiinţat; în acest caz, rezoluţiunea va opera pe baza declaraţiei unilaterale de rezoluţiune a părţii îndreptăţite şi după punerea în întârziere a pâ-râtului-debitorîn formele prevăzute de lege;

• pactul comisoriu de gradul III cuprinde clauza că în caz de neexecutare de către una dintre părţi a obligaţiei sale, contractul se consideră rezolvit de plin drept; în acest caz rezoluţiunea operează de drept, singura condiţie cerută fiind aceea ca pârâtul-debitor să fi fost pus legal în întârziere;

• pactul comisoriu de gradul IV cuprinde clauza că în caz de neexecutare contractul se consideră desfiinţat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice altă formalitate prealabilă; acest pact are ca efect desfiinţarea necondiţionată a contractului, de îndată ce a expirat termenul de executare, fără ca obligaţia să fi fost adusă la îndeplinire.

[6] Temeiul de drept. Temeiul juridic al rezoluţiunii îl constituie, ca regulă generală, art. 1020 şi 1021 C. civ. Pentru anumite cauze de rezoluţiune, expres prevăzute de legiuitor, temeiul juridic este distinct de cel general, de exemplu: pentru viciile ascunse ale lucrului vândut – art. 1352, art. 1354 şi urm. C. civ.; pentru evicţiunea parţială – art. 1347 C. civ.; pentru neprezentarea de către debirentier a garanţiilor stipulate pentru asigurarea plăţii rentei viagere – art. 1646 C. civ. etc.

[7] Probe.

a) înscrisuri – obligatoriu contractul ce se cere a fi rezolvit, precum şi orice alte acte ce dovedesc executarea obligaţiei ce-i incumbă reclamantului şi punerea în întârziere a pârâtului, afară de cazul în care acesta este de drept în întârziere;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul executării/neexecutării obligaţiei asumate prin contract.

c) martori – pe acelaşi aspect vizat şi de interogatoriu.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005) potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare; dacă se solicită şi restituirea prestaţiilor efectuate, taxa judiciară de timbru se va calcula potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/19974) [art. 6 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997].

Timbrul judiciar pentru capătul de cerere privind rezoluţiunea este de 3.000 lei [art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare]; dacă se solicită şi restituirea prestaţiilor, timbrul judiciar se va calcula potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995).

[9] Instanţa competentă

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ. sau cea de la locul executării contractului, conform art. 10 pct. 1 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă).

De la această regulă face excepţie acţiunea în rezoluţiunea vânzării imobiliare promovată de vânzător, care, fiind reală, este de competenţa instanţei de la locul situării imobilului, conform art. 13 C. proc. civ (competenţă teritorială exclusivă);

b) material – competenţa se va stabili în favoarea judecătoriei sau tribunalului, după cum valoarea obiectului pricinii (a contractului ce se cere a fi rezolvit, în măsura în care acesta are un obiect evaluabil în bani) este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Chiar şi în situaţia în care se formulează un capăt de cerere accesoriu având ca obiect restituirea prestaţiilor, competenţa materială de soluţionare a cauzei este dată de valoarea capătului de cerere principal.