Model de acțiune pentru declararea judecătorească a morții

ACŢIUNE PENTRU DECLARAREA JUDECĂTOREASCĂ A MORŢII

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, şi pe Autoritatea Tutelară_, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:

Declararea morţii

numitului_

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 16

alin. din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 40 raportat la

art. 36-38 din Decretul nr. 32/1954.

Probe [6]: în dovedirea acţiunii, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, pre-

cum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală având drept scop constatarea încetării capacităţii de folosinţă a persoanei fizice.

Regula o reprezintă declararea judecătorească a morţii precedată de declararea dispariţiei (cazurile cele mai frecvente), iar excepţia o reprezintă declararea judecătorească a morţii neprecedată de declararea dispariţiei (în situaţii excepţionale)
[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană interesată, de exemplu rudele celui cu privire la care se cere declararea judecătorească a morţii, autoritatea tutelară de la ultimul domiciliu al acestuia etc., precum şi procurorul în temeiul art. 45 alin. (1) C. proc. civ.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana a cărei moarte se urmăreşte a fi constatată pe cale judecătorească. Reprezentarea acesteia în proces este asigurată prin mandatarul general lăsat de dispărut în cazul declarării morţii precedate de declararea dispariţiei, iar în celelalte cazuri (declararea morţii precedată de declararea dispariţiei când dispărutul nu a lăsat un mandatar general şi declararea morţii neprecedată de declararea dispariţiei) prin curatorul desemnat de autoritatea tutelară în condiţiile art. 152 C. fam.

în calitate de participant la proces (şi nu de parte) va fi citată autoritatea tutelară de la ultimul domiciliu cunoscut al persoanei a cărei moarte se cere a fi constatată.

[4] Motivele de fapt. Motivarea în fapt a acţiunii în declararea judecătorească a morţii diferă după cum aceasta a fost precedată sau nu de declararea dispariţiei pârâtului.

4.1. în cazul în care declararea morţii a fost precedată de declararea dispariţiei, se va menţiona:

a) existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de declarare a dispariţiei persoanei ce se cere a fi declarată moartă;

b) faptul că au trecut 4 ani de la data ultimelor ştiri din care rezultă că această persoană era in viaţă;

c) faptul că au trecut cel puţin 6 luni de la data afişării extrasului de pe hotărârea definitivă de declarare a dispariţiei, sens în care se va indica data la care s-a făcut afişarea extrasului în discuţie.

4.2. în situaţia declarării morţii neprecedată de declararea dispariţiei, se va menţiona:

a) faptul că persoana a cărei moarte se cere a fi constatată a dispărut intr-o împrejurare excepţională, care îndreptăţeşte a se presupune decesul, cum ar fi război, accident de cale ferată, naufragiu, accident aviatic, cutremur, inundaţie, revoluţie etc.;

b) faptul că de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia persoanei a trecut cel puţin un an, sens în care se va indica data acelei împrejurări.
[5] Temeiul de drept este, de asemenea, diferit, după cum se cere declararea judecătorească a morţii precedată de declararea dispariţiei sau neprecedată de declararea dispariţiei.

5.1. Pentru prima ipoteză, când obiectul acţiunii este declararea morţii ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost declarată dispariţia pârâtului, temeiul de drept îl constituie art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice coroborat cu art. 40 raportat la art. 36-38 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.
5.2. Pentru cea de-a doua ipoteză (declararea morţii fără a fi precedată de declararea dispariţiei), temeiul de drept este dat de art. 16 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 40 raportat la art. 36-38 din Decretul nr. 32/1954.

[6] Probe.

6.1. Pentru prima situaţie (declararea morţii ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost declarată dispariţia), se vor administra următoarele probe:

a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea judecătorească de declarare a dispariţiei ce poartă menţiunea că a rămas definitivă şi procesul-verbal de afişare a extrasului acestei hotărâri din care rezultă data afişării, precum şi orice alte înscrisuri privind data ultimelor ştiri din care rezultă că persoana era în viaţă;

b) martori – pe aspectul datei ultimelor ştiri din care rezultă că persoana era în viaţă.

6.2. Pentru cea de-a doua situaţie (declararea morţii fără a fi precedată de declararea dispariţiei), probatoriul constă în:

a) înscrisuri – obligatoriu certificatul de naştere al persoanei ce se cere a fi declarată moartă, precum şi orice alt înscris de natură să dovedească producerea împrejurării excepţionale în care se pretinde dispariţia persoanei, precum şi implicarea persoanei în acea împrejurare. De exemplu, dacă se pretinde dispariţia într-un accident aviatic, se vor depune ziarele în care a fost publicată ştirea despre producerea respectivului accident aviatic, precum şi acte care atestă îmbarcarea persoanei la bordul aeronavei distruse în accident;

b) martori – pe aspectul implicării persoanei ce se cere a fi declarată moartă în împrejurarea excepţională invocată prin acţiune şi pe aspectul datei la care această împrejurare a avut loc.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este în valoare de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa în circumscripţia căreia şi-a avut ultimul domiciliu persoana ce se cere a fi declarată moartă, conform art. 40 raportat la art. 36 din Decretul nr. 32/1954;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.