Aprecierea probelor

aprecierea probelor, operaţiune logico-juridică de selectare a probelor şi de evaluare a importanţei lor pentru dezlegarea pricinii, înfăptuită de către judecător, potrivit intimei lui convingeri, în vederea pronunţării hotărârii. în armonie cu principiile contra-dictorialităţii şi dreptului la apărare, judecătorul îşi poate sprijini hotărârea numai pe probele administrate în mod contradictoriu, care sunt consemnate în dosar şi au fost supuse dezbaterii părţilor; toate aceste probe sunt lăsate la libera apreciere a judecătorului, fiind necesar ca acesta să se sprijine pe împrejurări de fapt bine stabilite cu ajutorul unor probe obiective. O justă analiză a probelor în totalitatea lor, a tuturor împrejurărilor cauzei permite judecătorului să se oprească la concluzii obiective; înfăptuită pe aceste baze, a.p. constituie o garanţie a pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

aprecierea probelor – modul de folosire a probelor pentru aflarea adevărului în cadrul procesului penal. Potrivit art. 63 C. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, ci sunt supuse aprecierii organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată. Aprecierea probelor are loc în urma examinării tuturor probelor administrate.

aprecierea probelor, proces mintal de evaluare şi comparare a probelor pentru a desprinde o concluzie asupra valorii lor, în ceea ce priveşte stabilirea faptelor şi împrejurărilor supuse probaţiunii. Organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sint obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe în vederea aflării adevărului (art. 62, C.p.p.). A.p. se face de organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată potrivit convingerii lor. Probele nu au valoare mai dinainte stabilită, ci o dobindese ca rezultat al aprecierii concrete de către organele judiciare a probeloradministrate in desfăşurarea procesului penal (art. 63, alin. 2, C.p.p.). De evaluarea judiciară a probeloi-depinde soluţionarea procesului penal.