Acţiune pentru punerea sub interdicţie

acţiune pentru punerea sub interdicţie, acţiune civilă prin care persoana interesată solicită instanţei judecătoreşti să ia faţă de persoana fizică lipsită de discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale datorită alienaţiei sau debilităţii mintale, măsura de ocrotire, de drept civil, a interdicţiei judecătoreşti, constând în lipsirea de capacitate de exerciţiu şi instituirea tutelei. A.p.i. este o acţiune personală. Calitate procesuală activă are orice persoană interesată, respectiv autoritatea tutelară, rudele sau persoanele apropiate celui lipsit de discernământ, administratorii, locatarii imobilului în care locuieşte acesta etc., precum şi procurorul, în baza art. 45 alin. (1) C. proc. civ. Calitate procesuală pasivă are persoana a cărei punere sub interdicţie s-a cerut, pretinzându-se că nu are discernământ; dacă această persoană are numit un curator, acesta o va reprezenta în proces, în caz contrar instanţa de judecată va putea solicita autorităţii tutelare numirea unui curator care să-l reprezinte pe pârât în tot cursul procesului, această măsură fiind lăsată la latitudinea instanţei.

în calitate de participant la proces (şi nu de parte) va fi citată autoritatea tutelară de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicţie s-a solicitat. Instanţa competentă este judecătoria de la domiciliul pârâtului sau, după caz, reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, judecătoria de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului. Temeiul de drept al acţiunii este dat de dispoziţiile art. 142-150 C. fam., coroborate cu art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.