Arbitru comercial

Arbitru comercial

arbitri comerciali, persoane cu o înaltă calificare şi experienţă în domeniul dreptului comercial şi al relaţiilor economice internaţionale, necesare soluţionării litigiilor din acest domeniu, desemnate şi înscrise, în această calitate, pe o listă de organul competent, dintre care părţile litigante aleg pe componenţii instanţei arbitrale cu vocaţie de a soluţiona litigiul ivit între ele. Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României se compune din 35-40 de a., numiţi de Comitetul Executiv al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, la propunerea preşedintelui în funcţiune al Curţii de Arbitraj, pe timp de 3 ani, dintre persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Regulile de procedură arbitrală; potrivit acestor reguli, poate fi a. orice persoană fizică, cetăţean român sau străin, care are capacitatea deplină de exerciţiu al
drepturilor, se bucură de o reputaţie neştirbită şi are o înaltă calificare şi experienţă în domeniul dreptului comercial şi al relaţiilor economice internaţionale. în lista de a. pot fi înscrişi, peste acest număr, dar fără a depăşi jumătate din el, şi persoane care figurează pe listele de a. ale unor instituţii permanente de arbitraj din străinătate. înscrierea în lista de a. se face cu acordul scris al persoanelor în cauză; lista cuprinde: numele şi, după caz, ocupaţia, specialitatea, titlurile sau prezentarea succintă a activităţii profesionale a fiecărui a. Părţile sunt libere ca, prin convenţia arbitrală, să numească a., într-un litigiu determinat, şi persoane neînscrise pe lista de a. şi care, prin competenţă şi probitate, se bucură de încrederea lor. Nu poate fi a. într-un litigiu aflat pe rolul Curţii de Arbitraj cu privire la care a desfăşurat sau urmează a desfăşura activităţi avocaţiale a. care este şi avocat, înscris pe tabloul avocaţilor compatibili, de asemenea, nu poate reprezenta sau asista vreo parte în faţa acestei Curţi; aceste activităţi nu pot fi exercitate de avocatul care este şi arbitru, nici direct şi nici prin substituirea de către un avocat din cadrul formei de exercitare a profesiei de avocat din care face parte acel a. sau de către alt avocat. A. sunt independenţi şi imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor lor jurisdicţionale. Ei nu sunt reprezentanţii părţilor. A. pot fi numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale şi Regulilor de procedură arbitrală. A. poate fi recuzat pentru cauze care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa. Săvârşirea uneia dintre următoarele fapte poate atrage, în raport cu gravitatea acesteia, revocarea a. dintr-un anumit litigiu sau radierea lui de pe lista de a.: a) dacă, după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea de a.; b) dacă, fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului sau săvârşeşte alte fapte de natură să întârzie nejustificat soluţionarea litigiului, ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de lege; c) dacă nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau cunoştinţă în calitate de a., fără a avea autorizaţia părţilor; d) dacă încalcă în mod flagrant îndatoririle ce le revin. Revocarea se decide de către Colegiul Curţii de Arbitraj, la propunerea Preşedintelui Curţii. Totodată, a. este răspunzător de daune în condiţiile legii. Prevederile Regulilor de procedură arbitrală se aplică în arbitrajul comercial organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a României. în cazul arbitrajului ad-hoc, anumite atribuţii se exercită de instanţa judecătorească, cum ar fi soluţionarea cererii de recuzare a a.

