Autoritate de lucru judecat

autoritate de lucru judecat, principiu de interes general potrivit căruia ceea ce s-a hotărât printr-un act de jurisdicţie, bine sau rău, se consideră că exprimă adevărul şi judecata nu mai poate fi reluată. A.I.J. pune capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părţile au uzat de toate căile de atac deschise şi puse la dispoziţia lor de către lege. Principiul a.l.j. este diriguitor, deopotrivă, pentru părţile litigante şi judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu. Din punct de vedere procesual, a.l.j. îndeplineşte două funcţii: una de excepţie şi alta de prezumţie. 1) Excepţia a.l.j. are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată: non bis in idem. Excepţia a.l.j. impune condiţia identităţii de acţiuni care, potrivit legii, reclamă acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Excepţia interzicând judecata repetată a aceleiaşi pricini, efectul ei fiind peremptoriu, îndeplineşte funcţia extinctivă a a.l.j. 2) Prezumţia a.l.j. are la bază regula că o constatare (nu neapărat în sens de soluţie privind raporturile litigioase dintre părţi) făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre: res iudicata pro veritate habetur. Spre deosebire de excepţie, prezumţia a.l.j. reclamă diversitate de acţiuni şi identitate de chestiuni. Asemenea situaţii sunt întâlnite, mai ales, în acţiunile conexe, în cazul cărora, în privinţa soluţionării, una îi succede celeilalte. întrucât prezumţia impune consecvenţă şi unitate în judecarea acţiunilor succesive (de exemplu, autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale în procesele civile), îndeplineşte funcţia normativă a a.l.j. Se derogă de la această funcţie în cazul despăgubirilor sau a altor prestaţii periodice, cazuri în care prezumţia a.l.j- nu poate fi opusă cererii prin care cei interesaţi solicită, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, micşorarea sau încetarea plăţii ori, dimpotrivă, majorarea ei. Sub ambele forme, a.l.j. poate fi invocată în orice fază a procesului.

autoritate de lucru judecat a hotărârilor penale în procesele civile, efect al hotărârii penale de care trebuie să se ţină seama în cazul în care acţiunea civilă pentru repararea pagubei rezultate din săvârşirea infracţiunii este exercitată, după judecarea cauzei penale, în faţa instanţei civile. Acest efect constă în aceea că hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile (sesizată ulterior pentru despăgubiri) cu privire la existenţa faptei, persoana care a săvârşit-o şi vinovăţia acesteia. Astfel: a) dacă hotărârea penală definitivă este de condamnare, instanţa civilă trebuie să considere ca definitiv stabilite existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului şi să-l oblige, în consecinţă, la repararea pagubei cauzate părţii vătămate; b) dacă hotărârea penală definitivă este de achitare pe motiv că fapta nu a existat sau nu a fost săvârşită de inculpat, instanţa civilă trebuie să-l exonereze pe acesta de orice răspundere civilă; c) dacă instanţa penală a dispus încetarea procesului penal şi, ca atare, nu s-a pronunţat asupra existenţei faptei a persoanei care a săvârşit-o şi vinovăţiei acesteia (cazul intervenirii amnistiei, prescripţiei sau decesului făptuitorului), instanţa civilă este în drept a examina toate aceste aspecte şi a se pronunţa asupra lor şi, după caz, să-l exonereze ori să-l oblige pe pârât, iar în cazul decesului, pe moştenitorii săi, de plata sau la plata despăgubirilor faţă de partea vătămată .

autoritate de lucru judecat (penal) – 1. putere sau forţă recunoscută prin lege hotărârii judecătoreşti definitive de a fi pusă în executare şi de a împiedica o nouă urmărire pentru aceeaşi faptă, chiar dacă acesteia i s-ar da o nouă încadrare juridică. Hotărârile judecătoreşti nedefinitive au ~provizorie, care se opune ca acelaşi conflict să fie adus din nou în faţa primei instanţe. 2. cauză care împiedică punerea în mişcare sau continuarea acţiunii penale. Dacă aceasta se constată în cursul urmăririi penale, se pronunţă încetarea urmăririi penale, iar dacă se constată în cursul judecăţii, se pronunţă încetarea procesului penal. Autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanţei civile care soluţionează acţiunea civilă nu funcţionează în faţa organelor judiciare penale privind existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, însă funcţionează cu privire la alte aspecte (de ex., existenţa şi cuantumul pagubei, rezolvarea unor chestiuni prealabile etc.). Autoritatea de lucru judecat a hotărârii instanţei penale funcţionează şi în afara instanţei civile care judecă acţiunea civilă cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.

AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT, principiu ce guvernează activitatea de înfăptuire a justiţiei şi în virtutea căruia un litigiu, soluţionat printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu mai poate forma obiectul unui nou proces având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Autoritatea de lucru judecat nu se identifică cu forţa executorie a hotărârilor judecătoreşti. Esenţial este să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii. Este o excepţie procesuală.

autoritate de lucru judecat 1. Efect (pozitiv) recunoscut prin lege hotărîrii judecătoreşti definitive, în temeiul căruia aceasta este pusă in executare (eficienţă activă). A. de l.j. conferă persoanelor în favoarea cărora au fost pronunţate dispoziţiile hotărîrii dreptul de a folosi mijloacele legale pentru executarea acelor dispoziţii (puterea lucrului judecat). Hotăririle penale sint executorii la data cînd au rămas definitive l (art. 415, alin. 1, C.p.p.). Hotăririle nedefinitive au o a. de l.j. provizorie; ele sint executorii atunci cind legea dispune aceasta (art. 415, alin. 2, C.p.p.). Au a. de 1. j. provizorie hotăririle prin care s-a confirmat luarea măsurii de siguranţă a internării medicale (art. 162, alin. 6, C.p.p.) sau prin care s-a dispus suspendarea procesului penal (art. 303, alin. 3, C.p.p.) ori s-au luat măsuri asigurătorii pentru executarea confiscării speciale (art. 352, alin. 2, C.p.p.) şi altele. 2. Efect {negativ) recunoscut prin lege hctă-ririi judecătoreşti definitive, în temeiul căruia este oprită .o nouă urmărire şi judecată pţntru faptele şi pretenţiile soluţionate prin hotărire (non bis in idem). A. de 1. j. constituie un obstacol în calea readucerii in faţa organelor judiciare a conflictului de drept penal anterior soluţionat, nici chiar sub o altă încadrare juridică (art. 10, lit. j, C.p.p.). A. de I. j. constituie o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale (exceptio reî judicatae). Dacă această cauză se iveşte în cursul urmăririi penale, procurorul dispune clasarea ori Încetarea urmăririi penale. în cursul judecăţii instanţa pronunţă încetarea procesului penal (art. 11, pct. 1, lit. a, c, pct. 2, lit. b, C.p.p.). A. de I. j. a hotărîrii instanţei penale în faţa instanţei civile. Efect recunoscut prin lege hotărîrii judecătoreşti penale definitive în temeiul căruia aceasta are autoritate deplină cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvirşit-o şi a vinovăţiei acesteia, în faţa instanţei civile care judeca acţiunea civilă (art. 22, alin. 1, C.p.p.). Hotărîrea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are a. de 1. j. în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvîrşit-o şi a vinovăţiei acesteia, art. 22, alin. 2, C.p.p.).