Arbitraj a-naţional, delocalizat

arbitraj a-naţional, sintagmă ce desemnează arbitrajul care se sustrage oricărei ordini juridice naţionale, supunându-se numai unor norme autonome din alcătuirea ordinii juridice internaţionale. Convenţia de la New York din 1958 admite ideea de sentinţă nenaţională şi nu se opune ideii unui arbitraj total detaşat de cadrele juridice naţionale. O astfel de detaşare este posibilă doar pentru convenţia arbitrală, procedura aplicată şi regulile aplicabile fondului litigiului. Ea va rămâne limitată atâta timp cât sancţiunea ultimă – executarea silită a sentinţei arbitrale – va fi subordonată contro-
lului judiciar naţional.

Şi va rămâne astfel atâta timp cât singură, autoritatea statală, dispune de forţa publică. Arbitrajul organizat de Convenţia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state prezintă particularităţi care conferă acestui arbitraj o notă sporită de a-naţional. Convenţia a instituit un Centru internaţional pentru reglementarea diferendelor cu privire la investiţii internaţionale – CIRDI – al cărui centru este acela al Băncii Naţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare [sin. arbitraj delocalizat].