arbitru, persoana fizică îndreptăţită să desfăşoare procedura arbitrajului, ca modalitate de soluţionare extrajudiciară a litigiilor. Poate fi a. orice persoană fizică, de cetăţenie română, care are capacitate deplină de exerciţiu al drepturilor (art. 344 C.proc.civ.). în cazul arbitrajului organizat de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, poate fi a. orice persoană fizică, cetăţean român sau străin, care are capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor, se bucură de o reputaţie neştirbită şi are o înaltă calificare şi experienţă în domeniul dreptului comercial şi civil şi al relaţiilor economice internaţionale. A. sunt înscrişi, cu acordul lor scris, într-o listă care va cuprinde: numele şi, după caz, ocupaţia, specialitatea, titlurile sau prezentarea succintă a activităţii profesionale a fiecăruia. Părţile sunt libere să numească a. şi persoane neînscrise pe lista de a. a Curţii în măsura în care acestea, prin competenţă şi probitate, se bucură de încrederea lor. Această numire va fi supusă confirmării de către Colegiul Curţii. în cazul în care Colegiul Curţii nu confirmă desemnarea, se va cere părţii interesate ca în termen de 10 zile, sub sancţiunea decăderii din drept, să desemneze un alt a. în lipsa unei asemenea noi desemnări, va fi sesizată autoritatea de nominare. A. care este şi avocat, înscris pe tabloul avocaţilor compatibili, nu poate intra în compunerea unui tribunal arbitrai învestit cu arbitrarea unui litigiu cu privire la care a desfăşurat sau urmează a desfăşura activităţi avocaţiale; de asemenea, nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţile în acel litigiu în faţa tribunalelor constituite sub egida Curţii de Arbitraj. Litigiul dedus arbitrajului se soluţionează de un număr de a. stabilit de către părţi. Părţile stabilesc dacă litigiul se judecă de un a. unic sau de doi ori de mai mulţi a. Dacă părţile n-au stabilit numărul a., litigiul se judecă de trei a., câte unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea – supraarbitrul -desemnat de cei doi a. Dacă există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, părţile care au interese comune vor numi un singur a. (art. 345 C.proc.civ.). Numirea, revocarea sau înlocuirea a. se face potrivit convenţiei arbitrale. Când a. unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj invită cealaltă parte, în scris, să procedeze la numirea lor. în comunicare se arată numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale a. unic propus sau ale a. desemnat de partea care vrea să recurgă la arbitraj, precum şi enunţarea succintă a pretenţiilor şi a temeiului lor. Partea căreia i s-a făcut comunicarea trebuie să transmită, la rândul său, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a a. unic sau, după caz, numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale a. desemnat de ea (art. 347 şi art. 348 C.proc.civ.).

Acceptarea însărcinării de a. trebuie să fie făcută în scris şi comunicată părţilor în termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire. Cei doi a. vor proceda la numirea supraarbitrului în termen de 10 zile de la ultima acceptare; la rândul său, supraarbitrul trebuie să accepte însărcinarea în termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire, în caz de neînţelegere între părţi cu privire la numirea a. unic sau dacă o parte nu numeşte a. ori dacă cei doi a. nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere instanţei judecătoreşti să procedeze la numirea a. ori, după caz, a supraarbitrului. încheierea de numire se va da în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor. Ea nu este supusă căilor de atac (art. 351 C.proc.civ.). Recuzarea a. poate fi cerută pentru cauze care pun la îndoială inde-
pendenţa şi imparţialitatea acestuia. Cauzele de recuzare sunt cele prevăzute pentru recuzarea judecătorilor. Poate constitui o cauză de recuzare şi neîndeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la a., prevăzute în convenţia arbitrală. O parte nu poate recuza a. numit de ea decât pentru cauze survenite după numire. Persoana care ştie că în privinţa sa există o cauză de recuzare este obligată să înştiinţeze părţile şi pe ceilalţi a. mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de a., iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut. Această persoană nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părţile, înştiinţate, comunică în scris că înţeleg să nu ceară recuzarea. Chiar şi în acest caz, persoana în discuţie are dreptul să se abţină de la judecarea litigiului, fără ca abţinerea să însemne recunoaşterea cauzei de recuzare (art. 3511 C.proc.civ.). Recuzarea trebuie să fie cerută, sub sancţiunea decăderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţă de numirea a. sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare. Cererea de recuzare se soluţionează de instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă, cu citarea părţilor şi a a. recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. încheierea nu este supusă căilor de atac.

în caz de vacanţă, pentru orice cauză, recuzare, revocare, abţinere, renunţare, împiedicare, deces, şi dacă nu s-a numit un supleant sau dacă acesta este împiedicat să-şi exercite însărcinarea, se va proceda la înlocuirea a. potrivit dispoziţiilor stabilite pentru numirea lui (art. 352 C.proc.civ.). Pentru activitatea desfăşurată în procedura arbitrajului, a. sunt răspunzători de daune, în condiţiile legii: i) dacă, după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea lor; ii) dacă, fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de lege; iii) dacă nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau cunoştinţă în calitate de a., fără a avea autorizarea părţilor; iv) dacă încalcă în mod flagrant îndatoririle ce le revin (art. 353 C.proc.civ.). Tribunalul arbitrai se consideră constituit pe data ultimei acceptări a însărcinării de a., de supraarbitru sau, după caz, de a. unic.

ARBITRU, (Dr. comercial) persoană desemnată de părţi să soluţioneze un litigiu pe calea arbitrajului comercial.

Lasă un comentariu