Model de acţiune pentru încuviinţarea unor legaturi personale cu minorul

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul(a) [2]_, domiciliat(ă) în_, în calitate de reclamant(ă), chem în judecată pe [3]_ domiciliat în_, în calitate de pârât(ă), pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi:

Încuviinţarea de a avea legături personale cu minorul

_născut la data de_, după următorul program: în prima şi a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbătă de la orele 18 până duminică la orele 18, precum şi în vacanţele de iarnă şi primăvară ale copilului câte o săptămână şi în vacanţa de vară două săptămâni, la domiciliul meu.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului/pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 43 alin. (3) C. fam.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 73.000 lei şi timbrul judiciar de 3.000 lei. [7]

Semnătura
Domnului Preşedinte al Judecătoriei [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune personală, constituind mijlocul procedural prin care se asigură, în caz de neînţelegere între părinţi, realizarea dreptului părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea legături personale cu acesta într-o manieră specifică raporturilor fireşti dintre părinţi şi copii.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are celălalt părinte, căruia i s-a încredinţat prin hotărâre judecătorească minorul.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona:

a) faptul că minorul a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească irevocabilă pârâtului, aceasta constituind situaţia premisă a acţiunii deduse judecăţii;

b) faptul că părţile nu se înţeleg asupra modalităţii de exercitare a drepturilor părinteşti, în sensul că pârâtul, căruia copilul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească, refuză să-i permită reclamantului exercitarea normală a dreptului de a avea legături personale cu minorul, într-o manieră care să asigure stabilirea unei legături fireşti între părinte şi copil. în acest sens, reclamantul poate invoca, de exemplu, faptul că, deşi a manifestat întotdeauna afecţiune şi grijă faţă de minor şi că acesta este ataşat de el, pârâtul a refuzat, după obţinerea hotărârii de încredinţare, să-i permită vizitarea copilului sau permisiunea acordată este extrem de restrictivă, vizând doar câteva ore şi numai în prezenţa sa, ceea ce este impropriu stabilirii unor relaţii parentale fireşti.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 43 alin. (3) C. fam.

[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu hotărârea judecătorească de încredinţare şi certificatul de naştere al copilului, precum şi orice alt înscris de natură să dovedească profilul moral şi condiţiile materiale de care dispune reclamantul, de exemplu caracterizare de la locul de muncă, adeverinţă de venituri, acte care să ateste deţinerea unei locuinţe etc.;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul poziţiei sale faţă de exercitarea de către reclamant a dreptului de a avea legături personale cu minorul;

c) martori – pe aspectul conduitei morale şi condiţiilor materiale ale reclamantului, al raporturilor dintre reclamant şi copil şi al poziţiei părintelui-titular al măsurii de încredinţare faţă de exercitarea dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minorul.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru este de 73.000 lei (la nivelul anului 2005), potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar timbrul judiciar este de 3.000 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
[8] Instanţa competentă.

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – este competentă judecătoria, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

De menţionat că, începând cu data de 1 ianuarie 2008, când se va finaliza

procedura de înfiinţare a tribunalelor pentru minori şi familie la nivelul întregii ţări, aceste tribunale vor deveni competente să judece cererea pentru stabilirea unor legături personale cu minorul, conform art. 41 pct. 1 coroborat cu art. 130 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.