Acţiune

acţiune, fracţiune a capitalului social al unei societăţi pe acţiuni sau a unei societăţi în comandită pe acţiuni, care conferă posesorului calitatea de acţionar. A. unei societăţi trebuie să fie de o valoare egală. A. nu vor putea fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală, valoare care nu poate fi mai mică de 0,1 lei. A. conferă posesorilor drepturi egale. Se pot emite totuşi în condiţiile actului constitutiv categorii de a. care conferă titularilor drepturi diferite, precum a. preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot. A. sunt indivizibile. în situaţia în care o a. nominativă devine proprietatea mai multor persoane, societatea nu este obligată să înscrie transmiterea atât timp cât acele persoane nu vor desemna un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultând din acţiune. De asemenea, când o a. la purtător aparţine mai multor persoane, acestea trebuie să desemneze un reprezentant comun. Persoanele care deţin în proprietate indiviză sau comună o a. răspund în mod solidar pentru efectuarea vărsămin-telor datorate (art. 102 Legea 31/1990). în funcţie de modul de transmitere a. pot fi nominative sau la purtător, felul acestora fiind stabilit prin actul constitutiv. Dacă actul constitutiv nu prevede tipul acţiunilor se va considera că ele sunt nominative.

A. trebuie să cuprindă: i) denumirea şi durata societăţii; ii) data actului constitutiv, numărul din registrul comerţului sub care este înmatriculată societatea, codul unic de înregistrare şi numărul Monito-
rului Oficial al României, partea a IV-a, în care s-a făcut publicarea; iii) capitalul social, numărul a. şi numărul lor de ordine, valoarea nominală a a. şi vărsămintele efectuate; iv) avantajele acordate fondatorilor; v) semnătura a 2 membri ai consiliului de administraţie, respectiv ai directoratului, sau, după caz, semnătura administratorului unic, respectiv a directorului general unic. A. nominative vor mai cuprinde şi numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul acţionarului persoană fizică; denumirea, sediul, numărul de înmatriculare şi codul unic de înregistrare ale acţionarului persoană juridică, după caz (art. 91-96 Legea 31/1990).

A. pot constitui garanţii reale mobiliare. Constituirea de garanţii reale mobiliare asupra a. se face prin înscris sub semnătură privată, în care se vor arăta cuantumul datoriei, valoarea şi categoria a. cu care se garantează, iar în cazul a. la purtător şi nominative emise în formă materială, şi prin menţionarea garanţiei pe titlu, semnată de creditor şi debitorul acţionar sau de mandatarii acestora. Garanţia se înregistrează în registrul acţionarilor ţinut de consiliul de administraţie, respectiv de directorat, sau, după caz, de societatea independentă care ţine registrul acţionarilor. Creditorului în favoarea căruia s-a constituit garanţia reală mobiliară asupra a. i se eliberează o dovadă a înregistrării acesteia.
Garanţia devine opozabilă terţilor şi dobândeşte rangul în ordinea de preferinţă a creditorilor de la data înregistrării în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare (art. 99′ Legea 31/1990).

Situaţia a. trebuie să fie cuprinsă în anexa la situaţia financiară anuală şi, în mod deosebit, să se precizeze dacă ele au fost integral liberate şi, după caz, numărul a. pentru care s-a cerut, fără rezultat, efectuarea vărsămintelor (art. 109 din Legea nr. 31/1990).

ACŢIUNE, 1. act prin care se cere rezolvarea unei pricini; 2. hârtie de valoare care dovedeşte participarea deţinătorului la capitalul unei societăţi şi în virtutea căruia acesta primeşte dividende (în prezent, la unele societăţi pe acţiuni evidenţa acţiunilor se ţine în format electronic, iar „hârtiile de valoare” au fost dematerializate).

ACŢIUNE PRINCIPALĂ, acţiune civilă prin care reclamantul declanşează procesul civil.

