Model de acțiune în răspunderea pentru ruina edificiului

RĂSPUNDEREA PENTRU RUINA EDIFICIULUI

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_

reprezentând echivalentul prejudiciului ce mi-a fost cauzat prin ruina edificiului pârâtului.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1002 C. civ.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, prin care se antrenează răspunderea proprietarului (sau, după caz, superficiarului) edificiului prin a cărui ruină s-a cauzat un prejudiciu unei alte persoane, răspundere fundamentată pe o prezumţie absolută de culpă a acestuia.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că i-a fost cauzat un prejudiciu prin ruina edificiului altei persoane.
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are proprietarul sau, după caz, superficiarul edificiului prin a cărui ruină s-a cauzat un prejudiciu altei persoane.

[4] Motivele de fapt. Se vor menţiona şi argumenta în fapt condiţiile răspunderii pentru ruina edificiului, prin indicarea:

a) prejudiciului suferit de reclamant, constând, de exemplu, în distrugerea sau degradarea unui lucru, în vătămarea stării lui de sănătate etc.;

b) existenţei raportului de cauzalitate dintre ruina edificiului şi prejudiciu, în sensul că prejudiciul reclamat a fost cauzat prin ruina unui edificiu, adică prin dărâmarea completă sau prin dezagregarea materialului dintr-o casă, gard încorporat solului, baraj, pod, canal, pivniţă sau altă asemenea construcţie subterană;

c) faptului că ruina edificiului a fost involuntară şi s-a datorat lipsei de întreţinere (în care este asimilată şi vechimea edificiului) ori unui viciu de construcţie.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 1002 C. civ.

De menţionat că răspunderea întemeiată pe art. 1002 C. civ. este o răspundere specială în raport cu răspunderea întemeiată pe art. 1000 alin. (1) C. civ., astfel că reclamantul nu are drept de opţiune între cele două temeiuri de drept dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1002 C. civ.

[6] Probe:

a) înscrisuri – orice înscrisuri de natură a dovedi îndeplinirea condiţiilor răspunderii pentru ruina edificiului, cum ar fi, de exemplu, procesul-verbal de constatare a pagubei (dacă un asemenea act s-a încheiat) spre a dovedi producerea pagubei şi cauzele acesteia, titlul de proprietate al pârâtului asupra edificiului prin a cărui ruinare s-a cauzat prejudiciul reclamat prin acţiune, precum şi orice alte înscrisuri care atestă cuantumul prejudiciului suferit de reclamant;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul calităţii acestuia de proprietar al edificiului, al stării de întreţinere a edificiului la momentul la producerii prejudiciului şi al cuantumului prejudiciului;

c) martori – pe aspectul producerii prejudiciului, al cuantumului şi al cauzelor acestuia;

d) expertiza tehnică – pentru determinarea stării tehnice a edificiului la momentul la care s-a produs dărâmarea lui completă sau parţială, precum şi a cauzelor care au generat această dărâmare.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea despăgubirilor pretinse prin acţiune, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea despăgubirilor solicitate, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ., sau cea în a cărei circumscripţie s-a săvârşit faptul ilicit, potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ. (competenţă teritorială alternativă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii (a despăgubirilor solicitate) este de până la un miliard lei sau peste această valoare, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.