Audit public intern

audit public intern, activitatea funcţional-independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare. Obiectivele a.p.i. sunt: a) asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăţească sistemele şi activităţile entităţii publice; b) sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o abordare sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăţeşte eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor administrării. Sfera a.p.i. cuprinde:

a) activităţile financiare sau cu implicaţii financiare, desfăşurate de entitatea publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenţa externă;

b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea
acestora; c) administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat/ public al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale; d) sistemele de management financiar şi control, inclusiv contabilitatea şi sistemele informatice aferente. Cadrul comun cuprinzând obiectivele specifice auditului intern la entităţile economice din domeniul public este elaborat de Ministerul Finanţelor Publice şi Camera Auditorilor Financiari din România.

AUDIT, verificarea situaţiei unei societăţi comerciale la un moment dat, făcută de o persoană fizică sau juridică competentă, denumită auditor, verificare ce se încheie cu un raport către persoana sau organul care a numit auditorul, prin care se certifică situaţia supusă verificării. Auditul poate fi financiar contabil, fiscal, juridic, de marketing.