acţiune (drept penal) – 1. manifestare fizică exterioară prin care se aduce la îndeplinire hotărârea făptuitorului de a acţiona. 2. împuternicire legală în temeiul căreia se poate aduce înaintea justiţiei conflictul de drept născut din încălcarea unei norme. ~ emisă de o societate comercială pe acţiuni – titlu reprezentativ al unei părţi sociale constituind o fracţiune a capitalului social şi conferind posesorului său calitatea de asociat, cu toate drepturile şi obligaţiile aferente acestei calităţi (cum ar fi: dreptul la dividende, cel de a participa la adunările generale ale societăţii etc.). ~ tipică – manifestare fizică specifică ce deosebeşte o infracţiune de alta; este indicată de verbum regens. -principală – acţiune de bază în structura unei infracţiuni complexe prin care se aduce atingere obiectului juridic principal al acesteia (de ex., acţiunea de furt în cadrul infracţiunii de tâlhărie). ~ adiacentă -acţiune secundară care se integrează alături de o altă acţiune principală în conţinutul unei infracţiuni complexe şi prin care se aduce atingere obiectului juridic adiacent al acesteia. ~ mediată -acţiune care constituie o faptă penală numai condiţionat de săvârşirea altei fapte. ~penală – mijloc prevăzut de lege pentru a se acţiona injustiţie, împotriva acelora care încalcă legea penală şi a se ajunge la sancţionarea lor. Obiectul acţiunii penale este tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni. ~ civilă – mijloc prevăzut de lege pentru a se ajunge, pe cale judiciară, la dezdăunarea persoanei care a suferit o pagubă, ca urmare a unui fapt ilicit. Acţiunea civilă decurgând din săvârşirea unei infracţiuni are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente. Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin consti-
tuirea persoanei vătămate ca parte civilă. ~ armată de natură să slăbească puterea de stat – modalitate normativă de comitere a infracţiunii de subminare a puterii de stat. ~ duşmănoase contra statului – infracţiune prevăzută de art. 158 C. pen. constând în săvârşirea aceloraşi fapte pe care legea le incriminează ca trădare sau trădare prin ajutarea inamicului, atunci când sunt comise de un cetăţean român sau de o persoană fără cetăţenie care domiciliază pe teritoriul statului român. ~ violente de natură să slăbească puterea de stat – acţiuni care realizează elementul material al infracţiunii de subminare a puterii de stat. ~ ostile contra statului român – acte de diversiune comise de către un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu are domiciliul în România, care au caracterul de a periclita siguranţa naţională şi al căror conţinut obiectiv este identic cu cel al infracţiunilor de trădare şi trădare prin ajutarea inamicului, -pentru repararea pagubei în cazul condamnării sau al arestării pe nedrept – mijloc prevăzut de lege prin care persoana condamnată ori arestată pe nedrept poate obţine repararea, de către stat, a pagubei suferite dacă, în urma rejude-cării cauzei s-a stabilit, prin hotărâre definitivă, că nu a săvârşit fapta imputată sau că acea faptă nu există. Această acţiune aparţine persoanei vătămate, precum şi, după moartea sa, persoanelor aflate în întreţinerea acesteia. Statul poate recupera sumele plătite ca despăgubire, de la cel care, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, a provocat arestarea sau condamnarea pe nedrept a unei persoane pe calea unei acţiuni în regres. ~ directă – plângere prealabilă adresată de persoana vătămată direct instanţei de judecată (în cazul unora din infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate), cu respectarea anumitor condiţii prevăzute de lege. ~ în regres – acţiune în justiţie îndreptată împotriva celui care a provocat situaţia generatoare de pagube. Este cazul acţiunii în regres care poate fi exercitată de către stat împotriva celor care cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă au provocat o condamnare pe nedrept a unei persoane sau o privare ori o restrângere ilegală a libertăţii unei persoane.

acţiune, instrumentul juridic prin care o persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti în vederea valorificării drepturilor acordate de lege. A. este condiţia necesară ca -o instanţă să-şi exercite atribuţiile legale. A. penală, mijloc prevăzut de lege pentru a se acţiona în justiţie, împotriva acelora care Încalcă legea penală şi a se ajunge la sancţionarea lor. Obiectul a.p. este tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvirşit infracţiuni. A. p. se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege. Ea se exercită în tot cursul procesului penal (art. 9 C.p.p.). A. civilă, mijloc prevăzut de lege pentru proteguirea drepturilor civile şi a intereselor ocrotite de legea civilă, precum şi pentru a so ajunge, pe cale judiciară, la dezdă-unarea persoanei care a suferit o pagubă, ca urmare a unui fapt ilicit. A.c. care rezultă din săvlrşirea unei infracţiuni are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente. A.c. poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă. Repararea pagubei se face potrivit legii civile, fie in natură (prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaţiei anterioare săvîrşirii infracţiunii, prin desfiinţarea totală ori parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare), fie prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în natură nu este cu putinţă. De asemenea, se acordă despăgubiri băneşti pentru folosul de care a fost lezată partea civilă (art. 14 C.p.p.). Persoana vătămată exercită a.c. prin constituirea sa ca parte civilă în contra invinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile civilmente. A . c. este scutită de taxa de timbru (art. 15 C.p.p.). A. c. se porneşte şi se exercită şi din oficiu, cind persoana vătămată este o organizaţie socialistă, precum şi în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă (art. 17 C.p.p.). A. directă, a. exercitată de persoana vătămată prin adresarea plin gerii prealabile direct instanţei de judecată. A.d. era cunoscută in reglementarea procesuală anterioară, în actualul Cod de procedură penală nu există nici o situaţie cind plîngerea prealabilă poate fi introdusă direct la instanţă, fără ca în prealabil persoana vătămată să nu se fi adresat unui alt organ. Cea mai apropiată de fosta a.d. este reglementarea din prezent care stabileşte o procedură prealabilă de impăciuire, prin obligarea celui vătămat de a introduce plîngerea prealabilă la comisia de judecată (art. 279 lit. a C.p.p.), şi numai după parcurgerea acesteia sau după depăşirea termenului de soluţionare fixat de lege are posibilitatea să se adreseze justiţiei. Ipoteza este asemănătoare cu fosta a.d., prin aceea că în ambele cazuri procesul penal se realizează într-o formă atipică, în care faza de urmărire penală lipseşte, procesul penal începînd direct cu judecata. A. în regres, a. civilă prin care persoana care a efectuat o plată în cadrul unei obligaţii solidare ori pentru altul poate cere în justiţie obligarea aceluia (sau acelora) pentru care a plătit, la înapoierea plăţii efectuate pe seama lor. De exemplu, comitentul, obligat solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile are a. în r. Împotriva inculpatului pentru a recupera de la acesta despăgubirile plătite victimei. De asemenea, statul are a. în r. împotriva aceluia care cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă a provocat situaţia generatoare de pagube prin condamnarea sau arestarea pe nedrept a unei persoane (art. 507 C.p.p.). A. pentru repararea pagubei în cazul condamnării sau al arestării pe nedrept, mijloc prevăzut de lege prin care persoana condamnată definitiv, pe , nedrept, poate obţine repararea de către stat a pagubei suferite. A. reconvenţională, a. prin care persoana chemată să dezdăuneze pe alta formulează o contrapreten-ţie împotriva părţii opuse.